Pe aceeași temă
" M-am nascut la Bucuresti, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi)", asa isi incepe Mircea Eliade volumul de Amintiri (Madrid, 1966). Se implinesc o suta de ani de la nasterea istoricului religiilor. Publicam cu acest prilej un raport diplomatic inedit, trimis de la Lisabona la Bucuresti in august 1943. Ii multumim Simonei Cioculescu, cercetatoare la Muzeul National al Literaturii Române, pentru prezentarea documentului. El completeaza imaginea noastra despre activitatea diplomatica a consilierului cultural Mircea Eliade. Alte patru rapoarte diplomatice semnate de Eliade au fost publicate recent de Sorin Alexandrescu in volumul M. Eliade, Juranalul portughez si alte scriei, Ed. Humanitas, 2006. Fotografia il reprezinta pe Mircea Eliade la inceputul anului 1945, in perioada cand trimitea rapoarte diplomatice de la Lisabona. (Andrei Oisteanu).
Numit, cum se stie, mai intai secretar de presa si apoi consilier cultural la Lisabona, Mircea Eliade a fost un diplomat foarte activ si devotat misiunii sale. Desi detesta politica si avea o parere rea despre politicieni, scriitorul s-a dedicat functiei sale, care-l salvase din climatul tensioant - daca nu de-a dreptul periculos pentru el - din tara, aflata in razboi. Referatul si telegramele cifrate redactate de el pe 6 august si respectiv 13 august 1943 se refera la vizita istoricului portughez Joäo Ameal in Ungaria.
Eliade isi exprima nemultumirea asupra felului agresiv in care fusese comentata aceasta vizita in presa romaneasca si in special in articolul ziaristului Z. Paclisanu. La solicitatea lui Ameal, Eliade scrisese studiul Romanii, latinii Orientului (1943), publicat in colectia Gladio, condusa de acesta. Se
imprietenise chiar cu istoricul portughez Ameal, acesta participand frecvent la sedintele cercului luso-roman, mai ales ca fusese si decorat de guvernul de la Bucuresti.
De altfel, si in alte referate diplomatice, Eliade se arata preocupat de eficientizarea activitatii romanesti de propaganda, propunand eliminarea tonului prea "local" sau polemic, "ineficient", dupa parerea lui, si publicarea mai degraba a unor carti de cultura generala, precum istoria literaturii romane contemporane a lui Bazil Munteanu sau studiul lui George Bratianu O enigma si un miracol istoric, poporul roman.
Paginile pe care le propune spre lectura cititorilor revista 22 ne-au fost puse la dispozitie de istoricul Aurel Sergiu Marinescu din Statele Unite, caruia ii suntem recunoscatori pentru increderea acordata. Documentele fac parte din arhiva exilului romanesc. (Simona Cioculescu)
19 august 1943
Domnule Ministru,
Am onoarea a va inainta aci alaturat un referat ce am intocmit despre Joäo Ameal si vizita lui in Ungaria.
Primiti va rog, Domnule Ministru, incredintarea inaltei mele consideratiuni,
Consilier Cultural
(Mircea Eliade)
D-Sale Domnului
Ministru Alexandru Marcu
Ministerul Propagandei Nationale
Bucuresti
Referat despre Joäo Ameal si vizita lui in Ungaria
In repetate randuri (cf. referatele Nr. 294 din 16.XII.’42; Nr. 356 din 23.II.1943; Nr. 406 din 19.IV.1943; Nr. 452 din 20.V.’43; Nr. 493 din 19.VI.’43; Nr. 569 din 22.VII.’43) am mentionat numele, activitatea si valoarea istoricului Ameal. D-sa este monarhist de nuanta integralista, deputat din ianuarie 1943, catolic practicant, istoric, critic literar si redactor la ziarul guvernamental Diario da Manha. (Este viconte, iar nu marchiz, cum gresit a fost informat D-l Z. Paclisanu.) La sosirea noastra in Portugalia, februarie 1941, D-l M. Camarasescu ne-a atras atentia ca Ameal este o personalitate careia Legatia Ungariei ii acorda o deosebita importanta. Tocmai din aceasta cauza am inceput a "cultiva" pe D-l Ameal. La propunerea D-lui Ministru Iurascu, d-sa a fost decorat de guvernul roman. Decoratia i-a fost inmanata de D-l Ministru Cadere la Legatiunea Romaniei. Am incercat prin toate mijloacele de a ni-l apropia de D-l Ameal si socotim ca am izbutit deoarece l-am avut la un mare numar de sedinte ale cercului luso-roman, iar in iulie 1942 D-l Ameal ne-a invitat sa scriem un opuscul despre Romania in colectia Gladio, pe care o conduce.
In septembrie 1942 am aflat ca D-l Ameal a fost invitat in Ungaria, dar ca n-a obtinut inca permisiunea Presedintelui Salazar. In decembrie 1942 am terminat opusculul Os Romenos care, din lipsa de hartie, n-a aparut decat in martie 1943. D-l Ameal a scris el insusi o elogioasa cronica - nu numai pentru autor, dar si pentru Romania - in Diario da Manha (cf. ref. Nr. 452 din 20 mai), putin timp in urma acestui articol, D-l Ameal a dobandit permisiunea de a accepta invitatia guvernului ungar (cf. ref. Nr. 493 din 19 iunie).
Am anuntat la timp ca nu ne putem teme de aceasta vizita, deoarece D-l Ameal ne era prieten si afirmase anumite lucruri despre Romania si functia ei istorica pe care nu le putea dezice (cf. ref. Nr. 569 din 24 iulie). Intrebandu-l daca ar accepta sa vina si in Romania, ne-a raspuns ca ar face-o cu placere; am socotit, insa, ca, data fiind vizita lui Marcelo Caetano, propusa de D-l Ministru Cadere si de noi, putem amana invitatia lui Ameal pentru mai tarziu. De la intoarcerea sa, D-l Ameal a publicat numai doua articole despre vizita in Ungaria, in care nu aduce vorba despre realitatile romano-ungare. Puteam fi siguri ca va continua in aceasta atitudine.
A venit, apoi, articolul D-lui Paclisanu, al carui ton prea polemic nu ne poate face decat deservicii. Mai intai titlul: Marchizul..., apoi, ironizarea titlului lui Diario da Mancha (Mancha!), ziar guvernamental, condus de un prieten al romanilor, Manuel Murias (care ne prefateaza si editeaza Ensayos Luso-Romenos), ziar in care a aparut elogioasa cronica despre Os Romenos. S-a uitat ca D-l Ameal ne-a cerut si ne-a editat cea dintai carte despre Romania care apare in portugheza. Nu este un lucru peste care se poate trece usor.
In ceea ce priveste declaratiile facute de D-l Ameal presei maghiare, ele sunt afirmatii vagi, de circumstanta, si ar fi putut fi comentate in presa romana cu un ton mai amical, amintindu-se cuvintele elogioase pe care acesta le-a scris despre rolul istoric al poporului roman. In orice caz, un asemenea comentariu ar fi iritat pe unguri. Astazi, ei au la indemana un instrument periculos impotriva noastra: articolul Marchizul de la Diario da Manha. "Iata cum isi bat joc romanii de ziarul D-tale, unde i-ai laudat de atatea ori!" - vor putea spune lui Murias. "Iata rasplata romanilor pentru cartea pe care ai editat-o si recenzat-o!" - vor putea spune lui Ameal. Este firesc sa ne asteptam la o primire din ce in ce mai rece, daca nu chiar ostila, atat la Diario da Manha, cat si din partea D-lui Ameal.
6 august 1943
Telegrama cifrata
D-lui Ministru Marcu
Propaganda Bucuresti
Articol Paclisanu Universul 26 iulie ne poate fi daunator prin tonul sau zeflemitor.
Diario da Manha este ziarul guvernamental. Cartea noastra a fost publicata in colectia "Marchizului" Ameal la cererea sa. Tot marchizul a publicat in Diario da Manha articol elogios Romania rezumat telegrama 448 din 19 mai si inaintat traducere raport 452 din 20 mai. Acest articol elogios Romaniei care bineinteles nu s-a reprodus de presa noastra a determinat invitarea Ameal de catre unguri raport Nr. 494 din 19 iunie si Nr. 569 din 24 iulie. Revenit dupa o primire exceptionala, a scris un singur articol de circumstanta despre Ungaria, in care nu ne ataca. Dupa ce ungurii ii vor inmana articolul Paclisanu, ne putem astepta la o schimbare de atitudine. Rugam confirmati telegrafic primirea prezentei pentru a avea certitudinea ca s-a primit. (Eliade)
