Arta contemporană, ca „artă oficială”. Cazul Băii Turcești de la Iași

De curând, a avut loc la Iași una dintre cele mai injuste și autoritariste răsturnări de situație cu privire la rectitudinea rolului unei municipalități de a susține pluralitatea și vocația vieții culturale a unei comunități. Fără a ține cont de necesitatea dezvoltării scenei culturale locale în relație cu lumile artei contemporane naționale și internaționale, precum și de munca voluntară a unui grup de profesioniști din domeniul artelor vizuale și al artelor performative, care a contribuit atât la inițierea reconversiei Băii Turcești din Iași într-un Centru Internațional de Artă Contemporană, cât și la scrierea proiectului de finanțare prin intermediul căruia s-au obținut fondurile de consolidare și refuncționalizare a acestei clădiri, primarul municipiului Iași a înaintat în ultima ședință a Consiliului Local o propunere de hotărâre de predare a clădirii în subadministrarea unei instituții culturale subordonate Primăriei, Ateneul Național din Iași, recunoscută drept o instituție care produce, organizează și găzduiește evenimente de teatru și muzică.

De ce este această decizie nu doar politicianistă, injustă, imorală, iliberală și pernicioasă cultural? La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, din cauza precarității infrastructurii culturale și a dezinteresului autorităților publice de a sprijini inițiativele culturale venite dinspre societatea civilă, diferite organizații nonguvernamentale din mediul cultural identificau pe cont propriu spații dezafectate și abandonate care aveau potențialul de a fi transformate în spații (cunoscute apoi drept neconvenționale, alternative) în care se puteau organiza evenimente expoziționale sau de spectacole experimentale, uneori de tip underground.

Un astfel de spațiu a fost și Baia Turcească din Iași, în care, cu acordul municipalității ieșene și în parteneriate culturale cu reprezentanțe ale unor țări europene, s-au organizat, la inițiativa artistului vizual Matei Bejenaru și cu sprijinul Asociației Vector, între 1999 și 2006, expoziții de arte vizuale din cadrul Bienalei Internaționale de Artă Contemporană Periferic, iar mai târziu, între 2007 și 2014, la inițiativa managerului cultural Carmen Grădeanu și a actorului și regizorului Octavian Jighirgiu, cu sprijinul Asociației FaPt și al Asociației Artes, s-au organizat spectacole de teatru alternativ și concerte de muzică experimentală și jazz. Toată această istorie culturală locală asociată spațiului Băii Turcești din Iași a generat ideea transformării acestei clădiri abandonate din centrul orașului Iași într-un Centru Internațional de Artă Contemporană, respectiv într-o instituție publică manageriată tehnico-administrativ de către Primăria Municipiului Iași și administrată cultural în parteneriat cu asociațiile nonguvernamentale care s-au implicat în producția evenimentelor culturale pe parcursul a 15 ani și în dezvoltarea conceptului acestei instituții în ultimii 10 ani. În 2015, ministrul Culturii la acea vreme, Vlad Alexandrescu, venit într-o vizită de lucru la Iași, a creat cadrul medierii dintre Primărie și reprezentanții sectorului cultural independent, propunând susținerea înființării acestui Centru ca entitate culturală cooperativă între municipalitate și ONG-urile culturale ieșene. În 2016, reprezentanții ONG-urilor care au organizat evenimentele din Baia Turcească au fost invitați de către echipa de arhitecți care urma să se ocupe de restaurarea și reconversia clădirii să contribuie la scrierea aplicației de finanțare prin intermediul căreia s-au atras 4,41 milioane de euro prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Reprezentanții ONG-urilor au gândit tipul de refuncționalizare a clădirii, au sugerat funcțiunile tuturor spațiilor expoziționale, de spectacole de teatru și dans contemporan, de concerte, de ateliere și conferințe, de proiecție de filme și mediatecă, de socializare, de rezidențe, de repetiții, au indicat cele mai adecvate tipuri de podele, de pereți, de sisteme de iluminat, au contribuit la redactarea listei de echipamente, au făcut recomandări cu privire la tipurile de evenimente specifice artei contemporane, precum și cu privire la conceperea planurilor de marketing, au participat la nenumărate vizite în șantier, reducându-le progresiv în perioada pandemiei, și au mers, în 2019, în audiență la primar cu o propunere de funcționare a instituției, o organigramă și un plan de evenimente pre-inaugurale care să pună acest Centru pe harta culturală națională și internațională. După 2019, lucrurile au început să se schimbe. Odată cu avansarea lucrărilor în spațiul Băii Turcești, au început să apară și alte propuneri de management al acestei clădiri, iar inițiatorii proiectului au rămas deschiși la discuții și au propus organizarea unei largi dezbateri despre modul de funcționare a unei astfel de instituții culturale publice. Din păcate pentru publicul de artă contemporană și scena culturală locală, în luna noiembrie 2023, prin votarea cu o singură abținere a unei hotărâri de Consiliu Local, s-a decis trecerea clădirii din administrarea tehnică a Direcției de Exploatare a Patrimoniului în subadministrarea culturală a unei instituții subordonate Primăriei, Ateneul Național Iași.

Este cunoscut faptul că Ateneul nu are nicio expertiză în domeniul conceperii și derulării proiectelor de artă contemporană specifice artelor vizuale și niciun membru al echipei care derulează proiectele de evenimente culturale ale Ateneului nu este format profesional și nu are experiență în domeniul artei contemporane. Managerul Ateneului, care are calitatea de consilier județean afiliat unui partid, a candidat la alegerile din 2020 sub sloganul „Pentru un județ cultural și sacru” și își comunică viziunea prin intermediul Ateneului sub sloganul „Unire prin cultură”. Este clar pentru oricine că o astfel de poziție publică, specifică unei anumite doctrine politico-culturale, poate afecta într-un mod profund exercitarea eticii relației instituționale cu producătorii de conținut cultural și cu publicul larg.

Paradoxal însă, în structurile administrative ale Iașiului, recesiunea culturală este văzută într-un mod naiv pozitiv, considerându-se că orașul ar trebui să se întoarcă cu reverență la glorificarea trecutului cultural pastișat cu apetitul pentru accelerarea consumului de divertisment. Ca atare, în acest moment tragicomic, în provincia mono-politicii culturale ieșene, se manifestă un puternic curent revizionist, de întoarcere la „arta oficială”, încorporând într-un mod forțat, și chiar burlesc, până și arta contemporană în discursul retro conservator și fals tradiționalist. Astfel, Iașiul pare să fi devenit primul oraș avangardist din Europa care a avansat atât de mult din punct de vedere cultural, încât a reușit să integreze arta contemporană în arta tradițională, inovând conformarea la o nouă artă hibridă, sau s-a riscat să se discrediteze iremediabil ca fiind cea mai retrogradă cetate autoinoculată în propriul miraj izolaționist.