Pe aceeași temă
Epicur şi epicureismul sunt subiecte aproape ignorate în România, într-un moment când interesul pentru acest mare filosof al Antichităţii este remarcabil în Occident, dovadă numeroasele studii şi cărţi apărute în ultimele decenii. Culegerea Epicurea alcătuită de Adelina Piatkovski în anii ’90, bazată pe reciclarea vechilor traduceri ale lui C. Balmuş din Diogenes Laertios, cap. X, este marcată de destule erori de traducere şi de interpretare şi este incompletă. Volumul de faţă îşi propune să suplinească această lipsă, dar şi să contribuie sub raport ştiinţific la studiile epicureene în general, prin unele dintre interpretările noi propuse.
Din cuprins: O introducere în filozofia lui Epicur, Scrisoarea către Herodotos, Scrisoarea către Pythocles, Scrisoarea către Menoiceus, Maximele fundamentale, Gnomologium Vaticanum, Testamentul lui Epicur, Fragmente din cărțile pierdute, Fragmente din scrisori, Sistemul filozofiei epicurene (Prolegomene, Canonica, Fizica, Etica), Viața lui Epicur.
Andrei Cornea (n. 1952, București) este licențiat în istoria şi teoria artei la Academia de Arte Frumoase (1976), în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1980) și doctor în filologie clasică la Universitatea din Bucureşti (1994). A activat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă (1976-1987), cercetător la Institutul de Istoria Artei (1987–1990), iar între 1990 şi 2006, la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“. În prezent, este profesor la Universitatea din Bucureşti. Printre volumele publicate se numără Forme artistice şi mentalităţi culturale în epoca romano-bizantină (Meridiane, 
1988); Turnirul khazar (Nemira, 1997; reed. Polirom, 2003); Cuvintelnic fără frontiere (Polirom, 2002); De la Şcoala din Atena la Şcoala de la Păltiniş (Humanitas, 2004); Când Socrate nu are dreptate (Humanitas, 2000; trad. fr. Les Presses de l’Université Laval, Canada); O istorie a nefiinţei în filozofia greacă (Humanitas, 2010); Miracolul. Despre neverosimila făptură a libertăţii (Humanitas, 2014); Uimitoarea istorie a lui Şabbatai Mesia (Humanitas, 2015), precum şi traduceri din Platon, Aristotel şi Plotin.
