Pe aceeași temă
În 1979, Francis Ford Coppola prezenta la Cannes o versiune work in progress a celui mai recent film al său, Apocalypse Now. Proiecţia de 3 ore a fost urmată de ropote de aplauze, filmul fiind răsplătit în acel an cu Palme d’Or şi devenind una dintre peliculele culte despre războiul din Vietnam.
În spatele succesului acestui film stă o poveste halucinantă, pe care soţia regizorului, Eleanor Coppola, a înregistrat-o pas cu pas în timpul filmărilor şi care a fost prezentată publicului în 1991, sub forma documentarului Hearts of Darkness: A Filmmaker’s Apocalypse. Regizat de Fax Bahr şi George Hickenlooper, documentarul îmbină imagini de la filmările pentru Apocalypse Now cu interviuri luate 10 ani mai târziu protagoniştilor, iar rezultatul este un extraordinar making of al unuia dintre cele mai grandioase, dar în acelaşi timp nebuneşti proiecte cinematografice din toate timpurile.
Realizarea Apocalypse Now a fost un coşmar de la un capăt la celălalt, dar documentarul Hearts of Darkness se concentrează pe haosul logistic care a însoţit cele 238 de zile de filmări în Filipine, un adevărat tur de forţă pentru anii ’70. De la schimbările continue ale scenariului, la problemele cu distribuţia (Coppola l-a înlocuit pe actorul principal, Harvey Keitel, cu Martin Sheen abia după ce au început filmările; Marlon Brando a primit peste 3 milioane de dolari pentru rolul său şi a apărut pe platou fără să fi învăţat replicile şi supraponderal; Dennis Hopper s-a drogat majoritatea timpului; Martin Sheen a făcut un infarct în jungla filipineză, la numai 36 de ani), de la ghinioanele legate de locaţie (inundarea decorurilor în urma unui uragan, războiul civil din Filipine) la bugetul mult subestimat (de la 14 la peste 30 de milioane de dolari), Hearts of Darkness prezintă cronica unui dezastru cinematografic evitat numai prin viziunea artistică a lui Coppola. Regizorul este personajul principal al documentarului, o figură tragică, răvăşită de griji nu numai faţă de produsul cinematografic în sine, ci şi faţă de situaţia lui financiară, după ce a investit propriile milioane de dolari în producţie. La un moment dat, Coppola îi spune soţiei sale că s-a gândit să abandoneze proiectul şi să se arunce de pe o platformă, ca să moară sau să rămână paralizat şi să scape de acest coşmar care atunci părea interminabil...
„Filmul meu nu e despre Vietnam. E chiar Vietnamul, aşa cum a fost cu adevărat: o nebunie. Felul în care l-am făcut e similar cu situaţia americanilor în Vietnam. Eram în junglă, eram prea mulţi, am avut acces la prea mulţi bani şi echipamente şi, încet, încet, am luat-o razna“, declara Coppola la Cannes în 1979. Rezultatul acestei nebunii este considerat de mulţi critici a fi cel mai bun film al tuturor timpurilor, iar documentarul Hearts of Darkness oferă o privire în interiorul monstruos al acestei capodopere.
