Ati mai citit acest articol

Traian Ungureanu & Tru | 01.09.2003

Pe aceeași temă

I - Fara pene, cu saco peste maio

Nu mai stiu cate procente peste majoritatea absoluta, britanica si vesela din sondaje vor o anume schimbare de imagine: portretul lui David Beckham ar trebui tiparit pe noua bancnota de 10 lire. Ceva mai incolo, la prima statie de Eurostar, cum faci cativa pasi de incalzire prin Paris, afli ca Ronaldinho abia ca si-a eliberat ostatecii. Un stol de presedinti de cluburi a stat cateva saptamani inchis in colivie, impingand printre zabrele contracte obeze. Brazilianul le-a citit incet, atat cat l-a lasat stiinta de carte, a mai cerut un zero in coada cifrei de salariu, a mai adaugat un etaj vilei din contract si a ales pana la urma plictisit: Barcelona. Stolul s-a risipit indata.

In zori, maturatorii au gasit peroanele din Gara de Nord acoperite de pene smulse a paguba. Ajunsi acasa jumuliti, directorii lui Manchester United calca stangaci peronul garii Waterloo, cu privirea atintita in ziar. Nu citesc, ci isi refac penajul. Gazetele au publicat ultimul raport Deloitte & Touche, termometrul de lux fixat sub bratul Finantei britanice. Concluzia: cluburile au febra. In ultimii 10 ani - scrie in raport - s-au prapadit pe salarii si transferuri exact 10 miliarde de dolari. E tot mai greu sa scrii despre fotbal scriind despre fotbal. Ceva si mai incolo, cum cobori din 2003 si o iei in jos pe Restauratiei, dai de gol. Totul e gol. Tribunele, capetele, vorbele. Se joaca fotbal in Romania? Se joaca. De ce? Nu e clar. Doar daca e vorba de bani de invartit prin cluburi e clar de ce se joaca, inca, fotbal. Si, iar, e totul clar, daca apar in imagine patronii. L-am vazut pe Becali in sacou fin peste maiou de salvamar, vorbind la televizor ca in Articolul 214. In spate, sfios si slabit, rosea insusi Codul Penal. E greu sa scrii despre asa ceva, daca vrei sa scrii si despre fotbal in acelasi timp.

II - Joc parasit

Nu are rost sa ezitam in fata acestei idei triste: fotbalul si-a pierdut inocenta. In Vest nu ca in Est si in Est nu ca in Vest. Pana la urma nici nu e chiar atat de important. Conteaza doar ca acest joc a fost parasit de puterea pe care, altadata, o imprastia natural peste tot in lume. Si, oricat ar parea de necuviincioasa observatia, sfarsitul fotbalului, asa cum l-am cunoscut, jucat si cantat, tine si in Est si in Vest de unul si acelasi lucru: distanta burgheziei de tribune. De unde rezulta ca ati mai citit acest articol.

III - Burghezia microbista

L-ati mai citit in cartile care nu sufla o vorba despre fotbal. In sociologii, istorii si filozofii. Patania fatala care a lovit fotbalul ultimilor ani e de fapt rodul unui cutremur declansat demult, probabil pe la inceputul anilor Б─≤60. Unda de soc a ajuns la fotbal dupa mai bine de 30 de ani. Totul a inceput insa odata cu primele semne de prosperitate, dupa razboi. Noua epoca a lansat la apa, pe gazon si la televizor o societate noua. O lume din care vechea lume a fost scoasa cu tot cu ierarhiile ei nete si cultura ei elitara. Pentru prima oara in istoria si economia societatilor, prosperitatea a devenit un produs de masa. Peste tot anonimatul a inceput sa aiba cont in banca, timp de petrecut si bani de distractii. Iar prima bogatie populara a produs prima cultura populara, pe care o numim adesea, din greseala, cultura moderna. Valorile, obiceiurile si amuzamentele omului de rand au ajuns deodata importante.

Ele au devenit o majoritate cu putere de cumparare si din acest motiv piata a urmat gusturile populare in tot ce era de mancat, imbracat, distrat. De pe la sfarsitul anilor Б─≤60 diferenta intre cultura inalta si formele de petrecere vulgara a timpului a fost practic stearsa. Eticheta vestimentara a fost detronata de tinuta neglijenta, universala si din ce in ce mai sumara. Educatia a fost treptat asociata cu placerea si jocul lejer. Sportul, distractia favorita a maselor, a devenit o tema serioasa si o institutie universala. Insa efectul cel mai interesant al acestei deplasari de pol magnetic a fost, asa cum a inceput sa se vada de pe la mijlocul anilor Б─≤80, reactia claselor de mijloc. Instinctul lor imitativ nu mai putea urma valorile artistocratiei (demult plasata in rezervatii) si a imbratisat termenii noii culturi populare. Fotbalul a devenit astfel un spectacol prizat de oameni cu greutate in societate. Altadata loc de patimi al multimilor iesite din fabrica, stadionul a devenit tinta de excursie cu familia. Parcarile s-au umplut de Volvo-uri, tribunele de loje, competitiile de prestigiu public si cluburile de bani. Burghezia se asezase, adica, la tribuna intai. Fotbalul incepea sa imprumute tot mai mult din ocupatiile care satisfac energia burghezului harnic: goana dupa statut, agerimea financiara si slabiciunea pentru marcile de design (ceea ce a adus in fotbal reclama companiilor de top). Astfel strunit, fotbalul s-a indeparat rapid de intelesul sau popular si a devenit tot mai mult joc de imagine.

IV - Burghezia prenatala

In Est, burghezia abia a inceput sa se trezeasca, spre a incepe sa se frece la ochi, inainte de a incepe sa se imbrace, pentru a se pregati sa plece spre stadion. Ceva mai in urma cu viata, burghezia romana doarme inca adanc, intrauterin, inainte de a se trezi spre a decide daca merita sa te nasti pe fond de discursuri despre capitalism in executia poetilor si ofiterilor decorati de presedinti de 20 de ani incoace, din 20 in 20 de ani. Burghezia romana nu asista la meciuri pentru ca nu participa inca la lume. In lipsa ei, publicul surprins de meciuri pe stadioane e alcatuit din veterani saraci si necajiti si, mai ales, din tineri care gasesc in mizeria fotbalului romanesc o confirmare a vietii lor marginale. Starea de spirit a tribunei romanesti e tocmai aceasta forma de solidaritate reciproc destructiva, sora buna cu bautul banilor de intretinere in ziua de plata a intretinerii. Fara public, sau cu un public care isi cara disperarea la peluza, fotbalul romanesc nu e in nici un caz un joc prosper si nici macar un joc popular nu mai e. Singura sa definitie vie e dreptul de a lucra ca spalator de bani si fixativ pe orgoliile noii protipendade. Iata de ce, daca va uitati in ziare la paginile despre nimic si eroii lui alcoolici, electrocutati, abandonati si alti inexplicabili, ati mai citit acest articol. In fiecare zi.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22