Pe aceeași temă
Nr. 26-27 pe 2017 al revistei ARTA a ieşit din tipar. Numărul conţine un dosar tematic, curatoriat de Igor Mocanu, intitulat Cercetând avangarda şi consacrat direcţiilor contemporane de cercetare în avangarda istorică din România şi din lume, publicând contribuţii semnate de Ioana Ciocan, Raya Zommer-Tal, Dan Gulea, Tom Sandqvist, Mihaela Pop, Cristian Iftode, Mircea Valeriu Deaca, Dan Victor, Luiza Barcan, Aleca Bunescu, Doina Anghel, Marina Vanci-Perahim, Veronica Kirchner, Roxana Gibescu, Cathérine Hug, Adrian Notz, Timothy Shipe, Radu Stern, Frédéric Acquaviva şi Isidore Isou. „Contrar aşteptărilor – spune Igor Mocanu – avangarda istorică a reprezentat, de fapt, o prezență constantă în revista ARTA, începând cu sfârșitul 
anilor ’50, când din colegiul de redacţie făceau parte Jules Perahim şi M.H. Maxy, şi până la finele anilor ’80, când sunt readuşi în discuţie artiştii importanţi ai acestei mişcări, precum Victor Brauner, Hans Máttis-Teutsch, Miliţa Petraşcu sau Irina Codreanu. Tot ARTA este revista care dedică într-un număr triplu din 1990, numărul 6-7-8, coordonat de criticul şi teoreticianul Adrian Guţă, un consistent dosar tematic dedicat avangardelor din România, cu titlul incitant Avangarda – pro şi contra. Prezentul dosar tematic nu este, cum ar putea părea până aici, o reluare a discuţiei de-acolo de unde au lăsat-o cei de mai sus, ci rezultatul a două puncte de intersecţie extracurriculară. Necesitatea şi urgenţa unei astfel de recuperări se justifică, mai ales, prin aportul de inedit sau grad de noutate de interpretare şi date istoriografice cu care a contribuit la concertul general al celebrărilor centenar-dadaiste de tot felul, care au avut loc anul trecut cu zecile atât în România, cât şi în străinătate. Acaparată în genere de perspectiva literaturocentristă, dezbaterea contemporană românească din jurul avangardelor istorice acordă încă destul de puţină atenţie discursului vizual al acestora, pentru a nu mai vorbi despre dimensiunea performativă, filozofică sau chiar politică a mişcărilor. O altă contribuţie inedită o constituie publicarea în limba română, ca afiş inserat revistei, a manifestului Le Soulèvement de la Jeunesse, lansat de Isidore Isou în 1950 la Paris.“
