Pe aceeași temă
1. Foarte inspirată și cât se poate de binevenită inițiativa Editurii Humanitas Fiction de a aduce, în românește, în seria de autor Mario Vargas Llosa, volumul pe care marele nobelizat peruan i l-a dedicat marelui nedreptățit (de) la Nobel, argentinianul J. L. Borges: „Jumătate de secol cu Borges” se cheamă cartea (traducere din spaniolă și note de Mariana Șipoș). Volumul e un compozit: articole, eseuri, conferințe, mici confesiuni, interviuri în care e implicat și Mario Vargas Llosa și în care referința centrală, adesea personaj central, e Borges. „Relația mea strânsă de cititor cu cărțile lui Borges contrazice ideea conform căreia admiri mai presus de toate autorii înrudiți, care dau glas și formă fantasmelor și năzuințelor care te stăpânesc și pe tine. Puțini scriitori sunt mai îndepărtați decât Borges de ceea ce demonii mei personali m-au determinat să fiu ca scriitor: un romancier intoxicat de realitate și fascinat de istoria care se petrece în jurul nostru și de cea trecută, care cântărește foarte mult în prezent”. Vom vedea și aici (am văzut și în alte volume în care Mario Vargas Llosa ne scrie mai ales ca un cititor de mari scriitori) o extraordinară generozitate, o atenție și protecție speciale și un fel aparte, adânc și proaspăt, de a înțelege opera unui mare confrate de Republică a Literelor. Cartea de față reprezintă și reverența pe care un mare spirit o face altui mare spirit, poate chiar și o declarație de iubire. Un argument puternic în acest sens? Textul de deschidere, „Borges sau casa jucăriilor”, e un poem pe care Mario Vargas Llosa îl scrie în 2014 pentru Borges. Un poem care se încheie așa: „Era un aristocrat / cam anarhist / și fără bani, un conservator, / un intelectual erudit, /sofist, / jucăuș./Adunând/ și scăzând: / scriitorul cel mai subtil și mai elegant / al timpului său./Și, / probabil, / ceva rar:/un om bun”.
2. „E greu să declami, astăzi, ca stoicii, moraliștii francezi sau exasperații contemporani. Trebuie să faci pace; nu trei păci, poate, ci pacea. Ideile timpului nostru – de care vom încerca să vorbim – sunt idei care fac treabă tocmai în natura, cultura și tehnica de care ne îngrijorăm. Și ce e frumos cu unele idei ale timpului nostru – poate cele mai rodnice – este că nu sunt grandioase și declamatorii, ca ale pathosului războinic, ci idei discrete și naive, ținând de frageda fire a lucrurilor abia născute. E păcat de toate sufletele superior chinuite, nu atât pentru că insultă Viața și alte lucruri mari – căci plătesc pentru asta –, cât pentru că jignesc câteva făpturi mici și bune.“. Citatul datează din 1971. Îi aparține lui Constantin Noica. Îl vom redescoperi – dimpreună cu multe alte pasaje care dau seama de o publicistică superioară, de un stil rafinat și, desigur, de un fel aparte de a înțelege lumea în antologia îngrijită de Marin Diaconu, „Idei ale timpului nostru”. Antologie – căci textele pe care le regăsim aici sunt publicate de C. Noica între 11 februarie și 8 iulie 1971, în revista „România literară”. Exercițiu de înțelegere a lumii (noi, mai ales) prin lentila culturii, cu ajutorul unui stil elegant, declinat în texte (relativ) mici, de presă culturală – pentru că, scrie un Noica foarte atent la lumea care se des-face și re-face sub ochii lui, „ne trebuie un supliment de receptivitate și activitate superioară; un supliment de înțelegere, de cunoaștere și expresivitate”.
3. Cosmin Andrei Tudor este un tânăr poet cu o ascensiune discretă și constantă în ultimii ani; de fapt, nu numai poet, ci și prozator (cu volum deja publicat) și dramaturg (cu volum de teatru în curs de apariție). Îl găsim, în ultimii ani, tot mai des prezent la festivaluri & turniruri de poezie (bunăoară, s-a calificat în finala Turnirului de poezie „Cununa de lauri“ de la Muntele Athos, unde a obținut Premiul Special al Juriului, fiind, totodată, cel mai tânăr laureat al acestei competiții ajunse, iată, la ediția cu numărul 11), în reviste (cu grupaje distincte de poeme), laureat al unor importante premii literare de la noi. Are 25 de ani și a debutat în volum la 22 – cu cartea „Ochilor verzi” (seria „Debut”, Editura Cartea Românească – e, de altfel, chiar volumul care a câștigat ediția 2018 a concursului de debut al acestei edituri). În contextul ascensiunii sale – mai ales pe acest nobil culoar, al poeziei – despre care am vorbit mai înainte, e un exercițiu interesant să privim în trecut, la piatra de hotar care e debutul autorului. Vom (re)vedea: poezie limpede de iubire, plăcerea de a construi (cartea de debut avansează, cuminte, ordonat, în cicluri de câte zece poeme), o siguranță de sine auctorială care crește în chiar vizibil pe măsură ce discursul poetic se produce. Vom vedea poezie curată a unui poet de care, sunt convins, vom auzi mult timp de acum înainte. Un scurtissim decupaj: „Iată ce greutate și câtă muncă / apasă pe umerii tăi. / cât a putut îndura universul / pentru a mi te aduce în ochi! / ai mai putea îndrăzni să pleci acum?”.
4. Cătălin Cioabă are, între altele, în portofoliul auctorial: Timp și temporalitate (Humanitas, 2000); Jocul cu timpul. Ontologia temporală a lui Martin Heidegger (Humanitas, 2005), Filozoful și umbra lui. Turnura gândirii la Martin Heidegger și Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2013). Și remarcabile traduceri (selecție): Otto Pöggeler, Drumul gândirii lui Heidegger (Humanitas, 1998); Martin Heidegger, Ființă și timp (Humanitas, 2003, 2012; în colaborare cu Gabriel Liiceanu); Prolegomene la istoria conceptului de timp (Humanitas, 2005); Despre miza gândirii (Humanitas, 2007; în colaborare); Ludwig Wittgenstein, Jurnale: 1914–1916 (Humanitas, 2010), Scrisori despre „Tractatus“ (Humanitas, 2012; în colaborare). Cu greu te poți aștepta ca titlurilor înșirate mai sus să li se alăture o „poveste a unei călătorii dincolo de închipuire” – cât se poate de concretă, spusă într-o pur și simplă adorabilă (și însoțită de o suită de instantanee foto expresive și incitante) „Scrisoare din Tenerife”. „În puținele locuri în care s-a întâmplat să ajung, am încercat să recompun coordonatele unui acasă pe care căutam să-l cunosc trăind în coordonatele lui o vreme, chiar dacă nu era propriu-zis al meu, ci era specific altor oameni”, notează Cătălin Cioabă. Și adaugă, plusând: „La drept vorbind, nu poți călători decât dinspre un acasă către un alt acasă, orice altceva este doar o iluzie inerentă deplasării în spațiu”. Relatări, așadar, dintr-un alt acasă în această carte-bijuterie; relatări atente și calde despre Tenerife, giganți, Orotava, Santa Cruz de Tenerife, Munții Anaga, Fuerteventura, la playa de la autenticidad. Un alt acasă – locuit, asumat și șarmant povestit (nouă, destinatarilor scrisorii...).
5. „Cuvântul em desemnează, în primul rând, fratele mai mic sau sora mai mică dintr-o familie; sau pe cel mai tânăr ori pe cea mai tânără dintre doi (două) prieteni (prietene); sau femeia într-un cuplu. Îmi place să cred că em este omonimul verbului aimer («a iubi») în franceză, la imperativ: aime («iubește»). Iubește. Să iubim. Iubiți.”. Explicația pe care am reluat-o imediat mai înainte cadrează un titlu de carte hiper-sensibilă care, la prima vedere & la o primă lectură, nu spune cine știe ce. Kim Thúy e autoarea acestei cărți (publicate de eleganta Spandugino, casă editorială în care această autoare are deja, în românește, alte patru titluri). Kim Thúy, cea care: e născută la Saigon în 1968; a părăsit Vietnamul ocupat de comuniști la vârsta de 10 ani, alături de alți refugiați, pentru a-și clădi o viață nouă, în Canada; avocată, proprietară de restaurant, cronicar culinar de radio și televiziune, dar mai ales scriitoare (canadiano-vietnameză) de mare succes. „Ru”, romanul ei de glorie, a avut, de pildă, un succes fulminant, cu milioane de exemplare tiraj, în zeci de limbi internaționale. „Em” e despre atrocitate, violență, război, distrugere, umilințe. Dar și despre – toate spuse/scrise într‑un stil foarte neobișnuit, stil marca Kim Thúy – iubire, speranță & memorie: „…memoria este o caracteristică a uitării. Ea uită că toți vietnamezii, oriunde ar trăi, sunt urmașii poveștii de dragoste dintre o femeie din specia nemuritoare a zânelor și un bărbat din rasa dragonilor. Ea uită că țara a fost înconjurată cu sârma ghimpată care a transformat-o într-o arenă și că locuitorii ei s-au trezit dintr-odată că sunt dușmani, obligați să se lupte unii împotriva altora.”
Încă o dată: aceste cărticele se citesc ușor, (destul de) repede. Dar, mai ales: aduc bucurii mari! //
Mario Vargas Llosa - Jumătate de secol cu Borges - Editura Humanitas Fiction, 144 pagini, București, 2022
Constantin Noica - Idei ale timpului nostru - Editura Humanitas, 72 pagini, București, 2022
Cosmin Andrei Tudor - Ochilor verzi - Editura Cartea Românească, 60 pagini, București, 2019
Cătălin Cioabă - Scrisoare din Tenerife. Povestea unei călătorii dincolo de închipuire - Editura Humanitas, 100 pagini, București, 2022
KIM THÚY - em - Traducere: Alaina-Daniela Marinescu - Editura Spandugino, 152 pagini, București, 2022
