Pe aceeași temă
Pe 15 noiembrie, în Cuba ar trebui să aibă loc un amplu protest coordonat de opozanții regimului lui Miguel Diaz Canel, asta după ce pe 11 iulie 2021 a avut loc cel mai mare protest din istoria recentă a insulei comuniste. După ce Grupul Archipelago coordonat de dramaturgul Yunior Garcia a cerut aprobarea unui „marș civic pentru schimbare” pe 20 noiembrie și i-a fost refuzată cererea, acesta a anunțat că vor participa la marșul pașnic pe 15 noiembrie (15N) pentru că guvernul cubanez a decis să organizeze exerciții militare pe 20 noiembrie.
Dar cum s-a ajuns aici? Cum de sunt posibile proteste în Cuba post-Castro? Și care este situația politică, economică și sanitară cubaneză în care vor avea loc aceste proteste?
Regimul politic actual: comunismul post-Castro și liberalizarea economică în contextul crizei de Covid-19
Actualul președinte al Cubei, Miguel Diaz Canel, este primul lider politic care nu aparține familiei Castro din ultimii 62 de ani. După tranziția dintre Fidel Castro și fratele său Raul Castro, care a avut loc între 2006 și 2008, din 2018 Cuba a văzut și o tranziție între Raul Castro (2006/2008-2018/2021) și Miguel Diaz Canel. După reforma constituțională din 2018, care reiterează în articolul său caracterul socialist al statului cubanez, Miguel Diaz Canel a fost întâi președinte al Consiliului de stat (2018-2019) și a devenit președinte al țării în 2019; în fine, în aprilie 2021, la Congresul Partidului Comunist Cubanez (PCC), acesta a fost ales prim-secretar al PCC, o funcție care i-a aparținut lui Raul Castro între 2011 și 2021.
Din punct de vedere economic, începând cu regimul lui Raul Castro a început o liberalizare economică timidă controlată însă de stat. La început de octombrie 2021, au fost astfel aprobate primele 30 de companii private mici și mijlocii (Mipymes). Această reformă, care poate părea de la distanță revoluționară, continuă, de fapt, liberalizarea economică amenajată de regimul lui Raul Castro și care relua parțial încercarea de a salva economia cubaneză din anii 1990 după prăbușirea URSS, când regimul lui Fidel Castro a încercat, prin crearea unor supape capitaliste, să mențină pe linia de plutire regimul comunist. În același timp, principala activitate economică a țării, turismul, se află în mâinile reprezentanților forțelor armate cubaneze, care încă de la începutul regimului Castro au deținut o putere foarte extinsă în Cuba.
În ceea ce privește pandemia de Covid-19, în Cuba, până la mijlocul lunii octombrie 2021, au fost 932.768 de persoane confirmate pozitiv cu virusul Covid-19, dintre care 8.037 au decedat. Pe 16 octombrie, în Cuba au fost înregistrate 1.946 de cazuri noi; numărul acestora a scăzut după ce în lunile de vară a existat o explozie cu până la 10.000 de cazuri noi pe zi. Până acum, 6,6 milioane de cubanezi, adică 59% din cele 11,2 milioane, au făcut cele trei doze ale vaccinului local, Abadala (care necesită trei doze în 28 de zile), în timp ce 85% au deja o doză și 69% au făcut și a doua doză. Cuba și-a fabricat singură vaccinurile anti-Covid 19 și și-a propus ca până pe 15 noiembrie, 92% din populație să fie vaccinată și țara plănuiește să se deschidă complet pentru turism. Deși nu este aprobat de Organizația Mondială a Sănătății, Cuba a trimis deja vaccinul său și în țările prietene, Nicaragua, Venezuela, Iran și Vietnam.
Criza provocată de Covid a dus la o scădere a economiei de 11% în 2020 și cu 2% până în iunie 2021. Turismul, principala resursă economică a insulei, a scăzut cu 94%, el reprezentând înainte de pandemie circa 10% din PIB. Astfel, dacă în 2019 au fost în Cuba 4,2 milioane de turiști, din ianuarie 2021 au ajuns doar 225.417 turiști, mai ales ruși (o creștere cu 42%), cubanezi emigrați, germani, spanioli și canadieni (între aprilie și octombrie 2020 nu au fost posibile zborurile din Cuba sau spre Cuba). (1) Turiștii din SUA și Canada au dispărut practic (dacă în 2019 1 milion de canadieni au călătorit în Cuba, doar 4.369 au făcut-o în 2021).
Artivismul artiștilor cubanezi și protestele din 11 iulie 2021
În ultimul an, pe fondul crizei provocate de pandemie, dar în care s-a definitivat tranziția de la regimul lui Raul Castro la epoca post-Castro, au avut loc mai multe proteste inițiate și susținute de artiștii cubanezi pentru a cere mai multe drepturi și libertăți.
De fapt, protestele artiștilor cubanezi s-au întețit în urmă cu trei ani, când Diaz Canel adopta Decretul 439 din aprilie 2018, care impune artiștilor obținerea unei aprobări prealabile pentru expozițiile de artă, performance-uri sau prezentări cu public; practic, acest decret instituia legal cenzura. Prin Decretul 439 pot fi închise expoziții și interzise lucrări considerate „periculoase” din punct de vedere ideologic. Ca o reacție de protest la adoptarea acestui decret, a apărut în septembrie 2018 una dintre cele mai importante mobilizări ale opoziției la regimul Castro, Mișcarea San Isidro (MSI). Aceasta a organizat evenimente artistice, de tip performance, dar și proteste la adresa deciziilor regimului. În 2020 a fost lansată și melodia Patria y vida (Patria și viața) de Gente de Zona și Yotuel (cu Descemer Bueno, Maykel Osorbo și El Funky) și care a circulat pe stick-uri de memorie, devenind imnul actualei opoziții la regimul cubanez și contrapunând mesajul „Patrie și viață” celui al lui Fidel Castro, „Patrie sau moarte”. O altă mișcare a artiștilor este Mișcarea 27N, din care fac parte artiști, scriitori, membri ai societății civile și care s-a format în urma arestării nedrepte pe 27 noiembrie 2020 a rapperului Denis Solis Gonzalez, care era membru al MSI. În manifestul lansat de Mișcarea 27N, prima cerere privește libertatea politică.
Artista contemporană politică de origine cubaneză Tania Bruguera s-a mobilizat în ultimii ani pentru a denunța abuzurile regimului comunist cubanez. Ea a fost arestată de mai multe ori de forțele cubaneze, a fost șicanată, amenințată și s-a aflat sub supraveghere permanentă, în unele perioade fiindu-i confiscat pașaportul; toate aceste forme de agresiune au fost documentate de artistă fie pe Instagram, fie pe pagina sa de Facebook. Printre lucrările realizate de Tania Bruguera putem cita „Institutul de artivism Hannah Arendt” (INSTAR), care are sediul în Havana, fiind creat în 2015, atunci când artista a citit timp de 100 de ore din volumul Originea totalitarismului. Recent, Bruguera a fost de acord să părăsească insula dacă guvernul acceptă să-i elibereze pe prizonieri, printre care și artistul Hamlet Lavastida. Pentru că a obținut o poziție la Harvard, Bruguera a negociat plecarea sa în schimbul eliberării prizonierilor artiști deținuți de guvernul cubanez. Tot Bruguera a participat la campania lansată online pentru a împiedica regimul cubanez să organizeze în noiembrie cea de-a paisprezecea bienală de la Havana: așa a apărut #No a la bienal de Habana.
Cubanezii sunt obișnuiți să stea la cozi interminabile pentru toate produsele de bază, să nu găsească prea multe de mâncare și să se confrunte cu lipsa energiei electrice, dar în ultimul an, toate acestea s-au agravat, în ciuda discursului oficial triumfalist. Astfel că, pe 11 iulie 2021, au avut loc cele mai mari proteste spontane față de regimul cubanez, care au fost organizate cu ajutorul telefoanelor mobile cu acces la internet; mii de cubanezi au ieșit pe străzile orașelor să strige sloganuri contra regimului. Așa cum spunea un participant, citat de BBC News, „nu avem mâncare, nu avem medicamente, nu există libertate. Nu ne lasă să trăim. Ne‑am săturat”. (2)
Rolul internetului, de care regimul Castro s-a temut foarte tare, a fost definitoriu acum și ca atare, accesul a fost restrâns după 11 iulie 2021 și securiștii (los segurosos) s-au înmulțit pe străzile cubaneze. De fapt, cubanezii (4 milioane din cei 11) au acces la internet pe mobil recent, începând cu decembrie 2018.
Peste 500 de protestatari sunt încă arestați și din ce în ce mai mulți cubanezi încearcă să părăsească insula. Conform Human Rights Watch, guvernul cubanez a răspuns la protestele din iulie cu arestări arbitrare, maltratându-i pe deținuți, și prin procese penale abuzive. Conform directorului pentru Americi al organizației, în Cuba, „dreptul de a protesta pașnic constituie un delict și nu un drept”. (3) Artistul Hamlet Lavastida, membru al 27N, a fost arestat încă din iunie (când a revenit în Cuba de la Berlin) și a fost eliberat la sfârșit de septembrie, dar obligat să plece în exil în Polonia cu partenera sa Katherine Bisquet, care a fost ținută în arest la domiciliu și persecutată.
Astfel că și în cazul lui Bruguera, și în cel al lui Lavastida, ca și în 2011 când regimul lui Raul Castro a fost de acord ca o parte a prizonierilor politici să fie eliberați dacă acceptau să părăsească țara fără posibilitatea de a reveni, regimul Diaz Canel le permite să-și regăsească libertatea în afara țării. //
Note:
EFE, „Cuba reabrirá al turismo en noviembre con más vuelos y sin cuarentena”, El Mostrador, 19 octombrie 2021.
Lioman Lima, „Protestas en Cuba: 3 claves para entender las manifestaciones en la isla, las más grandes en décadas”, BBC News Mundo, 12 iulie 2021.
Gisela Salomon, “HRW: Cuba respondió a protestas con abusos sistemáticos”, Associated Press, 19 October 2021.
Artiști din toată lumea boicotează Bienala de Artă de la Havana
