Domnul Klein

Ioana Moldovan | 16.12.2014

Pe aceeași temă

În 26 noiembrie, câteva cinematografe de la Paris au prezentat o nouă lansare a filmului Domnul Klein, realizat în 1975, cu Alain Delon în rolul principal, și considerat cel mai bun film despre perioada ocupației naziste a capitalei franceze.

 

Cei care vizitează Parisul pentru prima da­tă sunt în primul rând surprinși de nu­mă­rul mare de plăcuțe comemorative fixate pe clădiri, dar care nu poartă numele unor personalități obișnuite: nu sunt nici scriitori, nici pictori, nici actori, nici ar­hi­tecți, ci sunt francezi de rând care au mu­rit în timpul ocupației naziste (1940-1944) – oameni care au făcut parte din Re­zis­tență. Se estimează că numărul francezilor care au făcut parte din Rezistență sau au colaborat cu aceasta se află undeva între 200.000-300.000 de oameni, dintr-o po­pu­lație care la începutul ocupației număra aproa­pe 40,6 milioane de locuitori, iar la finalul războiului coborâse la 38,8 m­­ili­oa­ne.

 

Domnul Klein este considerat cel mai bun film despre pe­ri­oada ocupației naziste a Pa­ri­sului, un film în care însă nu apar svastici sau soldați naziști decât într-o scurtă scenă de final, filmată la Strasbourg, unde personajul principal fa­ce o călătorie pentru a-și vedea tatăl și a în­cerca să urgenteze obținerea cer­ti­fi­ca­telor de naștere ale bunicilor, care să de­monstreze că nu este de origine evreiască.

 

Joseph Losey (1909-1984), regizorul fil­mului Domnul Klein, și-a trecut în pal­ma­res numeroase distincții importante. Pen­tru Domnul Klein a obținut în 1977 trei Premii César (pentru cel mai bun film, cea mai bună regie și cea mai bună sce­nografie), dar are de asemenea trei Premii ale Academiei Britanice de Film, un Palm D’Or la Cannes (1971), un Mare Premiu al Juriului de la Cannes (1967) și patru Pre­mii BAFTA (1972).

 

Losey s-a născut în Statele Unite și a în­ce­put prin a face teatru. A studiat cu Bertolt Brecht în Germania, fapt care l-a marcat pentru tot restul carierei artistice. Brecht este considerat cea mai novatoare voce din teatrul secolului XX, cineva care și-a do­rit ca publicul său să nu se iluzioneze la spectacole, ci să continue să gândească. Pen­tru Brecht, practician al formulei tea­trului epic, scena trebuia să fie un mijloc prin care spectatorul dobândește cu­noș­tințe despre om și societate. Losey va face în 1975 un film, Viața lui Galileo Galilei, după piesa omonimă a lui Brecht.

 

În 1935 Losey întreprinde o călătorie de studii în URSS, iar în 1946 se înscrie în Par­tidul Comunist, ceea ce-l face in­de­zi­rabil la Hollywood în timpul prigoanei an­ticomuniste americane, începută la finele anilor ’40. Urmare acestui episod, se mută și se stabilește în Marea Britanie, la Lon­dra.

 

În anii ’60 Losey începe colaborarea cu dra­maturgul Harold Pinter, care va semna trei scenarii de film pe care cei doi le fac între 1963-1971. Cele trei filme îi aduc nu­meroasele trofee și premii enumerate mai sus.

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2014/1291/foto_ioana_moldovan.jpg

Alain Delon în Domnul Klein

 

Domnul Klein (1975, 123 de minute) este un film pe tema dublului. Robert Klein, un speculant de artă, se pierde într-un la­birint coșmaresc, când este confundat cu un alt Robert Klein, evereu, fiind somat ca atare de către regimului de la Vichy. Filmul începe cu examinarea unei femei de către un doctor care face măsurători bio-fizice, în încercarea de a determina pu­ritatea ei etnică. Următorul cadru îl ara­tă pe Rober Klein, speculantul de artă, ca­re cumpără un tablou foarte scump cu bani puțini. Vânzătorul este un evreu care încearcă să vândă cea mai de preț co­moa­ră a familiei pentru a face rost de bani. Ca o ironie a sorții, același vânzător de ocazie va sta discret în spatele domnului Klein, în vagonul cu destinația Auschwitz, în timp ce dialogul lor de început curge pes­te un cadru cu oameni tăcuți, care privesc în gol ușa unui vagon care se închide.

 

Franco Solinas, scenaristul fil­mu­lui, a încercat ani buni să plaseze scenariul Domnului Klein, fiind refuzat de numeroși regizori și pro­ducători de film, printre care și Costa-Gavras. Scenariul ajunge, prin Nor­bert Saada (producător de muzică, film și televiziune francez), la Alain De­lon, care devine extrem de interesat. El es­te cel care îl contactează pe Joseph Losey, cu care lucrare deja la Asasinarea lui Troțki (1972, cu Richard Burton în rolul lui Leon Troțki). Dacă Losey ar fi refuzat, filmul nu s-ar mai fi făcut niciodată. So­li­nas nu mai credea în scenariu, iar refuzul precaut al vârfurilor cinematografiei eu­ropene de atunci îi dăduseră de înțeles că, la 30 de ani după ocupația nazistă a Pa­ri­sului, subiectul era încă sensibil și de ne­atacat. Losey îi propune rolul principal lui Alain Delon, care figurează și ca pro­ducător al filmului.

 

Delon l-a convins pe Losey că filmul tre­buie să fie francez, filmat în Franța. Fil­mările au durat trei luni, între octombrie 1974 - ianuarie 1975, și au fost realizate la Pa­ris și Strasbourg. A fost un proces di­fi­cil, cu multă figurație și cu reconstituiri cos­tisitoare de cadre în epocă, fapt apre­ciat și distins cu un Premiu César pentru scenografie.

 

Despre interesul pentru scenariul acestui film, Alain Delon spunea într-un interviu recent cu Denitza Bantcheva (critic de film francez): „Subiectul mă interesa, pe de-o parte, datorită conținutului său is­toric, dar și datorită rolului titular – Klein, o propunere total diferită de ro­lurile pe care le făceam în acea perioadă. Ideea de a juca un individ căzut în cap­cana istoriei din cauza unui tiz și care descoperă că are origini evreiești, într-un moment istoric nepotrivit, m-a sedus. Parcursul și transformarea lui Klein sunt puternice, ceea ce, până la urmă, in­teresează orice actor”. Filmul a fost unul dintre favoritele la Palm D’Or (Can­nes, 1976) dar a pierdut în fața lui Taxi Driver (regia Martin Scorsese).

 

Poate ar fi interesantă o selecție a câtorva filme semnate de re­gi­zorul Joseph Losey la ur­mă­toarea ediție a Festivalului In­ternațional de Film Cinepolitica de la București. Domnul Klein și Asa­si­narea lui Troțki ar face săli pline în 2015, la Cinema Studio sau Cinema Elvire Po­pesco. Și ar fi interesante discuțiile care ar urma unor asemenea proiecții, poate chiar cu Alain Delon invitat.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22