Pe aceeași temă
Franța își definește aria de preocupare pentru politicile culturii astfel: o arie de interes pentru patrimoniul trecut, una pentru potențialul creativ și intelectual și, nu în ultimul rând, una pentru „patrimoniul emergent”. Despre ce este vorba, de fapt ? Despre modul fluid, deschis și liber de a considera ca pe o necesitate încurajarea comunităților creatoare de azi, în așa fel încât ele să construiască ceea ce, la un moment dat, va deveni o ancoră în memoria estetică și în lifestyle, adică să fie patrimoniul viitorului.
Expoziția ARt Spot, produsă și curatoriată în Sala bolților, la ARCUB, de UNICAT și Galeria Neagră, este un astfel de ghid. Ea parcurge conturul acelei „insule” din comunitatea de arte vizuale din Bucureşti compusă din foarte tineri street-artiști, designeri, ilustratori și muraliști.
Dificultatea de a realiza un asemenea portal către talentul tânăr este cu atât mai mare cu cât mare parte dintre creatorii expuși sunt încă într-o zonă, incertă și deseori provizorie, a drumului către expresia de sine, către conceptele care îi definesc și, mai ales, către înțelegerea faptului că vocația artistică cere - în același timp - efort, constanță și pertinență.
O altă provocare majoră a expoziției este aceea de a ști cum anume să găsești echilibrul și complementaritatea între individualități a căror formă de manifestare pare, în primul rând, rezultatul unor pulsații aleatorii, chiar dacă intense. E o generație cu o configurație mentală de creatori formați în dialogul perpetuu dintre mediul material- cel al obiectelor și cel digital, al imaginilor perisabile, chiar dacă puternice și pulsatile. O generație pentru care arta nu e doar pentru inițiați, arta e peste tot și ia toate formele…
Expoziția exploatează tocmai aceste fracturi, găsește câte o cameră pentru fiecare univers tranzient, e mult mai mult o expoziție conectivă, decât una colectivă. Iar galeria alveolară de la Sala bolților răspunde ideal demersului curatorial.
În fine, ARt Spot are meritul de a aduce în centrul vechi al Bucureștiului un grup creativ și o generație care își caută legitimitatea în lumea artelor contemporane.
Cu o piață de artă foarte slab dezvoltată în România, la care se adaugă o lipsă totală de curiozitate și de cunoaștere din partea autorității publice, cu o critică de artă a cărei prezență în mass-media s-a redus până la aproape dispariție și cu muzee care nu au neapărat resursele să își onoreze mandatul, acești creatori sunt mereu în camera de așteptare a unor teritorii pe care ar putea, parțial , să și le revendice în conștiința și în spațiul public pe care îl oglindesc.
Văzând expoziția, dar și pe expozanți - o parte dintre ei absolvenți ai universităților de artă -, văzând publicul care o vizitează, constați că ea reflectă o gravă ruptură între vitalitatea prezentă în lucrări, deschiderea și caracterul lor de laborator și de actualitate în expresia artistică și rigiditatea învechită a instituțiilor care îi reprezintă azi la noi pe artiștii vizuali.
Poate că tocmai de aceea, cu sprijinul băncilor, al antreprenorilor luminați, această comunitate de artiști colorează de o vreme tot mai mult gările, școlile, blocurile cu pereți gri pe care ni le-a lăsat ca moștenire comunismul. Așa cum au făcut-o și grupurile de rock, și muzicienii, acești artiști își auto-generează instituțiile, platformele, rețelele de expunere. E un pariu pe care, cu siguranță, în timp, îl vor câștiga. Acela de a fi prezenți în imaginația trecătorilor din Bucureşti și din țară, de a reda celor mai terne spații invadate de betoane o respirație nouă, umanizându-le prin culoare și talent.
În fine, poate că ar trebui spus că ARt Spot e și o expoziție cu vânzare. Loviți, așa cum au fost toți artiștii independenți, de momentul pandemic, e soluția naturală în fața faptului că nu există nimic mai mulțumitor decât a câștiga din ceea ce ai creat cu pasiune, chiar dacă asta nu reprezintă întotdeauna o confirmare a valorii.
Până la urmă, publicul are dreptul și capacitatea de a oferi propria sa forma de legitimare creatorilor, cu atât mai mult cu cât ei sunt, fiecare în felul lui, determinanți pentru patrimoniul viitorului.
Elvira Lupșa
(producător si co-curator al ARt Spot):
„Alături de Carla Schoppel și de Irlo, ne-am propus ca ARt Spot, expoziția cu vânzare, să fie cadrul pentru o selecție de artiști emergenți pe care i-am considerat reprezentativi. Credem că e foarte interesant cum, într-un context socio-economic similar, se nasc discursuri artistice atât de diverse.
De asemenea, expoziția se vrea un contrapunct la frenezia născută de NFT-uri, fiindcă expunem o generație care continuă să creadă că arta trăiește în spațiul fizic, ea este în dialog, în primul rând, cu spațiul fizic, cu contextul în care este expusă, dar și cu privitorul ei. Arta, ca obiect, se contextualizează împreună cu viețile noastre, nu în paralel cu ele. Ea se și colecționează, achiziționează, ajunge în spații de viață, nu doar în cele de expunere.”
Mihai Ivașcu:
„Dac-aveți drum, dați o fugă până la ARCUB Gabroveni. Iar de nu, priviți lucrările în galeria virtuală, sunt excelente. Cu greu mă dezlipesc de Sculpture Boy -ul realizat de Pastila Roz- dar lesne și definitiv se desprinde el de noi, cu ochii săi mai curând netăiați decât închiși, cu pielea de carne a timpurilor glossygloss, când porii, părul și genitalele, ca ultime conținuturi rămase, se poartă netezite, invizibilizate, iar căpățânile cresc fără măsură (aceea că mai există, totuși, un celălalt). O privire captivă în sine într-o ființă perfect nevinovată, insuportabil de ușoară…” //
