Pe aceeași temă
Culorile razboiului se intituleaza o expozitie deschisa in iunie la Cercul Militar si care ne pune fata in fata, de o maniera neasteptata, cu unul dintre rezultatele cele mai putin cunoscute ale propagandei de razboi romanesti din anii 1941-1945: peste 150 de desene si acuarele, realizate de "pictorii-desenatori" ai "plutoanelor de propaganda" aflate in subordinea Sectiei de propaganda a Marelui Cartier General. Raspanditi la diferitele unitati combatante, unii dintre ei erau si au ramas necunoscuti sau marginali. Ceilalti se numeau Alexandru Ciucurencu, Dumitru Ghiata, Ion Musceleanu, Alexandru Tipoia, Gheorghe Vanatoru, iar in cazul lor, peste acest episod biografic, care a coincis in cea mai mare parte cu "razboiul sfant" purtat in Rasarit, s-a asternut tacerea. Unele dintre desenele acestor pictori in uniforma au aparut inca din acei ani in paginile revistelor. Altele au facut obiectul unor expozitii la Bucuresti, in 1942 si 1943, dar lucrarile expuse astazi la Cercul Militar nu par sa fi fost vreodata prezentate publicului, dupa cum citim in Prefata albumului tiparit de Editura Militara.
Istoria propagandei romanesti in timpul ultimei conflagratii mondiale este pe cale de a deveni un obiect de cercetare matur datorita recent aparutei carti a Mioarei Anton*. Expozitia organizata de Cercul Militar ne pune in fata ramasitele salvate aproape din intamplare, ale activitatii unui atelier de propaganda in general ignorat de istorici, atat datorita naturii, cat si a relativei raritati a produselor sale, dintre care unele s-au pastrat doar ca reproduceri in paginile presei din anii razboiului. In podul unei case din Bucuresti, un fost ofiter a ascuns cateva sute de desene si acuarele stampilate de Sectia de propaganda, cele mai multe fiind, cu siguranta, lucrari pregatitoare ale unor tablouri ce n-au mai fost pictate niciodata. Tanarul cercetator Adrian Buga le-a descoperit, le-a pastrat laolalta si expune astazi mai putin de jumatate dintre ele, planuind insa realizarea in viitorul apropiat a unui album complet.
Rezultat al unui sir de selectii, intre care prima a fost cea operata acum peste sase decenii de Sectia de propaganda, iar ultima cea practicata de Adrian Buga insusi, grupajul de lucrari expuse la Cercul Militar ne obliga la o analiza istorica prudenta. Ansamblul nu reflecta decat partial scopul oficial al activitatii plutoanelor de propaganda si este limpede ca pictorii-desenatori nu au fost obligati sa se conformeze unui anumit stil si ca si-au exercitat, in unele limite, libertatea de inspiratie. Capul de ostas al lui Alexandru Ciucurencu ar fi putut figura pe afisul de propaganda al oricarui regim totalitar, pe cand Artileristul desenat de Ion Musceleanu reflecta oboseala ingandurata si sentimentul vulnerabilitatii. Nici atitudinea autorilor acestor lucrari fata de razboi nu se lasa usor reconstituita. Sa pictezi un port linistit la Marea Neagra sau un sat cu pitoresc nume turcesc din sudul Ucrainei, ramas parca neatins de catastrofa din jur, reprezinta o forma de evadare. Se pare, de altfel, ca, desi inregistrate de Sectia de propaganda, cele mai multe dintre aceste lucrari fusesera excluse de la o imediata valorificare. Malurile Nistrului, Tatarka (langa Odessa), Balaklava faimoasei sarje din timpul Razboiului Crimeii, portul Mariupol la Marea Azov, Anapa (Kuban) - sunt cateva din rarele nume de locuri pe care le insemneaza in marginea lucrarilor lor pictorii in uniforma. Nu stim care este Orasul distrus pe care-l strabat intr-un camion soldatii desenati de Dumitru Ghiata sau in fata carei majestuoase biserici cu bulbi s-a oprit tancul pictat de Coriolan Munteanu. Nu intalnim in aceste lucrari de inegala valoare estetica si documentara nici pe localnicii ucraineni sau rusi, nici convoaiele de prizonieri. Scenele de lupta sunt putine, ipostaza eroica este cvasiabsenta. Imaginile razboiului motorizat alterneaza cu cele ale marsurilor pedestre si ale aprovizionarii facute cu carutele. Inamicul e o prezenta indepartata, sugerata de avioanele de lupta pregatite sa plece in misiune sau de bateriile antiaeriene care asteapta aviatia sovietica.
Ne gasim, trebuie subliniat, in fata unui corpus foarte limitat, care evoca destul de vag ambitiile programului artistic al celebrarii "cruciadei impotriva bolsevismului". Un program ramas, de altfel, in cea mai mare parte, in stadiul de proiect. Ceea ce se intrevede, insa, poate mai clar, este acea libertate interstitiala, estetica si tematica, la care pictorul-desenator nu vrea sa renunte, chiar daca stie ca a fost recrutat pentru a alimenta optimismul permanent si mobilizarea natiunii in slujba razboiului total.
Nu stiu ce infatiseaza cele mai multe dintre schitele, desenele, acuarelele stampilate de Serviciul de propaganda al Marelui Cartier General, pe care Adrian Buga le-a salvat, fara a le putea inca prezenta publicului. Avem insa de a face cu un ansamblu de documente unic, un vestigiu al transformarii catorva dintre cei mai importanti pictori romani din ultimele decenii in soldati politici ai razboiului din Rasarit, si, totodata, o marturie a rezistentei pe care unii dintre acestia au opus-o, cu mijloace si in limite alese de ei, intrebuintarii ce li s-a dat. Achizitionarea acestui corpus de grafica - in totalitatea sa - de catre o institutie publica de cultura este, asadar, absolut necesara. Din perspectiva unei istorii a propagandei de razboi nu se poate opera, in acest caz, o selectie care sa privilegieze marile nume, aruncand, de data aceasta la propriu, in lada de gunoi a istoriei, pe cei cativa desenatori anonimi, ale caror lucrari au scapat de distrugere alaturi de cele ale lui Ciucurencu, Ghiata sau Musceleanu. In sfarsit, capacitatea de a expune, macar partial, aceste lucrari si garantarea accesului cercetatorilor la ele reprezinta conditii de baza pe care institutia culturala in cauza va trebui sa le indeplineasca.
* Mioara Anton, Razboi si propaganda 1941-1944, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007.
