Clima perfecta (mai bine cald decat niciodata)

E cald in Europa. Muntii frig. Ghetarii Elvetiei se imprastie in rauri din care beau, in vale, turisti rastigniti pe gratare. Dunarea si-a supt albia si asterne noroi in maluri. Italia fierbe in cizma, saharienii adoptati ai Frantei simt ca s-au intors acasa. Mai nou, camilele trec Mediterana cu vaporul si isi petrec concediile pe Valea Loarei. Ca maine, nu va mai fi nevoie de vapoare. La intoarcere, camilele vizitatoare vor lua cu ele, pe drum de pulbere, nepotii stabiliti in Franta, sub tipla de pe pachetele de Camel. Doar la Edinburgh, la Belfast, la Londra si in alte asezari ale omului in pulovar e racoare. Din conservatorism. Legea locului spune ca daca un lucru e asa, atunci el trebuie sa ramana asa. A fost racoare de la inceputul lumii? Atunci va fi asa, pana la sfarsitul lumii, pe care oricum britanicii il vor sesiza prea tarziu pentru a-i mai respecta consecintele si, mai important: s-a incheiat sezonul de fotbal?

Atunci el s-a incheiat. Nici un cuvant, nici un gand despre fotbal. Amnezie imbatabila in loc de fotbal, cu care par sa nu fi avut vreodata de-a face, britanicii discuta, scriu si gandesc despre golf, cricket si despre ziua in care un englez va castiga, in sfarsit, Wimbledonul. Nimic deplasat pentru o natie in care oamenii mari isi rateaza copilaria citind Harry Potter, nepot vitreg, cu educatie pop al lui Tom Sawyer.

In alte parti, miturile nu intra in vacanta si nu expira. Italia planuieste viitorul campionat in visele despre fotbal care-i bantuie somnul de vara. Spania se agita fara sa noteze sfarsitul campionatului si pregateste la nesfarsit loteria cu doua bile: Real sau Barcelona? Germania se retrage, dupa un obicei mostenit din universitati, in filozofia istoriei. Estetica, fiind stiinta proportiilor, ramane afara. Iata de ce eseisti invatati discuta in aceasta vara, prin paginile de sport, pe tema "Shalke 04, echipa iubita de Hitler?". Aruncat pe masa de disectie, fotbalul ramane totusi subiect de discutie viu. La noi, fara fotbal, verile trec greu, dar lumea nu se retrage la manastiri si nici nu tradeaza adoptand temporar alt joc sau alt sport. Schiul nautic si inotul sincronic raman la fel de nepopulare. Oamenii scot sticle dosite acum 10-20 de ani si degusta: unii pun pe masa o tuica-amintire cu Dobrin, altii trimit din mana in mana paharul din care se inalta ca un buchet de vin inselator, golul cu care Ilie Dumitrescu a imbatat Argentina acum 10 ani.

Morala: clima insala. In Anglia e racoare. Clima e buna, dar ea ii face pe englezi rudimetari si fiscali. E rece mereu si amintirile nu se leaga. Niciodata. Pasiunile traiesc doar daca dau un folos imediat. Retragandu-se vara in vacanta, fotbalul e declarat mort si redescoperit cu mirare abia in sezonul urmator. Invierea e un eveniment fara mistica. Fotbalul reapare nou-nout, imitand fara intelegere sezonul trecut, exact asa cum Harry Potter imita povestile pentru copii, ignorandu-le misterul.