Pe aceeași temă
Primul lucru care te frapează de la intrare sunt desenele negre de pe pereţii albi. După un mic hol, intri în livingul spaţios, cu rafturi simple, pline cu cărţi, CD-uri şi DVD-uri, dar şi plicuri cu ceai. Câteva fotolii şi scaune te îmbie să zăboveşti când găseşti o carte interesantă. Dintr-un alt hol, urci pe o scară de lemn în spirală, fără să poţi ignora un desen uriaş care portretizează chipul unei fete al cărei gât se continuă cu rădăcini negre. La etaj, în stânga, e biblioteca, o cameră cu rafturi negre şi cu desene care sugerează o dimensiune urbană a timpului. În faţă, e camera copiilor, cu steluţe colorate aplicate pe rafturi, o măsuţă cu jucării şi un porc roz de pluş, toate patronate de un impozant şoarece cu ochelari care citeşte cu un aer împăcat în desenul de pe perete. Ultima cameră, dormitorul, are o canapea şi un televizor, în afară de rafturile pline cu cărţi.
Omul din spatele ideii Librăriei Triptic se numeşte Răzvan Lăzăreanu şi are 24 de ani. A lucrat ca jurnalist cultural în mediul online şi ca librar. Este iniţiatorul blogului Tractorul şifonat (numele unei cârciumi din Raiul găinilor, romanul lui Dan Lungu), interfaţa online a unei biblioteci. Biblioteca era a lui Răzvan, care şi-a pus cărţile la dispoziţia celor interesaţi, în schimbul unei sume modice sau al altor cărţi. Sistemul de funcţionare era foarte simplu: pe blog era anunţat titlul unei cărţi din bibliotecă, iar cine era interesat de ea îl contacta pe Răzvan, cu care se întâlnea şi îi plătea 1 leu („chiria“ pentru două săptămâni) sau, dacă vroia să păstreze volumul respectiv, îi dădea o altă carte la schimb. Banii strânşi astfel erau folosiţi la achiziţionarea altor cărţi, care intrau „în sistem“. Tractorul şifonat a funcţionat din ianuarie 2010 până în vară, când Răzvan s-a gândit să ducă mai departe rolul de mediator între carte şi cititor şi să deschidă o librărie.
Ideea a fost susţinută de soţia sa Cristiana, cu care s-a căsătorit în august anul acesta, iar banii obţinuţi ca dar de nuntă au fost investiţi în librărie. „Jumătate din librăria asta reprezintă nunta noastră. Toată lumea ştia că vrem să ne facem chestia asta şi, venind la nuntă, ne-a ajutat“, spune Răzvan. Cum banii adunaţi nu erau de ajuns, în proiect s-a implicat şi Csabi, colegul lor de apartament, care nu are legătură cu lumea cărţilor - este calculatorist -, dar căruia i-a plăcut ideea librăriei. A urmat apoi căutarea unui spaţiu potrivit pentru librărie. Iniţial, s-au uitat după un spaţiu comercial, pe care urmau să-l picteze, să-l umanizeze. Când şi-au dat seama că spaţiile comerciale clasice sunt prea scumpe pentru bugetul lor, s-au orientat spre case. După mai bine de o lună de căutări, au găsit imobilul din strada Alecu Russo nr. 8.
Casa e construită în 1915 de bunicul proprietarului actual, un inginer constructor care a lăsat-o moştenire, împreună cu respectul pentru lucrul bine făcut. Bine întreţinută, casa păstrează o mare parte din materialele originale, cum ar fi sobele, mozaicul şi ferestrele – piese care stau mărturie istoriei care a trecut peste imobilul vechi de aproape 100 de ani. „Practic, este moştenirea acestei familii. Casa asta nu se va vinde niciodată de către familie, ei vor să o păstreze tot timpul, pentru că e tradiţia lor. Deocamdată, ne-au dat-o nouă pe mână pentru că le-a plăcut foarte mult ce vrem să facem“, povesteşte Răzvan.
Desenele de pe pereţi au făcut obiectul unui atelier la care au participat artişti tineri, cunoscuţi ai lui Răzvan, care are contacte cu lumea graficii moderne. Artiştii au desenat gratis, librăria punându-le la dispoziţie ustensilele necesare. În plus, în perioada atelierului, timp de câteva ore pe zi, oricine putea intra în clădire pentru a-i vedea la lucru pe Vlad Nancă, Alexandru „Ciubi“ Ciubotariu, Saddo, AITCH, Seyr şi alţii. „Au venit şi oameni de pe stradă, de exemplu o doamnă de peste 50 de ani care trecea pe aici a intrat să vadă ce e şi i-a plăcut foarte mult“, spune Răzvan, care intenţionează ca, după câţiva ani, să reia ideea de la zero: „Dăm totul afară, chemăm alţi artişti, desenează altfel pereţii, punem alt mobilier“. De altfel, conceptul de schimbare şi personalizare va fi unul viu tot timpul: mobilierul impersonal şi strict funcţional de acum va fi mutat şi schimbat pe parcurs: într-o zi un raft simplu va dispărea şi locul său va fi luat de o piesă de mobilier vechi. Felul în care arată librăria va fi influenţat din mai multe direcţii: cea a fondatorilor (care au invitat desenatori pe gustul lor), cea a casei în sine şi cea a vizitatorilor - de aici vine numele Triptic, care este inspirat şi din filmele în care mai multe personaje care nu se cunosc şi fire narative separate se întâlnesc la un moment dat.
Librăria corelează tematica volumelor din rafturi cu funcţionalitatea camerelor. Astfel, în living sunt cărţile de istorie, politică, albumele de artă, filmele şi CD-urile cu muzică, în bibliotecă găseşti beletristică, camera copiilor găzduieşte de la cărţi de colorat la romane fantasy, iar în dormitor sunt cărţi poliţiste, horror, literatură erotică şi motivaţională. În living sunt organizate şi lansări de carte, iar în camera copiilor actriţa Maria Dinulescu a citit poveşti pentru cei mici.
Pe cei care trec pragul librăriei Răzvan Lăzăreanu nu îi consideră clienţi, ci parteneri şi musafiri: „E mai mult decât o librărie, e un concept store. Nu vindem doar cărţi. Încercăm să vindem o idee, atmosferă, să creăm un loc în care să te simţi bine, plăcere. E o librărie care activează ca o casă în care locuieşte cineva, iar cei care vin în librăria noastră vor fi musafiri în casa noastră“.
