Pe aceeași temă
Editia din acest an a Zilelor filmului italian i-a fost dedicata unuia din regizorii ce au marcat istoria cinematografului - Bernardo Bertolucci, continuand astfel procesul de recuperare a filmului clasic(izat), inceput la editia precedenta, acum doi ani, si oferirea lui publicului din Bucuresti, in copii bune, pe 35 mm, venite, din Italia, ca alternativa la cele existente in Arhiva Romana de Filme.
The Dreamers/Visatorii e cea mai recenta pelicula a lui Bertolucci, de anul trecut, cu care s-a deschis evenimentul - o declaratie de dragoste pentru cinema, pentru Franta, pentru Paris, pentru acel Paris 1968 care a schimbat fata Europei. E un film emotionant, ametitor, cu suflul specific perioadei despre care vorbeste - amestec de inocenta, nebunie, revolta/revolutie, atitudini de stanga, dorinta de a schimba lumea, dorinta de a evada din lume prin dragoste, dorinta feroce de a cunoaste tot, de a cuprinde tot. E filmul unui maestru ajuns la maturitate deplina, care nu renunta la spargerea naratiunii (Bertolucci s-a declarat intotdeauna un mare admirator al lui Godard), care stapaneste la perfectie tehnica si stiinta de a-si doza emotiile. Plin de citari cinematografice, de la Les Quatre cents coups, al lui Truffaut (plus aparitia lui Jean-Pierre Leaud in propriul rol), pana la Bande a part, al lui Godard, The Dreamers are momente de extaz cinefilic, ca acela al suprapunerii intrecerii pe coridoarele muzeului Luvru, din filmul de fata, peste aceeasi intrecere din Bande a part, intr-o dorinta nebuneasca de re-facere/re-traire/re-memorare/recuperare a istoriei cinematografului. E un film spumos, in care Bertolucci continua sa socheze sexual, la fel ca-n Ultimul tango la Paris. Si e un film subtil si profund, care cu siguranta va deveni un film cult.
The Dreamers e, pe de alta parte, primul film al lui Bertolucci distribuit in sali in Romania - va iesi pe ecrane undeva in primavara anului viitor si in nici un caz nu trebuie ratat!
The Dreamers a fost doar deschiderea insa a unui festival ce a facut sali pline - cu atat mai suprinzator, cu cat filmele lui Bertolucci au putut fi vazute in Romania fie pe la televiziuni, fie (e adevarat ca in copii de cele mai multe ori alb-negru, foarte proaste) la Cinemateca. Celelalte filme prezentate: Il Conformista/Conformistul (1970), unul din primele succese ale regizorului; La Strategia del ragno/Strategia paianjenului (1971), inedit in Romania; Ultimo tango a Parigi/Ultimul tango la Paris (1972), marele boom al lui Bertolucci; epopeea Novecento/1900; si trilogia orientala formata din The last Emperor/Ultimul imparat (1987), The Sheltering Sky/Ceaiul in desert (1990) si Little Buddha/Micul Buddha (1993).
