Creatorul de vise

Ioana Moldovan | 18.07.2017

CHRISTIAN DIOR, COUTURIER DU RÊVE / CHRISTIAN DIOR, CROITOR DE VIS · Musée des Arts Décoratifs, Paris · 5 iulie 2017 – 7 ianuarie 2018.

Pe aceeași temă

 

În limba franceză, „couturier“ este per­soa­na care coase haine - croitorul. Dar Chris­tian Dior, pe care întreaga lume a modei îl comemorează și celebrează în 2017, n-a fost doar croitor, deși titlul re­trospectivei organizate la Muzeul de Arte De­corative din Paris se intitulează chiar așa: Christian Dior, croitor de vis. Dior a fost creatorul de modă care a readus ele­ganța într-o lume încă gri – la doar doi ani după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, marcând începutul unei noi revoluții franceze, care continuă și azi.

 

La Paris, magazinului de vise nu și-a schim­bat adresa. Atelierul Dior se află pe aceeași stradă Montaigne, la numărul 30, de 70 de ani. Casa de modă deschisă de Chris­tian Dior pentru o „clientelă ele­gan­tă“ continuă să fie, an de an, reper într-o lume globalizată și cosmopolită, atât de diversă în creativitate, gust și tradiții.

 

Dacă ar trebui să trasăm originile modei într-o epocă, nu trebuie să ieșim din granițele Franței. „Ludovic al XIV-lea a ridicat distincția la rang de artă la Curte. Cine putea să se facă fru­mos(oasă), să se arate sănătos și fastuos participa la această competiție de putere care se juca cotidian la Versailles“, ex­plică Florence Müller, conservator la Den­ver Art Museum, una dintre specialistele mondiale în creație Dior.

 

Cu colecția sa din 1947, Dior relansează de­partamentul de haute couture francez în­tr-o perioadă în care viața de zi cu zi era încă tributară cupoanelor de raționalizare și în care femeia preferă stilul bărbătesc – câștig trist al anilor de război. După pre­zen­tarea primei sale colecții, Carmel Snow, redactorul șef al revistei americane Harper’s Bazaar, i se adresează: „Dragă Christian, rochiile tale au un aer atât de nou (New Look)“. Termenul New Look a fost adoptat de către Dior, iar întreaga co­lecție ’47 a rămas sub acest nume. Ro­chii­le New Look sunt extraordinare și din punct de vedere al metrilor de material folosiți pentru fiecare piesă în parte. Dacă o fustă sport conține aproximativ 9 metri de material, pentru o rochie de zi sunt ne­cesari nu mai puțin de 40!

 

http://revista22.ro/files/news/manset/default/foto-asdasioana.png

Christian Dior

 

Dintre piesele vestimentare care au mar­cat această primă colecție, una se remarcă și sfidează timpul, fiind un reper favorit al tuturor creatorilor care au lucrat pentru Ca­sa Dior: taiorul Bar și fusta sa lungă, plisată. Afișul expoziției organizate de Mu­zeul de Arte Decorative  și dedicată lui Dior, care și-a deschis porțile în 5 iulie, prezintă în prim-plan exact acest model de taior Bar și fustă. Un manechin îm­bră­cat în exemplarul original tronează, într-un cub de sticlă, coridorul somptuos din Louvre care leagă cele două spații de ex­po­ziție dedicate retrospectivei. Cei 3.000 de metri pătraţi alocați celor peste 400 de obi­ecte vestimentare și accesorii, ce re­la­tează viața și creația lui Christian Dior și a casei de modă pe care a creat-o, pot fi vi­zitați până în ianuarie 2018.

 

Înainte de a intra pe porțile Muzeului de Arte Decorative, găzduit de fostul palat regal Louvre, publicul se așază cuminte la rând. De când a fost inaugurată expoziția, coada se întinde pe sute de metri de-a lun­gul străzii Rivoli. Da, doar în Franța un crea­tor de modă devine exponat de mu­zeu. Dar actuala expoziție nu face parte dintr-o revoluție muzeală. În 1987, același muzeu a organizat prima retrospectivă ca­re documenta 40 de ani de la Colecția New Look (1947-1987), începutul unei noi ere în modă.

 

„Moda nu e ceva inutil. Sau, dacă e acuzată de inutilitate, doza sa nu e nici în minus și nici în plus față de ză­dăr­ni­cia unei poezii sau a unui cântec, de exemplu“, explica Dior însuși în cadrul unei conferințe susținute la Sorbonna, în august 1955. Cu trecerea timpului, moda de­vine demnă; ea devine martor al epocii sale, al fenomenelor culturale majore, al evo­luțiilor sociale și tehnologice cruciale. Imediat după al Doilea Război Mondial, totul trebuia reconstruit. Iar Dior con­tri­buie la această recompunere a femeii, a ra­portului pe care îl are cu propriul corp, cu feminitatea, cu locul pe care urmează să-l ocupe în societatea post-război.

 

Rochiile sale sunt însă accesibile doar unei minorități, lucru de care Dior este conștient și pe care încearcă să-l explice: „Ro­chiile pe care le creăm sunt – trebuie să recunoaștem – accesibile unui număr redus de indivizi. Nu trebuie să re­gretăm asta. Elita e necesară unei so­cietăți, iar moda e necesară unei elite“, argumentează Maestrul. Ceea ce vrea să spună este că moda haute couture trebuie să existe pentru acei puțini care și-o per­mit. Așa cum un Picasso sau Cézanne nu pot fi interziși doar pentru că tablourile lor costă zeci de milioane, nici moda nu trebuie desconsiderată pentru că produce piese „nedemocratice“, inaccesibile ca preț majorității.

 

Costul exorbitant poate fi explicat ra­țio­nal. Sutele de ore de muncă manuală in­vestite fiecărui obiect transformă haina în veritabilă operă de artă. Iar cu Dior, lu­crurile nu pot fi mai clare și mai evidente. Fiecare creație are în spate o sinteză te­meinică de istoria artei. Expoziția de­mon­strează corect această relație între ro­chiile Dior și arta începutului de secol XX.

 

Dior nu este o întâmplare, un accident. Cu el moda intră în is­toria artei, devenind un ca­pitol important. Omul căruia i se datorează această reușită are o temeinică cultură artistică și vizuală. Visa să devină arhitect sau compozitor, de­și, la cererea familiei, se înscrie la Studii politice. În 1928, la 23 de ani, deschide o ga­lerie de artă la Paris, împreună cu un prie­ten - Jacques Bonjean. Familia Dior es­te de acord atâta timp cât numele Dior nu apare public și chiar oferă suma de bani necesară pentru demararea afacerii. În 1931, Dior are un nou partener – Pierre Colle. Prima galerie dispare din cauza cri­zei economice din 1929 care îi ruinează fa­milia (o familie înstărită, cu afaceri în in­dustria îngrășămintelor chimice). A doua galerie, la o adresă diferită, dar tot în Pa­ris, își încetează brusc existența în 1934, dar lasă în urmă o oarecare moștenire cul­tural-artistică: organizarea, în 1933, a unei expoziții Suprarealiste. În această a doua galerie, Dior promovează tineri ar­tiști ai generației sale, tentând potențialii cumpărători de artă cu artiști consacrați precum: Picasso, Braque, Miró, Matisse, De­rain și Cocteau. Tinerii pe care Dior i-a expus pe parcursul scurtei sale activități de galerist (Dali, Giacometti, Alexander Cal­der, Christian Bérard și Leonor Fini) vor deveni artiști reputați. Această lume artistică pe care Dior o frecventează este de­terminantă pentru activitatea sa de creator de modă. Expoziția a selecționat o serie de ținute vestimentare care au fost pla­sate în vecinătatea unor tablouri sem­nate de autorii sus-numiți, pentru a în­țelege legătura directă dintre un tablou și o rochie.

 

Expoziția propune 12 capitole di­ferite care ilustrează și explică via­ța, opera și moștenirea Dior. Vizitatorul parcurge, timp de apro­ximativ trei ore, o serie de săli monumentale, împodobite cu rochii și accesorii, tablouri și sculpturi, fotografii și video-proiecții. Pentru un est-euro­pean, expoziția este o recuperare a unei lumi interzise de o Cortină de Fier care ne-a privat de evoluția naturală a bu­nu­lui-gust, un experiment social cu con­secințe și în prezent.

 

Dior și-a condus casa de modă doar zece ani: 1947-1957. În octombrie 1957 moare în Italia, în urma unei crize cardiace, la 52 de ani. Dior, adevăratul său nume de fa­mi­lie, pare predestinat - „Dieu et Or“ traduc francezii – Dumnezeu și aur. Fai­ma Casei Dior a fost purtată mai departe de designerii care s-au succedat. Primul, Yves Saint Laurent – asistentul lui Dior, căruia, la nici 21 de ani, îi revine sarcina de a asigura supraviețuirea unei Case care își pierde monarhul. Laurent creează pen­tru Dior trei ani: 1957-1960, poate cei mai dificili. Marc Bohan îl înlocuiește când tânărul YSL este obligat să efectueze ser­viciul militar. Bohan conduce Casa Dior timp de 30 de ani și lansează, în 1970, Dior Homme – linia masculină a casei. Gianfranco Ferré este numit în 1989. Anul revoluțiilor și schimbărilor se face simțit peste tot. Criticii sunt furioși: cum va pu­tea un italian să dicteze și să exprime gus­tul și rafinamentul francez? În 1997, bri­ta­nicul John Galliano devine designer pen­tru Dior. O carieră prodigioasă, re­vo­lu­țio­na­ră, modernă, dar care se termină în scan­dal. Divorțul Galliano–Dior se pro­duce în ur­ma unui incident teribil. John este fil­mat într-un bar rostind fraze anti­semite și „I love Hitler“ (2011). Deși vizi­bil sub in­fluența alcoolului (și poate și a dro­gu­ri­lor), acționarii Dior nu-l iartă și es­te în­lo­cuit de belgianul Raf Simons (2012-2016). Au trebuit 69 de ani pentru ca Dior să ai­bă în sfârșit o creatoare de modă: ita­lianca Maria Grazia Chiuri. Colecția ei de pri­mă­va­ră/vară 2016, pentru Dior, a pro­pus (și) un tricou alb inscripționat „We Should All Be Feminists“, prezent și el în expoziție.

 

Expoziția prezintă istoria parfumurilor Dior, artiștii vizuali care au realizat ima­ginile de publicitate ale mărcii. Rochiile purtate de personalități politice și artistice sunt prezente pe viu sau în fotografii. Ro­chiile sunt expuse pe verticală și pe ori­zontală. Zeci de metri acoperiți de stofe în toa­te culorile curcubeului, cusute în for­me și volume care te invită la venerație.

 

Pentru că moda haute couture este și isto­ria unor meserii aparte, executate de o mână de profesioniști în întreaga lume, mu­zeul propune zilnic un atelier în care un angajat al Casei execută accesorii Dior la fața locului, în direct, explicând cu mi­nu­țiozitate fiecare unealtă ciudată, fiecare mișcare, fiecare etapă. Foaia de piele se transformă în poșetă, dar privitorul care a urmărit întreg procesul e convins că pro­dusul final e în fapt o sculptură.

 

Următoarea mare expoziție Dior va fi cu siguranță în 2047 – Centenarul New Look Dior

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22