Pe aceeași temă
Una dintre dimensiunile centrale ale ultimilor ani este constituirea, graduală, a unei noi identităţi a reflecţiei de centru-dreapta. Deloc paradoxal, în intervalul ce a urmat catastrofei politice a Convenţiei Democrate, un sens al urgenţei istorice a impus unui grup de intelectuali imperativul regândirii manierei în care spaţiul românesc se raportează la setul de valori şi instrumente definind liberalismul, conservatorismul sau creştin-democraţia. În acest mod, despărţirea de o dreaptă interbelică radicalizată şi fanatizată se produce în mod organic, iar ceea ce se naşte este reflectarea unei europenizări a gramaticii ideologice cu care se operează şi în România anului 2010.
În absenţa unui vehicol partinic care să se asocieze, explicit, cu teologia politică creştin-democrată, gândirea intelectuală a preluat, simbolic, iniţiativa, propunând o serie de teme şi de polemici care se racordează la mesajul marcând creştin-democraţia europeană. Odată cu Radu Carp, Radu Preda sau Mihail Neamţu, viziunea de centru-dreapta din România reabilitează religiosul ca factor de ordonare intelectual, explorând un teritoriu pe care îl anexase, în anii de după 1920, dreapta radicală fascizantă.
Vocea intelectuală se întâlneşte, fecund, cu aceea a teologilor, iar reflecţia asupra comunităţii este impregnată de personalismul umanist pe care îl putem asocia cu moştenirea unui Jacques Maritain.
Numitorul comun al acestei noi gândiri creştin-democrate şi conservatoare este cultul nuanţei şi al moderaţiei, ca şi apropierea de un curent unificator al ideologiei populare europene. Nu este un accident faptul că Radu Carp, Radu Preda şi Mihail Neamţu sunt integraţi proiectului de federare intelectual care este Institutul de Studii Populare. Graţie lor, liberalismul şi conservatorismul îşi află un pandant salutar în această lectură ce se revendică de la marele trunchi al creştin-democraţiei europene.
În acest efort de coagulare intelectuală care îl precede pe cel politic, seria „Theologia socialis“, editată sub egida Editurii Eikon, joacă un rol privilegiat, fiind unul dintre instrumentele prin intermediul cărora reflecţia creştin-democrată este articulată, iar sincronizarea se produce fără emfază şi fără efort. Din această perspectivă, cele mai recente contribuţii ale lui Radu Carp şi Radu Preda se situează sub semnul a ceea ce s-ar putea defini ca o efigie a angajării intelectuale creştin-democrate. Volumele devin o ocazie de a formula o perspectivă ce recuperează o întreagă tradiţie occidentală, în încercarea de a da chip, pentru prima dată în anii de după 1989, unei autentice creştin-democraţii româneşti.
Este acesta un demers cu atât mai important cu cât seducţia religiilor seculare este departe de a se fi epuizat. Oricât de marginale, grupurile fascizante şi postlegionare duc mai departe moştenirea tragică a patologiilor politice ale secolului XX. Detaşarea de acest trecut sângeros şi de rătăcirile filetismului şi etnicismului este una dintre direcţiile centrale ale acestei noi lecturi creştin-democrate.
Din acest unghi al citirii actualităţii, cartea lui Radu Carp, Religia în tranziţie. Ipostaze ale României creştine, probează vitalitatea şi relevanţa unui demers ce mizează pe moderaţie şi nuanţare. Ambiţia ultimă a paginilor lui Radu Carp este aceea de a propune un tip de model creştin-democrat adaptat unui peisaj intelectual şi confesional autohton. Recitirea marilor teme care au animat ultimul deceniu, de la poziţia religiei în şcoli până la relaţia dintre culte şi stat, este pretextul de a pune în circulaţie o gramatică intelectuală care se nutreşte din subsidiaritate şi personalism. Raportarea la europenitate nu mai are nimic mecanic sau propagandistic. Europenizarea politică implică, astfel cum sugerează Radu Carp, însăşi conturarea unei viziuni teologico-politice susceptibile de a prezerva mesajul creştin, fără a ignora exigenţele modernităţii. Actualitatea comunică astfel cu un nivel în cadrul căruia prezenţa dominantă este aceea a sanctităţii demnităţii umane.
Memoria devine, odată cu volumul lui Radu Preda, Comunismul. O modernitate eşuată, reperul în funcţie de care se organizează discursul de delegitimare al religiilor seculare. Ducând mai departe o întreagă linie de critică creştină şi democrată a totalitarismului, linie ce urcă până la textele din anii războiului ale lui Maritain, Radu Preda articulează o perspectivă ce reconciliază, provocator, lectura teologică şi cea politică. Nu mai puţin semnificativă este şi arhelogia intelectuală pe care o pune în pagină Preda, în măsura în care el va lega dezbaterea privind condamnarea comunismului, în anii de după 1989, de poziţia deţinută de marxism–leninism în imaginarul stângii central şi est-europene, dar nu numai. Rezistenţa faţă de orice critică instituţionalizată a comunismului nu este doar un accident politic, ci traduce fidelitatea faţă de un cod intelectual asumat.
Semnificaţia gestului prezidenţial de condamnare a regimului comunist, în baza Raportului Comisiei Tismăneanu, trimite la un orizont al angajamentului etic şi al reabilitării memoriei.
În acest mozaic de voci ce redefinesc creştin–democraţia şi conservatorismul românesc, identitatea lui Mihail Neamţu este una modelată de influenţele complementare ale teologiei politice europene şi ale conservatorismului atlantic. Povara libertăţii. Antiteze, paradigme şi biografii moderne este o demonstraţie a manierei în care pasiunea democratică se grefează, organic, pe o etică iudeo-creştină. Conservator în tradiţia ilustră a unui Russell Kirk şi a întregului cerc din jurul lui National review, Mihail Neamţu imaginează un excepţional exerciţiu de admiraţie intelectuală, exerciţiu dedicat celui care se confundă, mai mult decât oricare altă personalitate, cu profilul conservatorismului american postbelic, William F. Buckley jr. Exemplară şi ataşantă, schiţa de biografie imaginată de Mihail Neamţu ilustrează solidaritatea care se poate naşte în jurul unui ethos al libertăţii şi tradiţiei constituţionale: memorabile, paginile sale sunt o reabilitare şi o apărare a unei întregi vârste conservatoare americane.
Se poate spune, fără a exagera, că momentul intelectual marcat de contribuţiile unor Radu Carp, Radu Preda şi Mihail Neamţu este unul al sintezei şi construcţiei. O viziune creştin-democrată şi conservatoare este impusă, definitiv. Acţiunea politică primeşte acum, din unghi intelectual, un îndreptar pe care nu îl mai poate ignora. //
// Radu Preda
// Comunismul.
O modernitate eşuată
// Editura Eikon,
Cluj-Napoca, 2009
// Radu Carp
// Religia în tranziţie.
Ipostaze ale României
creştine
// Editura Eikon,
Cluj-Napoca, 2009
// Mihail Neamţu
// Povara libertăţii.
Antiteze, paradigme
şi biografii moderne
// Editura Polirom,
Iaşi, 2009
Cuvinte cheie: Radu Preda, Radu Carp, Mihail Neamtu, comunism, religie
