Europenitatea unei regiuni românești: interculturalitatea Banatului

Pledoaria lui Victor Neumann pentru o dimensiune europeană a spațiului bănățean și descrierea cu mult drag a capitalei regionale Timișoara dau farmec volumului Interculturalitatea Banatului.

Arta și cultura aparțin celor mai im­por­tante mijloace de comunicare nonverbală ale omenirii. Pe lângă acest instrumentar, cultura este mai ales o moștenire, una ca­re poartă în sine diversitatea de forme ale vieții umane și care este, concomitent, o po­vară, dar și o plăcere. Adesea definit ca pluralitate europeană, spațiul dunărean poar­tă cu sine o particularitate. Pe lângă mă­năstiri în stil baroc, spațiul amintit se re­marcă și prin case construite într-un ele­gant Jugendstil. Dimpreună cu poezia ro­mantică a lui Nikolaus Lenau, în amin­tita regiune este sărbătorit triumful lite­raturii moderne prin creația unor scriitori precum Franz Kafka. La fel, este săr­bă­to­ri­tă armonia muzicală prin compozițiile lui Béla Bartók (creator originar din Banat) și ale lui George Enescu. Ma bucur tare mult că am reușit să organizăm în Banat o con­fe­rință a culturii dunărene (Timișoara, 24-26 iunie 2015), o regiune în care multi­cul­tu­ra­li­tatea și multiconfesionalitatea sunt de se­cole modalități firești de viață.

Istoricește vorbind, unitatea în di­ver­sitate s-a născut în Banat și ea este trăită astfel și în prezent. E vorba de un spațiu al to­leranței și al unei in­ter­culturalități ce poate fi un model pen­tru o Europă unită. Mă bucur să vă pot prezenta aici o carte care descrie exact această particularitate a Banatului. Situat la interferența Europei Cen­trale cu Europa de Sud-Est, Banatul se caracterizează din­totdeauna prin con­vieț­u­irea diverselor cul­turi. Spre deosebire de al­te regiuni, aici acest lucru nu a dus la conflicte, ci la o bogăție culturală unică. Spre deosebire de Transilvania, despre Ba­nat nu există su­fi­ci­entă literatură. Și atunci când aceasta exis­tă, ea reflectă aproape întotdeauna istoria doar din pers­pectiva uneia dintre co­mu­ni­tăți. O ase­menea lacună este rezolvată de Victor Neu­mann.

Profesor la Universitatea de Vest din Ti­mișoara, Victor Neumann este și direcor al Muzeului de Artă a Banatului. Cu câ­teva luni în urmă, el a publicat un volum care, din perspectiva mea, prezintă pen­tru întâia oară întreaga diversitate cul­tu­ral-comunitară a regiunii Banat. Cartea In­terculturalitatea Banatului a apărut în limba germană (Die Interkulturalität des Ba­nats) la Editura Frank und Timme din Berlin. În șase capitole și 160 de pagini, Neu­mann descrie istoria grupurilor de lo­cuitori ai Banatului, subliniind că fiecare grup își are propria istorie în cadrul re­giunii. Printr-o bună documentare, Neu­mann prezintă istoria, structura socială și economică a grupurilor cultural-lingvi­s­tice bănățene, aplecându-se totodată și asu­pra fiecărei confesiuni.

Prezintă Banatul, dar mai ales metropola Timișoara ca pe un model de conviețuire multiculturală. El scrie: „Trecutul regiunii arată cum a fost posibilă coexistența mai multor limbi și a mai multor culturi, în ce context s-a născut o armonie inter­cu­l­t­urală, cum s-a format o societate mo­der­nă în care interesele în ordinea civi­li­za­ției s-au situat mai presus de apar­te­nențele comunitar-lingvistice și din­co­lo de sistemele națiunilor înarmate“ (p. 10). Ca urmare a acestei perspective, Neumann introduce concepte noi, dimpreună cu idei­le de identitate plurală și de istorie plu­rală, descriind în mod special par­ti­cu­la­ritatea Banatului, trecutul și mentalitățile sale.

„Nu atât autoritatea imperială, cât mai cu seamă contactele interumane au jucat un rol extraordinar în crearea unui spa­țiu al toleranței și al interculturalității“ (p. 20). Dezvoltării regionale autorul îi de­dică un alt capitol, prezentând melting pot-ul bănățean. Neumann se con­cen­trea­ză mai ales asupra dublei universalități a populației care, ca urmare a poziției geo­grafice deosebite, este recunoscută și vă­zută ca o întâlnire între Orient și Occi­dent. Despre acest lucru, el scrie: „Căr­tu­rarii din Banat, indiferent de limba ma­ternă, s-au întâlnit la aceleași izvoare culturale“ (p. 31).

Într-un alt capitol, autorul se ocupă de ora­șul Timișoara în perioada interbelică și ajunge la concluzia că dinamica vieții ti­mișorene duce la evitarea conflictelor. Ora­șele bănățene ca Timișoara, Arad, Lu­goj sau Reșița nu și-au abandonat diver­si­ta­tea culturală. Faptul că au existat car­tie­re împărțite în funcție de comunități ling­vistice sau religioase nu a dus la dizolvarea unității. Diferitele gru­puri ar fi construit un sistem relațional complex, intensiv și funcțional. Modelele etno-naționale nu ar fi fost în stare să în­țeleagă multi- și in­ter­cul­turalitatea Ba­na­tului. În continuare, Neu­mann se ocupă de descrierea regiunii în perioada con­tem­po­rană. Pentru el, este de la sine înțeles că scânteia care a marcat sfârșitul co­mu­nis­mului s-a aprins la Ti­mi­șoara, a cărei populație s-a revoltat în pri­mul rând îm­potriva ideologiei mono­cul­turale, una dia­metral opusă percepției mul­ti- și inter­cu­l­turale a orașului.

Pledoaria lui Neumann pentru o di­men­siune europeană a spațiului bănățean și descrierea cu mult drag a capitalei re­gio­nale Timișoara dau farmec acestei cărți. Pe lângă aparatul științific exhaustiv, de mare importanță sunt și statisticile din ane­xe. Pentru mine personal, cartea a fost o redare a Banatului cu toate fațetele sale și cu toată frumusețea sa, care de mult timp îmi lipseau. Din acest motiv, cartea poate fi considerată pe drept cuvânt o li­teratură fundamentală.

* Dr. Swantje Volkmann este referent cultural pentru Europa de Sud-Est, Donauschwaebisches Zentralmuseum / Muzeul Șvabilor Dunăreni din Ulm, Germania.