Ananké de la Notre-Dame

Pe nimeni n-a mai interesat ce a înregistrat președintele Macron în urmă cu cinci ore pentru intervenția televizată, care erau temele reținute. Catedrala acaparează toate conștiințele și tot ce interesează este dacă poate fi salvată sau nu. Lupta cu flăcările durează 15 ore, iar dimineața devine clar pentru toată lumea că cele două turnuri ale fațadei vor rămâne în picioare, că vitraliile n-au explodat, chiar dacă temperatura provocată de foc a fost infernală. Catedrala este construită din blocuri de calcar local, numit lutețian, (Luteția fiind numele roman dat așezării care va deveni peste secole Paris) și mortar din var simplu. Calcarul lutețian este fragil și puțin rezistent la foc și apă, sfărâmițându-se. Supraviețuirea întregii structuri a ținut de intervenția promptă a pompierilor, care aveau un protocol special pentru intervenție în caz de incendiu la Notre-Dame. Repetat periodic, cei peste 400 de pompieri care au participat la operațiune au știut nu numai cum să ducă lupta cu flăcările, dar și să recupereze și salveze parte din comorile fără preț adăpostite de catedrală: coroana de spini purtată de Iisus pe cruce, păstrată într-un tub cilindric circular de cristal (relicvă găsită de Sf. Elena în anul 326), patru bucăți din crucea lui Iisus și un piron care i-ar fi străpuns trupul pe cruce, respectiv tunica Sfântului Louis, rege al Franței (1214-1270), participant la a VII-a Cruciadă (1248-1254) și mort în debutul celei de-a opta, în 1270.

Notre-Dame, cel mai frumos exemplu de arhitectură gotică franceză, figurează pe lista celor mai vizitate monumente din Franța, pe primul loc, cu peste 14 milioane de vizitatori anual. Spre deosebire de alte monumente, intrarea aici era gratis.

Notre-Dame face parte din istoria Franței, fiind una dintre puținele clădiri care au rămas în picioare, devenind martore la evenimentele importante care au creat națiunea franceză. Situată pe Île de la Cité, una din cele două insule naturale încă rămase pe Sena, construcția catedralei începe în 1160, iar mare parte din lucrări sunt terminate în anul 1260. Dimensiunile sunt ambițioase: 130 m în lungime, 50 m lățime și 35 m în înălțime. De-a lungul secolelor, catedrala a suferit numeroase modificări, pentru ca, odată cu Revoluția Franceză, să fie desacralizată și transformată în depozit. Napoleon este cel care o salvează, revenind funcțională cu ocazia Sărbătorilor Pascale din 1802, pentru ca în 2 decembrie 1804 Catedrala să devină decorul somptuos pentru ceremonia de încoronare ca împărat a lui Napoleon.

Situl în care se află Notre-Dame a avut dintotdeauna, se pare, o destinație religioasă. În epoca galo-romană funcționa deja un templu dedicat lui Jupiter, iar, după apariția creștinismului, nu mai puțin de patru biserici s-au succedat, începând cu secolul IV d.Ch.

Cauzele incendiului rămân încă greu de determinat. 50 de anchetatori specializați în incendii au fost desemnați și însărcinați, încă din seara dezastrului, cu demararea anchetei. Pista unui act premeditat este exclusă, dar rămân atâtea altele, printre care eroarea umană și accidentul. Se știe deja că sistemul antiincendiu s-a declanșat automat de două ori după ora 18, când serviciul religios era încă oficiat, ceea ce a dus la evacuarea catedralei și evitarea victimelor umane. Din păcate, persoanele responsabile cu detectarea incendiilor, urmărind dispozitivele antiincendii, n-au detectat nimic vizibil. Trebuie precizat că de câteva săptămâni era în derulare un șantier de 150 milioane de euro, bani obținuți din donații exclusiv private, care trebuia să asigure repararea și recondiționarea părții superioare a catedralei, respectiv acoperișul. Multe dintre statuile care împodobeau partea superioară fuseseră demontate și depozitate, nefiind prezente în momentul incendiului. Firma responsabilă cu lucrările a asigurat că muncitorii au fost instruiți pentru respectarea normelor de securitate excepționale legate de prezența pe acest șantier, dar anchetatorii au descoperit că, deși interzis fumatul, muncitorii au aprins și stins câteva țigări. Însă stabilirea unui lanț de acțiuni cauză-efect care să explice incendiul este departe de a fi încheiată.

Franța nu e la primul incendiu de catedrală și nici în fața primului mare proiect de reconstrucție. Cel mai impresionant exemplu este cazul catedralei din Reims, locul unde regii Franței au fost unși și încoronați, victimă a bombardamentelor din timpul Primului Război Mondial, în 1915. Catedrala a știut să renască din propria-i cenușă, fiind reclădită și redată patrimoniului cultural și religios.

În mai puțin de 24 de ore, peste 700 de milioane de euro s-au strâns din toată lumea, iar la ora actuală peste un miliard sunt gata și la dispoziția celor care vor decide consolidarea și reconstruirea catedralei. Strângerea de fonduri continuă online, iar guvernul francez a privilegiat patru asociații, organizații și instituții care au fost certificate și confirmate special pentru această sarcină – căci, profitând de emoția mondială generată de acest eveniment, Internetul s-a inundat de inițiative mai mult sau mai puțin oneste, dar care au atras sume importante în timp record. Peste 600 milioane de euro provin de la marile companii franceze: 200 de milioane de la grupul de lux LVMH (un conglomerat de mărci, dintre care amintim Louis Vuitton, Givenchy, Kenzo, Fendi, Bulgari etc.), 200 de milioane de la l’Oreal, 100 de milioane de la grupul Total (energie) și 100 de milioane de la grupul Pinault (printre altele, proprietar al magazinelor Printemps și lanțului de librării FNAC). Sumele exorbitante însă au avut un efect neașteptat mai ales în rândul masei de simpatizanți ai mișcării Vestelor Galbene. Mesaje despre cum clasa politică se plânge că nu există bani, dar cum marile grupuri dispun de sume faraonice pe care nu le reinvestesc în societate, ci le țin la ciorap. Inițial, apelul guvernului francez la donații a promis avantaje fiscale pentru toate companiile care vor alege să intervină financiar în proiectul Notre-Dame. Sindicaliștii au făcut repede calcule și au ajuns la sume importante care nu vor mai intra în bugetul de stat, ceea ce se va resimți imediat în politica socială a statului. Marii donatori însă s-au grăbit să precizeze că donația lor nu este legată de vreo schemă de optimizare fiscală și că nu doresc să beneficieze de condiții avantajoase, că suma de bani oferită este o datorie morală față de o instituție adânc înrădăcinată în istoria Franței și în cultura populară.

Notre-Dame a devenit personaj de ficțiune, odată cu apariția romanului omonim semnat de Victor Hugo și publicat în primă ediție în 1831. Apoi opera și baletul care, începând cu 1836, se inspiră din roman și creează opere originale. Odată cu apariția cinematografului, nu mai puțin de zece filme artistice sunt create pornind de la romanul istoric al lui Hugo, primul film fiind realizat încă din 1905, iar cel mai recent succes fiind filmul de animație propus de studiourile W. Disney, cu Cocoșatul de la Notre-Dame (1996). Iar dacă vă vine mai degrabă să cântați când auziți de Notre-Dame e pentru că succesul mondial al musicalului cu același titlu, produs în 1998 de Luc Plamondon și Richard Cocciante, n-a scăpat nimănui, melodii din spectacol devenind hituri cam peste tot în lume.

Președintele Macron a promis că în cinci ani catedrala va fi reconstruită. Comitete și grupuri de arhitecți din toată lumea încep să se reunească, să propună proiecte. Cum se va face reconstrucția? Identic sau integrând elemente de modernitate? Căutând 1.600 de stejari pentru refacerea charpantei sau folosind beton? Toate opiniile vor fi ascultate, căci Notre-Dame face parte din patrimoniul universal, iar ideea salvatoare poate veni tocmai din această cooperare mondială. Cel mai important lucru însă este că reconstrucția catedralei va deveni un șantier-școală, de renume mondial, care va pregăti în același timp un număr record de tineri interesați de a începe o carieră în domeniul consolidării și recondiționării monumentelor istorice. Numai în Franța există cel puțin 1.000 de clădiri-monumente care necesită intervenția de urgență pentru a fi conservate. Sumele care continuă să se adune poate vor folosi și pentru aceste alte situri. Costurile totale sunt deocamdată greu de aproximat. Este un miliard suficient? Este prea mult? Prea puțin? //

Notă:

* Ananké, tradus de Victor Hugo prin termenul fatalitate, este un graffiti în litere grecești pe care autorul romantic l-ar fi văzut în unul dintre turnurile Catedralei Notre-Dame și care ar fi inspirat romanul omonim.