Fier beton

Am fost mefient înainte să văd primul film Iron Man (2008), pentru că nu era unul dintre protagoniştii mei favoriţi din benzi desenate. I-am dat totuşi o şansă, mai ales pentru Robert Downey Jr. Şi bine am făcut, căci am fost plăcut surprins, în primul rând datorită şarmului actorului principal, umorului bine cântărit, dar şi scenelor de acţiune spectaculoase. Nici ideea principală nu era rea: Tony Stark, un prodigios inventator şi comerciant de arme, este implicat într-un incident în urma căruia este ţinut în viaţă printr-un dispozitiv nuclear implantat în piept. În jurul acestei tehnologii, Stark îşi construieşte un costum inexpugnabil, devenind o adevărată armă letală şi unul dintre cei mai iubiţi supereroi.

Inevitabilul sequel s-a produs doi ani mai târziu şi nici el nu sare departe de trunchiul forjat al primului Iron Man. De data asta, conflictul e împărţit între ciocnirile (uneori la propriu!) cu personajele negative şi paladiul din pieptul lui Tony Stark, care îi ţine inima vie, dar îl omoară încet prin sânge. Recunosc că m-am temut de o rezolvare tezistă a dilemei nucleare – cum ar fi fost ca Tony Stark să descopere o sursă de energie verde şi Iron Man să aibă în piept un reactor pe bază de zambile? Din fericire, n-a fost cazul: Tony Stark e departe de a fi un ecologist, dar tehnologia şi inteligenţa îl ajută să-şi rezolve problema din piept şi să poată face faţă cu brio unei armate de drone, concurenţei ştiinţifico-industriale şi Senatului american, care vrea să-i rechiziţioneze costumul.

Dincolo de explozii, maşini tăiate cu arcul nuclear şi urmăriri aeriene cu figuri şi canonade, marele atu al lui Iron Man 2 mi s-au părut actorii. Robert Downey Jr. joacă acelaşi personaj impertinent şi imatur ca şi în primul film al seriei (dar şi ca în Sherlock Holmes). Eu unul nu m-am plictisit de el şi nici nu cred că o să mă plictisesc vreodată. E flamboaiant, strigător la cer, elegant ca un vampir şi exuberant ca un copil de 10 ani. „Netrebnicii“ sunt Mickey Rourke în rolul unui fizician-gorilă rus care are probleme cu familia Stark şi Sam Rockwell, un industriaş cu pretenţii, dar fără scrupule. Alte roluri decente fac Don Cheadle, Gwyneth Paltrow, Scarlett Johansson şi chiar regizorul filmului, Jon Favreau, într-o apariţie episodică şi foarte autoironică.

Nu ştiu dacă se va merge pe un al treilea film Iron Man. Personajul va mai apărea într-o serie Avengers, alături de Captain America, Hulk şi alţi supereroi, dar posibil fără Downey Jr. în costumul de fier, după cum se sugerează la finalul filmului. Ar fi păcat. Aşa cum, în film, Tony Stark spune că e una cu costumul, la fel, pentru mine, Iron Man e una cu Robert Downey Jr.

Iron Man 2 este distribuit în România de Ro Image 2000 şi poate fi văzut pe marile ecrane din 30 aprilie.