Pe aceeași temă
Există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gnozei.
După ce a publicat operele cheie ale savantului român, Editura Polirom ne oferă acum o carte care reface primii pași ai gândirii lui I.P. Culianu. Cele 10 eseuri cuprinse în Iter in silvis (lucrare publicată inițial la editura italiană EDAS în 1981) conduc, la modul tatonării sau al conturării de repere, spre Gnozele dualiste ale Occidentului (1988), ce va fi la rândul ei modificată metodologic în Arborele Gnozei. Mitologia gnostică de la creștinismul timpuriu la nihilismul modern (1992).
Dincolo de termeni în latină, sanscrită, citate în engleză etc. (lucrarea originală însăși fiind scrisă în franceză și italiană, cu un articol în germană), dincolo de notele de erudiție ce împiedică uneori fluiditatea lecturii, există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gnozei. Ne întâlnim cu miturile ființelor de tipul Sophiei gnostice, în cercetarea comparativă în perimetrul mai multor culturi, ne întâlnim cu tema incubației și a extazului, cu cea a lui pons subtilis (puntea îngustă spre lumea de dincolo), cu demonologia lui Mihail Bulgakov în raport cu cea a lui Goethe din Faust, cu romantismul acosmic la Eminescu. Abia în Gnozele dualiste îi reușește lui Culianu o explicație unitară a unor fenomene ce prezentau trăsături similare, dar și disimilarități suficiente, pe lângă depărtare în timp și cea culturală, o explicație care va indica acel „drum în pădure“ schițat în acest volum.
Diferitele eseuri mi se par importante și pentru metoda comparativă în istoria religiilor. Există nu numai teme, ci fenomene concrete ce instanțiază aceste teme, care țin de arii culturale, geografice și temporale diferite (într-o serie mare de cazuri influențele istorice sunt excluse) și care prezintă anumiți invarianți. Acest lucru va conduce treptat spre ideea unității minții și a mecanismelor ei de generare a faptelor religioase și culturale din ultima parte a creației lui Culianu. La fel, studiul Religia ca instrument al puterii (unul dintre cele mai interesante ale volumului, publicat și în paginile revistei 22) va fi dezvoltat în cartea Religie și putere scrisă împreună cu G. Romanato și M. G. Lombardo. Eseul Pons subtilis, la celălalt capăt, a fost pentru mine cel mai indigest: sunt înșirate un număr mare de exemple în care apare această temă, fără o analiză dezvoltată a fiecăruia, succesiunea devine de aceea obositoare, iar notele întăresc în plus impresia de scriitură făcută numai în vederea publicării. Poate numai ultimele rânduri să-l salveze: „«Poteca primejdioasă», «puntea îngustă», «poarta strâmtă», care au proprietatea de a se lărgi pentru a-i lăsa să treacă pe cei Drepți și de a se strâmta pentru a le refuza accesul Nelegiuiților, sunt în definitiv mijloace eficiente prin care Paradisul se apără de intrarea ilegitimă, de intruziunea celor nepoftiți.“
Seria Culianu se apropie în curând de sfârșit, mai sunt anunțate, de asemenea, un volum recuperator: Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere, paginile de jurnal inedite (câteva extrase au fost publicate în revista 22 în traducerea lui Dan Petrescu), precum și o lucrare a lui Eduard Iricinschi, Erezie și Metodă la Ioan Petru Culianu. Vom putea în finalul acestei opere, întreruptă printr-un act greu descifrabil pentru noi de mecanismele acelei Minți în ale cărei mistere pare a fi fost inițiat I.P. Culianu, să evaluăm cu o anumită sobrietate creativitatea românească ce își are rădăcinile în România, își poartă la modul unui pelerinaj inițiatic pașii prin Europa, pentru a atinge Chicago precum o citadelă mult visată. //
// IOAN PETRU CULIANU
// Iter in silvis.
Eseuri despre gnoză şi alte studii
// Editura Polirom, Iaşi, 2012
