Artistul angajat. In memoriam Andrzej Wajda

Ioana Moldovan | 25.10.2016

Pe 9 octombrie, la Varșovia, a încetat din viață, la 90 de ani, unul dintre cei mai importanți cineaști ai secolului XX: Andrzej Wajda. Datorită lui, cinematografia poloneză a făcut înconjurul sălilor de cinema din lumea întreagă, atrăgând atenția asupra situației opresive de dincolo de Cortina de Fier. În 2016, ultimul său film, Powidoki (Imagine remanentă) poate fi citit (și) ca o metaforă la adresa conservatorilor din partidul Dreptate și Justiție care conduc, azi, Polonia.

Pe aceeași temă

 

Între 1956-1961, cel mai bun teatru din Po­lo­nia era Wybrzeże, din Gdansk. La con­du­cerea lui se afla Zygmunt Hübner, du­blu licențiat, cu studii în actorie (1948-1952) și regie (1952-1956). În acei ani ’50, scena po­loneză era puternic subvenționată de re­gimul comunist, care prefera teatrul ca mij­loc pentru a se lăuda și felicita în le­gă­tură cu realizările de moment. Teatrele aveau foarte multe spectacole în re­per­to­riu, prețul biletelor era scăzut, iar sălile erau pline cu muncitori, soldați și elevi.

 

Andrzej Wajda își face debutul în teatru aici, la Wybrzeże, în 1959.  În momentul în care răs­punde invitației de a monta pen­tru scenă, Wajda avea deja trei filme realizate: Pokolenie (Generația, 1954), Kanał (Canal, 1956) și Popiół i dia­ment (Cenușă și diamante, 1958). Ul­ti­mele două filme au avut un ecou in­ter­na­țional fantastic, Wajda devenind, la 33 de ani, unul dintre cei mai importanți și in­teresanți regizori europeni de film. Mai mult, cele două filme au obligat critica de film să vorbească despre Școala poloneză de film - termen inventat de criticul Alek­sander Jackiewicz într-un articol publicat în 1954. Această generație de cineaști po­lo­nezi a adus cinematografiei europene fil­me istorice sau de epocă în care era pre­zentat destinul polonezilor pe fundalul is­toriei și tradiției luptei de eliberare. „Îmi amintesc că Școala poloneză a luat ființă prin crearea aproape concomitentă a fil­melor: Godziny Nadiei (Ora speranței) al lui Rybkowski, Celuloza al lui Kaw­a­le­ro­wicz și Pokolenie (Generația), semnat de mi­ne. Niciunul dintre noi n-a știut ce fă­ceau ceilalți. Și cu toate acestea, cele trei filme au ceva în comun. Ele au făcut să se vorbească de noua cinematografie po­lo­neză. Actorii au început să joace alt­fel, erau de fapt cu totul diferiți - alți ac­tori -, un alt gen de imagine, altă sce­no­grafie, altă formă de montaj. Până la acea dată cinematografia poloneză venea în pre­lun­girea peliculelor antebelice, în pofida tu­tu­ror deosebirilor în materie te­ma­tică.“ (An­drzej Wajda în Caiet de do­cu­men­tare ci­nematografică, editat de Arhi­va Na­țio­na­lă de Film, nr. 4-6/1980, p. 126-127.)

 

Filmul Kanał fusese deja recompensat cu Premiul Special al Juriului în cadrul Fes­ti­va­lului de Film de la Cannes din 1957. Dar anii de glorie ai Școlii poloneze de film s-au încheiat în 1965. Andrzej Waj­da explica la un moment dat de ce miș­ca­rea s-a dezintegrat rapid: „Adevăratul punct nevralgic la Școlii poloneze de film de la mijlocul anilor ’50 și motivul pen­tru care a dispărut inevitabil e legat de fap­tul că filmele prezentau eroi mai proști decât Istoria. Cred că e greșit să ții cu Istoria în loc să ții cu eroul“.

 

Pentru debutul său în teatru, Wajda a ales pie­sa A Hatful of Rain a dramaturgului ame­rican Michael Gazzo. Textul a avut pre­miera pe Broadway, unde s-a bucurat de aproape 400 de reprezentații în stagiunea 1955-1956. Un an mai târziu, piesa era adaptată pentru cinema, iar filmul ieșit în 1957 obținea un Premiu Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol principal (An­tho­ny Franciosa). Cu siguranță, Wajda ve­de întâi filmul, iar apoi ajunge la textul de teatru cu care își face debutul. A Hatful of Rain tratează problema adicției. Eroul (Johnny Polo) este dependent de morfină, iar textul este un raport bine documentat (atât sociologic, cât și medical) cu privire la adicție și traumele pe care aceasta le pro­voacă individului și familiei din care face parte. Pe scenă, rolul lui Johnny Polo a fost interpretat de Zbigniew Cybulski (1927-1967), unul dintre cei mai mari ac­tori polonezi, a cărui carieră ci­ne­ma­to­gra­fică este strâns legată de Andrzej Wajda, cu care și debutează în Pokolenie.

 

Filmografia lui Wajda cuprinde pes­te 40 de titluri (scurt-metraje, lung-metraje, producții de te­le­vi­ziu­ne). În 1981, a primit Palm d’Or la Cannes pentru Człowiek z żelaza (Omul de fier), un film care po­vestea epopeea sindicatului Solidaritatea. În anul 2000 i s-a acordat Oscarul ono­ri­fic pentru întreaga activitate, o recom­pen­să care venea să compenseze trei ocazii ratate de a primi Premiul pentru Cel Mai Bun Film Străin, în 1975, 1979 și 1981. În 2008, Wajda se întoarce pe lista scurtă de Os­car pentru film străin cu Katyń (2007), primul film polonez care tratează ma­sa­crul din pădurea cu același nume, unde cel puțin 22.000 ofițeri polonezi au fost exe­cutați în 5 martie 1940, la ordinul lui Beria, șeful NKVD-ului sovietic. Wajda în­cepuse să lucreze la scenariu imediat după schimbarea regimului comunist, în 1989. Tema îl interesa și pentru că tatăl său fu­sese unul din acei 22.000 ofițeri asasinați.

 

După moartea sa, în ediția din 10 oc­tom­brie, cotidianul francez Le Monde îl nu­mește pe Wajda „artist angajat, imagine a luptei pentru o Polonie liberă“ și amin­tește că ultimul său film, Powidoki, a avut premiera mondială în luna septembrie, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Toronto. Filmul abordează ultimii ani din viața pictorului avangardist Wła­dysław Strzemiński, opozant al regimului stalinist. The Guardian îl elogiază și îl numește „cel mai mare artist con­tem­po­ran al Poloniei (...) un om care a căutat să întervină în istoria Poloniei prin in­ter­mediul filmelor sale, transformând ce­nușa amară a agoniei provocate de is­to­rie în diamante cinematografice“.

 

Numele lui Andrzej Wajda stă ală­turi de alți giganți ai ci­ne­matografiei mondiale, precum Ingmar Bergman, Federico Fel­li­ni și Akira Kurosawa. Po­wi­do­ki, ultimul său film, este propunerea Po­loniei pentru Oscarul pentru Cel Mai Bun Film Străin care se va acorda la începutul anului 2017. Cinematografia și literatura po­loneză îi datorează mai mult decât ori­cărui alt regizor de film.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22