Pe aceeași temă
Epistolar cinematografic
O competiţie viciată de un regulament interpretat discreţionar atât de concurenţi, cât şi de juriu – iată concluziile regizorului Cristian Mungiu legate de concursul organizat de Centrul Naţional al Cinematografiei.
În luna martie, după ce a fost membru în comisia de selecţie a proiectelor de film în cadrul concursului organizat de către Centrul Naţional al Cinematografiei (CNC), Cristian Mungiu i-a adresat o scrisoare deschisă ministrului Culturii, Theodor Paleologu, în care îi semnalează disfuncţionalităţile pe care le-a sesizat şi îi sugerează o serie de măsuri care ar duce la o mai bună desfăşurare a competiţiei şi a activităţii CNC.
„Sistemul public de susţinere a cinematografiei necesită nu o reorganizare de suprafaţă, ci o schimbare profundă, structurală şi de atitudine“, declară Mungiu în scrisoarea în care tratează detaliat principalele probleme pe care le-a observat din postura de „insider“ al concursului CNC: alegerea membrilor comisiilor de selecţie, a lectorilor de scenarii; regulamentul de concurs şi interpretarea acestuia; competenţele, mecanismele decizionale şi procedurile; declaraţiile candidaţilor şi felul în care se efectuează calculele punctajului şi ale finanţării; soluţionarea situaţiilor interpretabile; conflictele de interese; expertiza financiară şi repartizarea fondurilor; mecanismul contestaţiilor.
Vorbind despre alegerea membrilor comisiilor de selecţie, Mungiu este de părere că nu există criterii clare: lectorii de scenarii sunt propuşi de către asociaţiile de breaslă, iar CNC poate sau nu să ţină cont de aceste propuneri. În plus, lipsesc modalităţile de a evalua competenţele juraţilor. Însă, în opinia lui Mungiu, cel mai grav aspect este legat de faptul că membrii comisiilor sunt supuşi rugăminţilor, presiunilor, intervenţiilor, ameninţărilor şi şantajelor din partea concurenţilor: „cei ajunşi în această comisie de lectură reprezintă în multe cazuri în mod făţiş interesele celor care i-au trimis“.
Referitor la regulamentul de concurs, în scrisoare se arată că, deşi acesta a pornit de la premise valorice – finanţarea unui proiect trebuie să aibă în vedere nu doar valoarea scenariului, ci şi calitatea regizorului şi a producătorului, dar şi succesul celui mai recent film al competitorului –, el a fost sabotat încă din faza de propunere. Astfel încât s-a ajuns să se ia în calcul nu doar cea mai recentă, ci ultimele două pelicule, dar şi cel mai de succes film din carieră al candidaţilor. Alte exemple de relativizare a competiţiei vin din criteriile referitoare la distribuţia în ţări străine (de la 10 s-a ajuns la 2 state, inclusiv România!) şi la televiziuni (cele 10 televiziuni străine iniţiale s-au transformat în televiziuni de orice fel, astfel încât achiziţionarea filmului de către SRTV contează cât distribuţia la 4 televiziuni dintr-o dată: TVR 1, TVR 2, TVR Cultural şi TVR i), dar şi la participarea la festivaluri străine (unde concursurile de prestigiu sunt puse pe aceeaşi treaptă cu festivaluri obscure). O altă inadvertenţă semnalată provine din faptul că aplicanţii declară pe proprie răspundere că au deja asigurat restul finanţării proiectului, obţinând astfel un punctaj suplimentar în concurs fără a aduce acte doveditoare în acest sens. Faptul că dosarele participante nu sunt verificate riguros face ca, până în prezent, milioane de euro să fi fost repartizate „după criterii aproximative şi interpretabile“.
„Competenţele comisiei de selecţie nu sunt precizate în mod explicit şi în scris în vreun document aparte“, dezvăluie Mungiu, care atrage atenţia asupra faptului că, deşi, conform regulamentului, comisia participă, împreună cu CA al CNC, la decizia finală de jurizare, în realitate, multe decizii importante în acest sens sunt luate fără a se ţine cont de comisie. Rezultatul? „Proiecte clasate mai jos în ierarhia finală primesc un procent mai mare din creditul solicitat decât proiecte mai bine clasate de către comisia de selecţie.“
În privinţa soluţionării situaţiilor interpretabile, Mungiu dă exemplul concret al unui proiect pentru care CNC a acordat un punctaj care s-a dovedit a fi fost mai mare decât cel corect. Inadvertenţa a provenit din interpretarea discreţionară a regulamentului sau chiar din nerespectarea acestuia. După ce CNC a recalculat punctajul şi a ajuns la o concluzie mai aproape de realitate, proiectul respectiv s-a clasat pe locul al nouălea, poziţie ce nu-i oferea şansă la finanţare. Însă, în urma descalificării unui alt proiect (din cauza unui foarte discutabil conflict de interese) şi după ce o comisie de experţi financiari numiţi de către CNC a operat rectificări bugetare netransparente, filmul de pe locul 9 a obţinut finanţarea! În aceste condiţii, în care rezultatul competiţiei – finanţarea – este decis de nişte experţi tehnici angajaţi de CNC, după criterii necunoscute, „ierarhia de concurs decisă de comisie devine irelevantă“, arată Mungiu în scrisoare.
În fine, este adusă în atenţie şi problema contestaţiilor. În momentul în care se admite o contestaţie, rămân finanţate proiectele declarate câştigătoare iniţial, dar primesc finanţare şi filmele care câştigă contestaţia. Asta a făcut ca, de exemplu, în sesiunea din decembrie 2007, 9 proiecte să fie finanţate în urma contestaţiilor, printr-un buget suplimentar de peste un milion de euro: „aproape o întreagă sesiune de finanţare s-a rezolvat prin contestaţii, şi nu prin concurs“.
Scrisoarea lui Mungiu se încheie cu o serie de sugestii, printre care: membrii comisiei de selecţie să nu mai facă parte din viitoare jurii similare în cazul în care carierele publice ale filmelor notate de ei diferă semnificativ de estimările pe care le-au făcut respectivii lectori; regulamentul de concurs trebuie modificat ca să sprijine valoarea confirmată prin succese în festivaluri de prestigiu, prin vânzări şi încasări probate prin returnări de fonduri către CNC; declaraţiile din dosarele aplicanţilor trebuie verificate şi făcute publice înainte de concurs; criterii clare şi publice conform cărora experţii financiari analizează bugetele; decizia finală privind câştigătorii concursului trebuie să aibă loc după ce au fost judecate contestaţiile.
„Consider că doar schimbarea persoanelor decizionale aflate acum în funcţie nu este suficientă şi că trebuie însoţită de o înnoire structurală, de atitudine şi de viziune“, arată Cristian Mungiu în finalul scrisorii adresate ministrului Culturii.
Sistemul e perfectibil, dar nu-l reformaţi!
Replica la observaţiile lui Cristian Mungiu nu a întârziat să apară: directorul general al CNC, Eugen Şerbănescu, a remis, la rândul său, o scrisoare deschisă către mass-media, în care afirmă că demersul lui Mungiu este „forţamente subiectiv, produs nu de o persoană neutră, ci de către un participant implicat direct în competiţia cinematografică“.
Şerbănescu pune toate nemulţumirile lui Mungiu pe seama apartenenţei acestuia la o generaţie cu „universuri tematice înrudite şi mijloace stilistice de exprimare asemănătoare“, care consideră că este greşit tot ce nu corespunde sistemului său de valori. „După câştigarea premiului de la Cannes, d-l Mungiu se consideră centrul universului cinematografic românesc şi tot ce nu îi mai place sau nu îi mai serveşte etichetează drept «greşit»“, consideră directorul CNC. De altfel, atât în scrisoare, cât şi în discursul său public, Eugen Şerbănescu se pare că nu înţelege cum un regizor care a primit finanţare de la CNC poate să critice instituţia: „De la un capăt la altul al scrisorii, d-l Mungiu se căsneşte să demonstreze că CNC – aceeaşi instituţie care i-a selectat, pe baza aceluiaşi Regulament, proiectele filmelor, inclusiv participarea la Cannes şi la Oscar, finanţându-l în ultimii doi ani cu suma de aprox. 800.000 de euro; aceeaşi instituţie care l-a invitat de bună credinţă să facă parte din juriu – aceeaşi instituţie deci... nu e în stare să organizeze concursuri!!“. Directorul CNC vede în demersul lui Mungiu un posibil conflict între generaţii şi atrage atenţia că „cinematografia română nu este formată dintr-un singur om, ci din mai multe generaţii şi din individualităţi artistice, fără vârstă biologică“.
Eugen Şerbănescu îşi încheie scrisoarea cu temeri uşor agramate referitoare la reforma sistemului: „Orice sistem este perfectibil. Dar, atenţie! Mai binele este uneori duşmanul binelui. Perfecţionându-l, vă rugăm nu-l distrugeţi!“.
O altă replică la scrisoarea lui Mungiu a venit de la producătorul Cristian Comeagă, care, pe un ton pamfletar, îi reproşează regizorului că demersul său este legat de interese proprii: „dacă de concurs s-ar ocupa nu CNC, ci «Asociaţia Recenţilor Câştigători la Cannes», de exemplu, iar în comisie nu s-ar mai strecura impertinenţi cu alte păreri şi gusturi decât ale dumneavoastră, totul ar merge uns în cinematografie“.
O replică mai recentă şi cumva indirectă se găseşte şi într-o scrisoare deschisă pe care senatorul şi regizorul Sergiu Nicolaescu i-a adresat-o ministrului Culturii. Nicolaescu mută atenţia pe conflictul dintre generaţii: „Domnilor colegi din noul val, nu aveţi nicio şansă să anulaţi ceea ce au făcut seniorii («expiraţii»). Nu vă veţi impune decât după ce veţi realiza cel puţin cinci filme. Contează premiile internaţionale, dar mai important este ceea ce faci aici, la tine acasă“.
Criticii de film le cer politicienilor să salveze „Noul Cinema Românesc“
La începutul lunii aprilie, 8 critici de film au semnat o scrisoare deschisă adresată autorităţilor în domeniu, în care fac un apel pentru sprijinirea noului val din cinematografia românească.
Scrisoarea, intitulată Salvaţi Noul Cinema Românesc!, a fost adresată Biroului Permanent al Senatului României, preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, preşedintei Camerei, Roberta Anastase, şi ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Theodor Paleologu. Cei 8 critici (Ileana Bîrsan, Laurenţiu Brătan, Mihai Fulger, Andrei Gorzo, Angelo Mitchievici, Valerian Sava, Magdalena Stanciu şi Alex. Leo Şerban), întruniţi în echipa revistei Observator cultural şi semnatari ai rubricilor de specialitate din Dilema veche, România literară, Idei în dialog, Libertatea, revista 22, Adevărul literar şi artistic, Cultura, 24FUN, Bucureştiul cultural, Time Out Bucureşti, precum şi la TVR Cultural şi pe LiterNet.ro şi HotNews.ro, fac un apel pentru „ieşirea din cercul vicios al scandalurilor perpetue, determinate de deturnările sistematice de fonduri din cinematografie“.
Semnatarii abordează problema legislaţiei în domeniu, considerând că „senatorii Radu F. Alexandru şi Sergiu Nicolaescu nu au nicio îndreptăţire să se instituie ca iniţiatori ai unui nou act legislativ în branşă“. Criticii consideră că produsele cinematografice semnate de cei doi (primul în calitate de scenarist, al doilea în cea de regizor) sunt caracterizate de „nulitate indubitabil atestată pe ecrane“ sau sunt „tapajist-comerciale“. De fapt, se arată în scrisoare, demersul legislativ amintit are un scop diversionist: „Este un conflict de interese în care cei doi senatori se angajează, noua tentativă de scoatere a cinematografiei din sistemul Ministerului Culturii vizând practic, ca şi în trecut, sustragerea de la orice control profesionist direct“.
Criticii denunţă sistemul defectuos de alocare a fondurilor gestionate de Centrul Naţional al Cinematografiei şi invocă o declaraţie a lui Cristian Mungiu din 2007, conform căreia finanţările pentru tinerii regizori sunt o perdea de fum, „în spatele căreia circulă «valizele cu bani» ale corupţilor şi corupătorilor, întru finanţarea masivă a subproduselor, a eşecurilor previzibile în serie, cu profituri grase pentru uzurpatori“.
Semnatarii scrisorii solicită ministrului Culturii un audit al rezultatelor aplicării legii şi regulamentului CNC: „fiind vorba în primul rând de o evaluare critică de specialitate a filmelor rezultate din finanţările publice ale ultimilor ani, şi nu mai puţin a proiectelor în curs, suntem gata să răspundem unei solicitări, în acest sens, din partea dumneavoastră, contând pe faptul că, printr-un ordin pe care l-aţi emite, comisia abilitată în acest scop ar avea acces nestingherit la actele aferente de la CNC, recte textele scenariilor, notele comisiilor şi filmele terminate, dar încă ascunse publicului şi criticii“.
Ministrului Culturii i se sugerează asumarea de către minister a modificării Legii cinematografiei, criticii oferindu-se să contribuie la proiect, alături de tinerii cineaşti şi de jurişti.
„Salvaţi Noul Cinema Românesc! Faceţi ca el să supravieţuiască şi să-şi dea ritmic întreaga măsură, nu numai datorită geniului individual irepresibil şi sprijinului constant din partea juriilor festivalurilor internaţionale şi a Noii Critici, ci şi, decisiv, din partea factorilor şi instanţelor politice din România!“, se arată în încheierea scrisorii.
Câteva prevederi din regulamentul de concurs al CNC
- CNC acordă, din Fondul cinematografic, credite directe şi sprijin financiar nerambursabil pentru finanţarea unor activităţi din domeniul cinematografiei.
- Sesiunile de selecţie sunt organizate pentru proiecte cinematografice şi cuprind două etape: selecţia scenariilor şi selecţia proiectelor cinematografice.
- În etapa de finanţare, CA al CNC analizează dosarele proiectelor cinematografice în ordinea descrescătoare a punctajelor finale stabilite prin hotărâre a comisiilor de selecţie a proiectelor cinematografice.
- Membrii comisiilor de selecţie întocmesc fişe de evaluare pentru fiecare proiect cinematografic, conform următoarelor criterii de evaluare:
a) calitatea scenariului, care deţine o pondere de maximum 50% din totalul punctajului acordat;
b) calitatea regizorului, care deţine o pondere de maximum 25% din totalul punctajului acordat; calitatea regizorului este evaluată folosind cel mai bun film din carieră (40%) şi unul dintre ultimele două filme realizate (60%);
c) calitatea producătorului, calculată similar cu cea a regizorului.
O dezbatere confuză
Ministrul Culturii, Theodor Paleologu, a încercat să înţeleagă problemele industriei de film de la noi, aşa că a organizat o dezbatere marţi, 28 aprilie. Intitulată straniu-metaforic Nevoia de lumină în camera obscură a cinematografiei româneşti, discuţia publică a avut un scop „informativ“ pentru ministru, care a invitat regizori, producători, critici de film şi reprezentanţi ai CNC să-şi spună păsurile în limita a trei mari subiecte: modificarea legislaţiei în domeniu, concursul CNC şi problema difuzării, strâns legată de situaţia cinematografelor.
Radu Gabrea, iniţiator al Legii cinematografiei în vigoare, nu a fost prezent la dezbatere, dar şi-a exprimat opinia, printr-un mesaj transmis participanţilor, că modificarea legii nu este binevenită în acest moment şi că ar fi mai nimerit un nou regulament de concurs al CNC. Producătorul Cristian Comeagă l-a contrazis: pentru modificarea regulamentului, trebuie modificată mai întâi legea. Tot în privinţa regulamentului CNC s-a pronunţat şi regizorul Stere Gulea, care a şi dat un exemplu concret de anomalie la concurs: comisia tehnică se pronunţă după ce juriul a acordat notele, când, de fapt, ea ar trebui să analizeze dosarele înaintea jurizării.
Discuţiile s-au animat după ce criticul Alex. Leo Şerban a sugerat ca regizorii şi producătorii care înregistrează eşecuri să fie trecuţi pe o „listă neagră“ a CNC: „să încetăm cu finanţarea de subproduse!“. Alex. Leo Şerban a mai spus că CNC ar trebui să ţină cont mai ales de succesul la critică al unui film românesc, de vreme ce succesul la public este oricum redus. Această sugestie l-a iritat pe producătorul Cristian Comeagă, care a replicat prin faptul că producătorul trebuie să returneze banii la CNC din vânzarea filmului, în timp ce, în opinia sa, criticul nu îşi asumă nicio responsabilitate.
Directorul general al CNC, Eugen Şerbănescu, a dezavuat practica scrisorilor deschise: „Noi respingem acest sistem de a lucra sub şantaj. Este un atac la autoritatea de stat a cinematografiei române“, a spus Şerbănescu, lansându-se într-o lungă trecere în revistă a numărului de filme finanţate de instituţie, printre care şi 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, al lui Cristian Mungiu, laureat la Cannes în 2007. Deşi a declarat că nu îşi arogă niciun merit care nu îi aparţine în succesele „noului val“, Eugen Şerbănescu a dat din nou impresia că existenţa acestor filme i se datorează: „dacă responsabilităţile se împart, atunci să se împartă şi meritele“. În acest context, trebuie să amintim că, la sesiunea de finanţare din 2006, cele mai multe fonduri le-a primit Sergiu Nicolaescu, pentru Supravieţuitorul, în timp ce Mungiu s-a clasat, în viziunea CNC, pe locul al patrulea...
Un lucru demn de menţionat este că majoritatea tinerilor regizori prezenţi la dezbatere – Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Hanno Hofer, Thomas Ciulei şi Alexandru Solomon – nu au stat la masa la care se aflau reprezentanţii ministerului şi ai CNC, preferând să ia loc în public. Dintre ei, singurul care a luat cuvântul a fost Tudor Giurgiu, care a spus că îşi doreşte „un CNC cu viziune şi anvergură“ şi, mai ales, cu o activitate transparentă.
După dezbatere, Cristian Mungiu a declarat presei că rezultatul acestei discuţii nu este unul clar, mai ales din punctul de vedere al schimbării legii, deoarece iniţiatorii modificărilor legislative, Sergiu Nicolaescu şi Radu F. Alexandru, nu au fost prezenţi. Într-adevăr, Sergiu Nicolaescu i-a trimis ministrului Culturii o scrisoare deschisă în care îl anunţa că proiectul de lege este finalizat: „Comisia de cultură de la Senat se preocupă de amendarea legii, care va rezolva o parte din problemele cinematografiei şi care a ţinut cont de toate propunerile, atât ale tinerilor, cât şi ale seniorilor. Ar trebui să fiţi mulţumit că în această comisie aveţi trei cineaşti (regizorul Sergiu Nicolaescu, scenaristul Radu F. Alexandru şi actorul Mircea Diaconu – n.r.). Un caz de excepţie.
Lucrarea noastră, care este gata, o punem la dispoziţia tuturor celor interesaţi“. Numai că proiectul în cauză a stârnit deja îngrijorare, după ce Radu F. Alexandru a anunţat că prima modificare vizează scoaterea CNC de sub tutela Ministerului Culturii. Ceea ce înseamnă, probabil, acapararea acestei instituţii de către parlament, care, după cum arată Sergiu Nicolaescu, nu duce lipsă de cineaşti dornici să facă filme cu bani de la CNC.
În comunicatul care anunţa dezbaterea de la Ministerul Culturii, ultimul punct de discuţie făcea referire la „constituirea unui grup de lucru al cărui scop este determinarea unei strategii culturale şi a unei politici publice destinate încurajării «noului val» al cinematografiei româneşti“. Subiectul acesta nu a mai apucat să fie discutat, deoarece ministrul Paleologu se grăbea să ajungă la o şedinţă de guvern. El a cerut totuşi observaţiile scrise ale participanţilor la discuţie, după o dezbatere în care „lumina din camera obscură a cinematografiei româneşti“ a scos la iveală imaginea unui sistem plin de convulsii, căruia nu i-ar strica o reformă substanţială.
Din nou la Cannes
După ce au triumfat la Cannes în ultimii ani, Cristian Mungiu şi Corneliu Porumboiu se întorc pe Croazetă în postura de contracandidaţi.
Amintiri din Epoca de Aur şi Poliţist, adjectiv, cele mai recente filme ale lui Cristian Mungiu şi, respectiv, Corneliu Porumboiu, au fost selectate la secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes de anul acesta, care se va desfăşura în perioada 13–24 mai.
Amintiri din Epoca de Aur este un proiect scris de Cristian Mungiu şi regizat de acesta împreună cu Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu. Compus din şase scurtmetraje, dintre care două regizate de Mungiu, filmul ecranizează cu umor „legende urbane“ ale anilor ’80 din România comunistă, spunând poveştile unor personaje caracteristice acelei vremi: „activistul în inspecţie“, „fotograful oficial“, „politrucul zelos“, „miliţianul lacom“, „vânzătorii de aer“ şi „şoferul de găini“. Poveştile, inspirate din revista Miliţiei, Pentru patrie, reflectă „efectele secundare comico-dezastruoase“ ale totalitarismului, printre actorii care dau viaţă personajelor numărându-se Vlad Ivanov, Alexandru Potocean şi Ion Sapdaru.
„Am vrut ca, după 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile şi până la următorul meu film de autor, să ofer publicului român o comedie, iar Amintiri din Epoca de Aur, film episodic şi colectiv, îmbină punctele de vedere a cinci colegi de generaţie cărora le-a făcut plăcere să Recupereze, să Refolosească şi să Recondiţioneze amintirile din perioada nopţilor pierdute la bairamuri, video şi cozi“, declară pentru cinemagia.ro Cristian Mungiu, care a fost recompensat în 2007 la Cannes cu Palme d’Or.
Poliţist, adjectiv este al doilea lungmetraj al regizorului Corneliu Porumboiu, care a primit premiul de debut Camera d’Or la Cannes în 2006. Pelicula este „un fals policier“ despre un tânăr poliţist care, în timpul unei anchete, îşi pierde încrederea în lege. Din distribuţie fac parte, printre alţii, Dragoş Bucur şi Vlad Ivanov.
„M-au inspirat câteva poveşti reale, dar e mai degrabă o reacţie la filmele pe bandă cu poliţişti, o reacţie firească a unui consumator de astfel de filme“, spune Corneliu Porumboiu pe situl cinemagia.ro.
Ambele filme, realizate cu sprijinul CNC, vor fi prezentate în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania – TIFF –, care va avea loc la Cluj-Napoca în perioada 29 mai–7 iunie.
