Culianu şi drumul în pădure

Există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gnozei.

După ce a publicat operele cheie ale savan­tului român, Editura Polirom ne oferă acum o carte care reface primii pași ai gândirii lui I.P. Cu­lianu. Cele 10 eseuri cuprinse în Iter in sil­vis (lucrare publicată inițial la editura italiană EDAS în 1981) conduc, la modul tatonării sau al conturării de repere, spre Gnozele dualiste ale Oc­cidentului (1988), ce va fi la rândul ei modificată me­to­do­logic în Arborele Gno­zei. Mi­tologia gnostică de la creș­tinismul timpuriu la nihi­lismul modern (1992).

Dincolo de termeni în latină, sanscrită, citate în engleză etc. (lucrarea originală însăși fiind scrisă în franceză și ita­liană, cu un articol în germană), dincolo de no­tele de erudiție ce împiedică uneori flui­ditatea lecturii, există o altă pădure prin care Culianu încearcă să își facă drum: este vorba de diferite fenomene religioase și culturale în care apare constant tema dualismului și gno­zei. Ne întâlnim cu miturile ființelor de tipul Sophiei gnostice, în cercetarea comparativă în perimetrul mai multor culturi, ne întâlnim cu tema incubației și a extazului, cu cea a lui pons subtilis (puntea îngustă spre lumea de dincolo), cu demonologia lui Mihail Bulgakov în raport cu cea a lui Goethe din Faust, cu ro­mantismul acosmic la Eminescu. Abia în Gno­zele dualiste îi reușește lui Culianu o ex­pli­cație uni­tară a unor fe­no­me­ne ce pre­zentau trăsături si­milare, dar și disimilarități su­fi­ci­ente, pe lângă depărtare în timp și cea cul­turală, o explicație ca­re va in­dica acel „drum în pă­dure“ schițat în acest volum.

Diferitele eseuri mi se par im­portante și pen­tru metoda com­parativă în istoria reli­giilor. Există nu numai teme, ci fenomene concrete ce instanțiază aceste te­me, care țin de arii culturale, geo­grafice și temporale diferite (în­tr-o serie mare de cazuri influențele istorice sunt excluse) și care pre­zintă anumiți inva­rianți. Acest lucru va con­duce treptat spre ideea unității minții și a mecanismelor ei de generare a faptelor reli­gioase și culturale din ultima parte a cre­ației lui Culianu. La fel, stu­diul Religia ca ins­trument al puterii (unul dintre cele mai in­teresante ale volumului, pu­blicat și în paginile revistei 22) va fi dezvoltat în cartea Religie și putere scrisă împreună cu G. Romanato și M. G. Lombardo. Eseul Pons subtilis, la celălalt capăt, a fost pentru mine cel mai indigest: sunt înșirate un număr mare de exemple în care apare această temă, fără o analiză dez­voltată a fiecăruia, succesiunea devine de aceea obositoare, iar notele în­tă­resc în plus impresia de scriitură făcută nu­mai în vederea publicării. Poate numai ul­ti­mele rânduri să-l salveze: „«Poteca pri­mej­dioasă», «puntea îngustă», «poarta strâm­tă», care au proprietatea de a se lărgi pentru a-i lăsa să treacă pe cei Drepți și de a se strâmta pentru a le refuza accesul Nele­giu­iților, sunt în definitiv mijloace eficiente prin care Paradisul se apără de in­trarea ilegitimă, de intruziunea celor nepof­tiți.“

Seria Culianu se apropie în curând de sfârșit, mai sunt anunțate, de asemenea, un volum recuperator: Marsilio Ficino și platonismul în Renaștere, paginile de jurnal inedite (câteva extrase au fost publicate în revista 22 în tra­ducerea lui Dan Petrescu), precum și o lu­crare a lui Eduard Iricinschi, Erezie și Metodă la Ioan Petru Culianu. Vom putea în finalul acestei opere, întreruptă printr-un act greu descifrabil pentru noi de mecanismele acelei Minți în ale cărei mistere pare a fi fost inițiat I.P. Culianu, să evaluăm cu o anumită so­brietate creativitatea românească ce își are rădăcinile în România, își poartă la modul unui pelerinaj inițiatic pașii prin Europa, pen­tru a atinge Chicago precum o citadelă mult visată. //

// IOAN PETRU CULIANU

// Iter in silvis.

    Eseuri despre gnoză şi alte studii

// Editura Polirom, Iaşi, 2012