Pe aceeași temă
Unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut, Viaţa lui Pi este o poveste despre supravieţuire şi credinţă, pusă de regizorul Ang Lee într-un cadru poetic, în care un om şi un animal de pradă înfruntă oceanul.
Viaţa lui Pi este o ecranizare a romanului cu acelaşi nume, publicat de canadianul Yann Martel în 2001. Volumul s-a bucurat de un succes răsunător şi a fost răsplătit cu multe premii internaţionale, printre care şi prestigiosul Man Booker Prize. În 2010, însuşi preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a trimis o scrisoare autorului, în care i-a mulţumit pentru carte, pe care o consideră „o dovadă elegantă a existenţei lui Dumnezeu şi a puterii poveştilor“. În România, Viaţa lui Pi a fost publicată iniţial în 2004 la Editura Humanitas, apoi a apărut şi în Colecţia Cotidianul, iar acum poate fi găsită într-o nouă ediţie, la Editura Polirom.
Ecranizarea lui Ang Lee este fidelă cărţii şi spune povestea fantastică a lui Piscine „Pi“ Molitor Patel, un adolescent din India crescut în religia hindu, dar care se apropie şi de creştinism şi islam. Tatăl său este proprietarul unei grădini zoologice, pe care este nevoit să o vândă, hotărându-se să se mute în Canada, împreună cu familia şi cu unele dintre animale. Numai că vaporul japonez care îi ducea spre nord se scufundă în urma unei furtuni, iar familia lui Pi moare în naufragiu. Băiatul supravieţuieşte şi se trezeşte într-o barcă de salvare, împreună cu o hienă, o zebră, un urangutan şi un tigru bengalez, pe nume Richard Parker. În cele din urmă, Pi rămâne singur cu Richard Parker şi se vede nevoit să împartă cei câţiva metri pătraţi ai bărcii cu felina înfometată. Timp de mai bine de jumătate de an, băiatul şi tigrul învaţă să coabiteze, naufragiaţi într-un ocean care le rezervă nenumărate surprize. Până la urmă, barca ajunge pe ţărmul mexican, Richad Parker fuge în junglă, iar Pi este găsit pe plajă de către localnici. În ultima parte a filmului, Pi este nevoit să le povestească tot ce s-a întâmplat unor oficiali japonezi care anchetează naufragiul. Când aceştia îşi exprimă rezerve faţă de cele relatate de băiat, Pi le oferă o altă versiune a poveştii, mai credibilă, dar, în acelaşi timp, oribilă din punct de vedere uman, şi îi pune în situaţia de a alege pe care dintre acestea să o treacă în raport.
Viaţa lui Pi a avut un parcurs sinuos de la paginile cărţii către marele ecran. Din 2003, de când au fost achiziţionate drepturile de ecranizare, proiectul a trecut prin mâna mai multor scenarişti, iar numele lui M. Night Shyamalan (Al şaselea simţ), Alfonso Cuarón (Copiii tatălui) şi Jean-Pierre Jeunet (Amélie) au fost vehiculate pentru regie. În cele din urmă, în 2009, taiwanezul Ang Lee (oscarizat în 2005 pentru Brokeback Mountain – O iubire secretă) a preluat frâiele proiectului şi l-a dus la bun sfârşit.
Principala provocare pentru Ang Lee a fost faptul că Viaţa lui Pi este o carte greu de ecranizat, având în vedere că majoritatea acţiunii se petrece într-un cadru restrâns – barca pe care Pi şi Richard Parker sunt nevoiţi să o împartă. Scenaristul David Magee a ales să păstreze firul narativ al romanului, lăsându-i lui Ang Lee posibilitatea să jongleze cu efectele vizuale. Aici este punctul forte al filmului: imaginea este poetică, iar oceanul joacă un rol decisiv în punerea în scenă a întregii poveşti. Cadrele în care luciul apei este o oglindă în care se reflectă cerul ne duc cu gândul la pictură, apariţia unei balene fosforescente pare desprinsă din „fabrica de vise“ Disney, o insulă verde (dar mortală) are forma unui Vishnu adormit. În plus, Ang Lee exploatează la maximum efectele vizuale 3D, Viaţa lui Pi fiind, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bune exemple ale avantajelor acestei tehnologii. Însă regizorul nu se lasă furat de calofilie şi nu neglijează cele două personaje, băiatul şi tigrul. Acesta din urmă, deşi a fost creat pe computer în majoritatea cadrelor (totuşi, nu mai puţin de 4 tigri au fost folosiţi la filmări!), este extrem de veridic. Fără să fie umanizat, tigrul de pe ecran exprimă, cu ajutorul animaţiei computerizate, o serie de emoţii, care merg de la furie până la disperare, în completarea stărilor prin care trece băiatul (interpretat de debutantul Suraj Sharma).
Filmul s-a bucurat de o primire entuziastă atât din partea publicului, cât şi a criticilor. Viaţa lui Pi a fost nominalizat pentru 3 Globuri de Aur (dintre care l-a câştigat pe cel pentru coloană sonoră), 9 premii Bafta şi 11 Oscaruri (inclusiv pentru regie, scenariu şi cel mai bun film). Însuşi autorul romanului, Yann Martel, a lăudat realizarea cinematografică a lui Ang Lee, spunând că este „foarte fidelă cărţii, absolut uluitoare din punct de vedere vizual, o călătorie completă“.
Viaţa lui Pi este distribuit în ţara noastră de Odeon Cineplex şi poate fi văzut pe ecranele româneşti din 21 decembrie 2012. //
Viaţa lui Pi
Regia: Ang Lee;
Scenariul: David Magee,
după un roman de Yann Martel;
Imaginea: Claudio Miranda; În distribuţie: Surahj Sharma, Irrfan Khan, Rafe Spall,
Gérard Depardieu.
SUA, 2012
