Festivaluri bucurestene

Festivalul Filmului European a ajuns la editia a XI-a, cu tot mai multe filme (45 anul acesta) si cu sectiuni tematice inca de anul trecut, cand existase o serie de filme care vorbeau despre fotbal (2006 fusese anul Campionatului European de Fotbal din Germania). Pentru editia de fata, tema a fost gastronomia, ocazia fiind lansarea in Romania a curentului Slow Food.

Tot ca in ceilalti ani, Festivalul Filmului European a prezentat filme din tari membre ale UE, plus din tari in curs de aderare la UE. Si, iarasi ca in ceilalti ani, selectia (facuta de fiecare ambasada in parte) a fost inegala (asta e o constanta a festivalului), cu varfuri si minusuri. Dar, spre deosebire de ceilalti ani, numarul filmelor n-a mai fost restrictionat la 2 pentru fiecare tara, de unde poate si numarul mai mare de pelicule.

Dintre varfurile festivalului, filme foarte asteptate: cehul L-am servit pe Regele Angliei, de Jirí Menzel, avand la baza un roman al lui Bohumil Hrabal; documentarul austriac Hranim lumea, de Ewin Wagenhofer, premiat la multe festivaluri, despre tarele alimentare ale societatii consumiste de azi; francezul Nu spune nimanui, thriller ingenios si plin de suspans al unuia dintre cei mai in voga tineri regizori francezi - Guillaume Canet; germanul Viata celorlalti, de Florian Henckel von Donnersmarck, castigator al Oscarului 2007 pentru film strain...

Dezamagirile vin si ele din multe zone: franceza, prin filmul Proprietate particulara, de Joachim Lafosse, cu Isabelle Huppert, selectionat anul trecut la Venetia, in competitia oficiala, si trenand 95 de minute, incercand sa spuna o poveste ce se putea spune intr-un scurt-metraj si sa creeze o atmosfera pe care nu reuseste s-o creeze; bosniacul (coproductie cu Germania, Austria si Croatia) Grbavica/Sarajevo, dragostea mea, de Jasmila Zbani, castigatorul Ursului de Aur, de la Berlin 2006, de la care te asteptai sa aiba mult mai multa forta; germano-romanul Offset, in regia lui Didi Danquart, scenariul Cristi Puiu, Razvan Radulescu si Didi Danquart, cu Ana-Maria Lara in rolul principal, plin de replici si situatii frizand ridicolul...

Romania a fost una din tarile cele mai bine reprezentate in festival, pe langa Offset proiectandu-se si Cum mi-am petrecut sfasitul lumii, al lui Catalin Mitulescu; Hartia va fi albastra, de Radu Muntean; Ryna, de Ruxandra Zenide; si A fost sau n-a fost?, al lui Corneliu Porumboiu. Selectie bogata, dar nu prea justificata, dat fiind ca toate aceste filme iesisera deja pe ecrane.

Sectiunea gastronomica a inclus filme vechi, clasice (Vatel, al lui Roland Joffé, din 2000, cu unul dintre cele mai bune roluri ale lui Gérard Depardieu si unele dintre cele mai bune costume si decoruri din ultimii 10 ani; Marea crapelnita, al lui Marco Ferreri, din 1973; Fanny si Alexander, al lui Bergman, din 1982, mai mult sau mai putin justificat inclus in sectiune). Sau filme de-a dreptul proaste (Senatorul melcilor, 1995, de Mircea Daneliuc).

N-au lipsit, din fericire, surprizele placute: O noua sansa, de Anne Fontaine, comedie intimista cu o Danielle Darrieux in plina forma la aproape 90 de ani!; A doua noapte a nuntii, al lui Pupi Avati, cu foarte mult umor de buna calitate; sau un foarte bun debut - Recuperatorul, al polonezului Slawomir Fabicki, prezentat anul trecut la Cannes in sectiunea Un Certain Regard.

La fel ca-n ultimii ani, festivalul a durat aproape toata luna mai si a fost organizat si in alte orase (Craiova, Timisoara, Sibiu si Iasi).

*  *  *

Dupa o lunga absenta, olandezii au revenit in Bucuresti, anul acesta, cu Zilele Filmului Olandez. Mini-festivalul se inscrie de fapt intr-un sir mai larg de evenimente organizate in 2007, sub denumirea O Sarbatoare Cuturala. Parteneriat Olanda-Romania, a durat patru zile si a incercat sa prezinte o selectie care sa acopere cat mai multe genuri: film pentru copii (cu proiectii dimineata), lung-metraj de fictiune, documentar, scurt-metraje...

 Chouf Chouf Habibi (2004), regia Abert Ter Heerdt, e unul dintre cele mai bune filme olandeze din ultima vreme (cinematografie in care nu se produce prea mult, iar din ce se produce, putine filme au vocatia de a circula international), comedie cu foarte mult umor despre conditia de imigrant musulman intr-o tara europeana nordica.

Despre un personaj foarte straniu e vorba in Sportivul secolului, de Mischa Alexandre. Mai exact, despre un "sport" straniu - sa stai cocotat pe un stalp zile in sir, in mijlocul unui lac. Teake Jongsma e mai degraba un personaj de roman suprarealist decat un sportiv si incearca toata viata sa doboare un record de zile pe care se sta pe stalp. Filmul treneaza de multe ori, dar finalul e memorabil.

Marea atractie a Zilelor Filmului Olandez a fost insa unul dintre ultimele filme realizate de Theo Van Gogh, in 2004, chiar inainte sa fie asasinat - 06/05. E un thriller politic foarte bine realizat, despre asasinarea politicianului Pim Fortuyn (premonitor?). Fara idei geniale sau cadre memorabile, 06/05 e un exemplu excelent de cum trebuie sa arate un thriller politic, la mare distanta de unul romanesc de gen - bunaoara Ticalosii, al lui Serban Marinescu, iesit pe ecrane cu putin inainte de difuzarea la Cinema Studio a filmului lui Theo Van Gogh. Daca Serban Marinescu ar fi venit sa vada 06/05, probabil ca i-ar fi fost rusine de rebutul Ticalosii. Dar cum foarte probabil, la fel ca cei mai multi din generatia lui, nu mai vede film de multa vreme, nici nu mai are cu ce sa se compare...