Pe aceeași temă
Ed. Humanitas a reeditat într-o ediție revăzută și adăugită o carte a Ioanei Pârvulescu, care a apărut în 1999, la Ed. Crater, și care merita din plin readusă pe piața literară. Se numește Alfabetul doamnelor. De la doamna B. la doamna T.
Ioana Pârvulescu și-a câștigat rapid notorietatea în anii 2000 prin câteva volume despre sec. XIX și începutul sec. XX, cărți care depășesc limita istoriei literare și care se cristalizează în niște eseuri scrise cu talent literar, neuitând de documentația riguroasă. Ne referim la Întoarcere în Bucureștiul interbelic, În intimitatea sec. XIX, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale și le adăugăm alte două volume, două romane: Viața începe vineri și Viitorul începe luni. Fie că cercetează aceste epoci, fie că scrie o poveste de viață care se petrece atunci, Ioana Pârvulescu are acces direct la „spiritul epocii”, ceea ce face că, dincolo de recrearea foarte convingătoare a unei lumi apuse, autoarea își pune amprenta, pasionată, pe aceste ample fotografii de epocă. Ioana Pârvulescu „simte” epoca chiar mai mult decât o cunoaște din lecturi și cercetări de arhivă. Percepția ei asupra epocii abordate este aceea a unui spirit înrudit cu „spiritul timpului”, iar sensibilitatea feminină, care evidențiază altceva decât ar fi făcut-o un autor masculin, niște nuanțe diferite, nu exclude exigența în observație și eleganța în exprimare. O rigoare academică, dar nu lipsită de șarm. Stilul Ioanei Pârvulescu, atunci când scrie despre aceste epoci trecute, este al unei scriitoare. De altfel, în ultimii ani, Ioana Pârvulescu a continuat să scrie romane.
Alfabetul doamnelor. De la doamna B. la doamna T. este un eseu care îmbină mai multe domenii: istorie literară, istoria mentalităților, antropologie, critică literară, comparatism. Dar mai ales este un text care se citește, până la urmă, ca un roman. Propunându-și să analizeze figurile feminine cele mai expresive din literatura românească din sec. XIX și până în interbelic, autoarea se îndrăgostește (din nou!) de obiectul cărții sale. Nu există ordine cronologică, ceea ce ar fi fost puțin plictisitor și simplist, ci sunt urmărite anumite linii de interes: ce tipologii există în această galerie de eroine (de exemplu, perechea antinomică Eva-Lilith), ce ne spun vârsta, statutul social al eroinelor și cum le influențează destinul, care e rolul lor social și cum se transformă el, cu ce alte personaje literare feminine din literatura universală pot fi comparate.
Pornind de la aceste eroine, se poate înțelege mai bine o epocă și cu atât mai mult cu cât femeia, în perioadele respective, nu are o poziție socială importantă. Fiind nevoite să stea în umbră, femeile trebuie să găsească diverse căi pentru a se exprima, pentru a câștiga ceva, iar inventivitatea lor dă roade. De la tipul nubilei care îl invocă pe Sburător și până la Doamna T., femeie divorțată și liberă, în anii ’30, e cale lungă.
Autoarea își analizează eroinele în detaliu, de la aspectul fizic până la portretul interior, și nu privilegiază niciun tip în defavoarea altuia. Este devotată, cum altfel?, tuturor, pentru a le descrie în adevărul lor profund. Coana Chirița, de exemplu, primește o reevaluare pozitivă peste timp!
Contextul istoric este uneori neprielnic textelor așa-zis îndrăznețe, cum este „Duduca Mamuca” de Hasdeu, pentru care scriitorul a trebuit să se apere într-un proces, în 1863, alteori, în același an (1933) apar romane care exprimă un tip de sensibilitate din epoci diferite: Adela lui Ibrăileanu (aparținând sec. XIX) versus foarte moderna Doamna T. a lui Camil Petrescu.
Alternând figuri rurale și urbane, dar și tipuri din același spațiu, schimbându-se de la o generație la alta, femeile acestea sunt revelatoare pentru condiția feminină a epocii, pentru dinamica relațiilor dintre sexe și pentru lumea în care evoluează. Ele pot fi încadrate în niște tipare, dar, în același timp, grație talentului scriitorilor lor, ele ies din tipare și exprimă fiecare o personalitate interesantă și originală. Doamna B. a lui Negruzzi, Elena lui Bolintineanu, Maria lui Nicolae Filimon, Mara lui Slavici, Veta și Zița ale lui Caragiale, Cătălina lui Eminescu, Pena Corcodușa a lui Mateiu Caragiale, Emilia lui Camil Petrescu și Georgeta lui G. Călinescu, eroinele lui Mircea Eliade și cele „crude” ale Hortensiei Papadat-Bengescu, iar lista continuă... sunt tot atâtea ipostaze care nu mai reduc femeia la „eternul feminin”, oricât de grațios, ci o transformă în cheia unei lecturi multiple. Și pline de farmec! Eroinele literare românești din sec. XIX și până în interbelic devin personaje literare a doua oară în eseul Ioanei Pârvulescu, iluminând o epocă.
Volumul Mă găsești când vrei, de Lavinia Braniște (Ed. Polirom), este al treilea roman al autoarei și cel mai recent. Încă de la volumul de proză scurtă Escapada și apoi în romanele Interior zero și Sonia ridică mâna, Lavinia Braniște propune o viziune asupra lumii românești contemporane, care este aceea a generației sale, care a trăit ceva din regimul comunist, dar nu atât încât să facă din el o obsesie. Post-comunismul din proza Laviniei Braniște este unul gri, al orașului București – poluat, urât, aglomerat, în care tipologiile se amestecă, în care șansele unui tânăr oarecare de a avea o viață bună, pur și simplu, sunt aproape nule. Deși absolventă a unei facultăți a Universității București, eroina naratoare din proza Laviniei Braniște este o tânără care abia reușește să își plătească chiria într-o garsonieră destul de mizeră, o tânără care se caută pe sine în relația cu bărbații și a cărei viață se petrece de la un job neinteresant la supermarket și de la încă o dezamăgire amoroasă la incursiuni alienante în cluburi, trecând prin încercări de a se reconecta cu membrii familiei ei provinciale. Indiferent cum o cheamă, eroina principală a Laviniei Braniște nu e nici genială, nici foarte frumoasă, e o femeie comună, dar care are un suflet și care visează.
Mă găsești când vrei e o poveste de dragoste spusă retroactiv. Pentru prima dată, eroina, Maria, iubește cu pasiune și se simte iubită de un bărbat care e departe de siluetele masculine precare din volumele anterioare. Este un bărbat inteligent și frumos, generos financiar, deși nu e deloc clar cum câștigă banii foarte mulți pe care îi are, e un bărbat care o cucerește înainte ca ea să se teamă că el ar fi „prea bun” pentru ea. Maria este uluită de ceea ce i se întâmplă, dar are capacitatea de a se abandona. Renunță să mai lucreze, se mută cu iubitul ei, într-o vilă din Corbeanca și trăiește așa cum îi spune el, supunându-se cu plăcere la început. Aparent, trăiește un basm: prințul frumos și generos apare după ani de singurătate, dar apar și semne de întrebare. Lângă vila lor se află o alta, în care trăiesc fratele bărbatului și soția lui, un cuplu în care se petrec lucruri ciudate... Peste povestea Mariei se suprapune povestea părinților ei, care se despart la bătrânețe, după ce amanta de-o viață a tatălui ei moare. În lipsa ei, tatăl devine bigot, iar Maria încearcă să pună ordine în viața părinților ei, observându-i cu stupoare și neputință.
Derulată retrospectiv, povestea Mariei are o anumită relaxare, dar cititorul o urmărește avid, așteptând ca și ceva teribil să se întâmple la un moment dat, întrucât se termină (tot temporar?) acest love story. Autoarea nu face greșeala de a crea un eveniment trouble-fête, ci lasă să plutească un aer de secretitudine în ceea ce privește desprinderea Mariei de iubitul ei. Ea fuge de două ori de la vilă, e readusă de iubit, apoi devine cumva, nu știm cum, liberă și începe să povestească. Iubirea nu e negată, ci plasată sub semnul iraționalului: „O conspirație a minții tale, un loc din care ieși bulversat, pentru a constata că l-ai iubit pe celălalt total și devastator și că așa se poate iubi numai un om pe care nu-l cunoști”.
Cenușiul și singurătatea din viețile eroinelor anterioare ale Laviniei Braniște au dispărut în Mă găsești când vrei, dar în noua paradigmă a iubirii-vertij apar provocări noi: câtă libertate se poate păstra într-o relație de iubire, cât poate fi cunoscut celălalt atunci când ești dominat de sentimente, cine poți deveni într-o relație al cărei control îți scapă? Un roman care vorbește genuin despre dragostea din zilele noastre și totuși și despre dragostea dintotdeauna. //
Ioana Pârvulescu
Alfabetul doamnelor. De la doamna B. la doamna T.
Editura Humanitas, București, 2021, 256 pagini
Lavinia Braniște
Mă găsești când vrei
Editura Polirom, București, 2021, 200 pagini
.jpg)
