Pe aceeași temă
Prin "plangere" vreau sa spun insa oratie funebra, nicidecum sa sugerez in vreun fel ca Portretul lui M, carte extraordinara ivita dintr-o tragedie, ar avea ceva in comun cu literatura lacrimogena, indiferent daca autobiografica sau de fictiune. E de altfel, aceasta a treia scriere literara in proza a lui Matei Calinescu, dupa Viata si opiniile lui Zacharias Lichter si dupa Amintiri in dialog (scrisa cu Ion Vianu), cartea unuia dintre cei mai mari scriitori romani de astazi. Imprejurarea ca Matei Calinescu, om cu o biografie rasucita de catastrofica istorie a secolului XX, exilat din 1973 in Statele Unite, este in chip esential un carturar "umanist", in viata de toate zilele universitar si autor al unor importante lucrari de comparatism si teorie literara, mai degraba intareste decat oculteaza aceasta necesara recunoastere. Cu atat mai necesara cu cat epoca este, pentru Romania inclusiv, a unei gigantice revarsari de "barbarie a vulgaritatii", in termenii lui George Steiner, dupa care "noul fascism" este cel al "vulgaritatii si banului".
Carti-limita, carti de frontiera, avandu-si toate sursa, punctul de pornire in experiente traite, cunoasterea unui om neobisnuit intr-un caz, anii petrecuti in regimul comunist in celalalt, moartea la 25 de ani a fiului autist si epileptic in cea de acum, aceste scrieri transgreseaza fapticul si domeniul realului pentru a le situa intr-o zare a intelesurilor deopotriva misterioase si profunde. O tainica aura invaluie de aceea Portretul lui M, carte initiatica sub aparenta de autenticitate si document, unde adevarul brut al tragicei experiente evocate se deschide spre Adevarul inalt si nepatruns al existentei omenesti si e scaldat in lumina lui nepamanteasca. M vine de la Matthew, forma englezeasca pentru Matei, fiul a avut acelasi nume ca si tatal lui, dar si in carte, nu doar in titlu, el nu este numit decat prin aceasta initiala, neurmata de punctul indicand prescurtarea. Litera M capata astfel semnificatia enigmatica a unei hieroglife, asa cum o "hieroglifa", un trimis, o faptura-semn indescifrabil din si despre alta lume este cel pe care il desemneaza.
"M era o fiinta cu totul aparte": aceasta observatie revine deseori, sub formulari diferite, in cartea lui Matei Calinescu. Si este chiar una dintre "temele" ei esentiale. Stranietatea fiului sau, al carui handicap, autismul, a fost diagnosticat la cativa ani buni dupa nastere, pe cand era elev la scoala elementara, este vazuta ca atribut al unei alcatuiri diferite, niciodata ca manifestare sau efect al "bolii". Descifrarea, intelegerea, aproximarea acestei naturi speciale care este copilul sau autist ( sau, mai exact, avand sindromul lui Asperger, o varietate a autismului ori, poate, ceva cu totul diferit, domeniul fiind mai mult necunoscut decat cunoscut), si nu atitudinea "medicala", fie ea si una insotita de afectiunea parinteasca, domina staruitor in Portretul lui M. Taina existentei acestei fiinte angelice, venita parca de pe alt taram, ramane incifrata, dar apropierea de ea ii imbogateste pe ceilalti, pe cei din jur, de la simple cunostinte la apropiati si familie. Copil, adolescent, tanar, M este, el, "plin de compasiune", are o "intelegere adanca, neexprimata, poate nediferentiata, a durerilor ascunse ale celorlalti, sau chiar a durerii universale pe care viata o mascheaza". E "intelept si surazator", are o "bunatate linistita", atrage "afectiunea ca un magnet", iradiaza o "lumina" de care isi amintesc toti cei care l-au cunoscut. E un dar misterios, facut nu se stie de cine, ingaduie presimtirea unui orizont inaccesibil. "Venea, scrie Matei Calinescu, din alta lume, cu un mesaj pe care nu-l intelegeam, decat ca pe o lumina indepartata, rara, infinit stranie in discretia ei." Nefiind una "medicala", fiindca M nu este niciodata privit ca un bolnav, ca un suferind, perspectiva nu este nici psihologica, mai curand metafizica. M este un inger, iar prezenta lui un dar.
Se poate insa face "portretul" unui inger, al mesagerului unei lumi niciodata cunoscuta, dar mereu perceptibila, ca o boare, ca un nimb? Pentru a-si denumi formula compozitionala a cartii, Matei Calinescu recurge la termenul "galaxie", cu neascunsa semnificatie tehnica in ordinea imediata - "O galaxie de fragmente, de amintiri, de reflectii, de anecdote, de note de lectura (totdeauna legate de el), de vechi sau mai noi insemnari de jurnal, de comentarii in comentarii, intr-o ordine aproximativa". Dar este si o aluzie, foarte probabil involuntara, la enigma si la infinitatea nepamantesti pe care le sugereaza, la tot pasul, faptura "aparte" a celui desemnat printr-o singura litera, ea insasi simbolul unei realitati ce nu se lasa nici numita, nici definita, fiind totusi mereu prezenta. De aici miza acestei carti neobisnuite, deschiderea ei catre sensuri si sugestii de o bogatie si o vastitate ce-i vor asigura in chip cert o fecunda, mare cariera.
"Acest portret biografic al fiului meu, care s-a nascut la 24 august 1977, in Bloomington, Indiana, Statele Unite ale Americii, si a decedat, inainte de a fi implinit 26 de ani, la 1 martie 2003, in orasul natal..." - astfel incepe, cu sobrietatea unei inscriptii taiate intr-o lespede funerara, nota autorului care deschide cartea lui Matei Calinescu. E insa unul dintre inceputuri. Cel dintai capitol aduce insa un altul, intr-o tonalitate diferita. "Moartea e inceputul oricarei biografii, al povestii oricarei vieti" este prima propozitie de aici, pentru ca mai departe aproape fiecare nou capitol sa poata fi, si chiar fiind, un alt inceput, al altei carti sau al aceleiasi, in parte scrisa, in parte sugerata, intr-o nesfarsita miscare circulara, in jurul unui centru intangibil. Misterul e circumscris, insa ramane nedezlegat.
Daca este, si este, povestea vietii lui M, povestea fiului, Portretul... contine deopotriva si povestea tatalui. Enigma de necuprins a existentei fiului este tatonata sub incidenta schimbarilor pe care prezenta lui le produce in existenta tatalui. Se petrece, de fapt, o extraordinara rasturnare de perspectiva si de roluri, fiul este cel care isi conduce, isi ghideaza tatal catre o alta perceptie si o alta intelegere a lumii. Portretul lui M este de aceea si o carte a revelatiilor tatalui, chiar a metamorfozelor lui. Unele dintre cele mai vizibile, mai la suprafata, sunt cele intelectuale. Cand afla ca fiul sau e autist, tatal incepe sa citeasca despre aceasta conditie. Constata ca e un domeniu mai mult necunoscut decat vast. Literatura "de specialitate", daca e strict medicala, sufera de "frigiditate" si de "vid afectiv", asemenea clinicienilor din institutiile psihiatrice. O apropiere mai adevarata ingaduie scrierile "calde", de intelepciune, de la cele filosofice la cele sacre, in lumina carora autismul nu (mai) este o deraiere, o perturbare, ci tine de insasi conditia umana si permite scrutarea acesteia.
Exista, de pilda, o faza autista a copilariei. Cum autismul afecteaza limbajul, imaginatia si socializarea, tatal va medita la rosturile increderii si ale suspiciunii, ale minciunii si ale inocentei. Insa modificarile cele mai adanci tin de apropierea de omenesc, aici se dezvaluie si se impune rolul de calauza al fiului. El, M, este invatatorul, iar tatal este cel care invata. Recuperat pentru Portretul lui M, un fragment de jurnal transcrie in mod exemplar aceasta iluminare launtrica: "Trebuie sa am cu mine insumi rabdarea pe care am inceput sa o am cu M. Sa invat sa ma bucur sau macar sa nu dispretuiesc fiecare iesire din sfera depresiunii in care ma misc de cativa ani incoace si, cu toate ca sunt mai aproape de centru, fascinat de albul dens al nonsemnificatiei de cateva luni, sa reinvat sa regandesc timpul in dimensiunea viitorului: interdictia viitorului are neasteptatul efect de a sugruma trecutul. Omul propune, Dumnezeu dispune: veche banalitate. Marele miracol (fie el in ultima instanta fara rost: dar acest «fara rost» trebuie privit ca un mister) e, pur si simplu, posibilitatea de a propune, de a-ti propune. M, dragostea pe care i-o port, ma ajuta sa vad acest miracol in imprejurarile cele mai marunte si mai umile".
Carte zguduitoare, Portretul lui M este si una de un adevarat curaj intelectual: fiindca a scrie o carte despre "lumina blanda a bunatatii" intr-o lume din care pana si cuvantul "bunatate" pare sa fi fost izgonit este o fapta de mare indrazneala.
Matei Calinescu - Portretul lui M, Editura Polirom, 2003.
