Pe aceeași temă
Un colectiv de cercetatori de la CNSAS a publicat de curand la Editura Nemira volumul "Partiturile" Securitatii. Directive, ordine, instructiuni. 1947-1987* (documente editate de Cristina Anisescu, Silviu B. Moldovan, Mirela Matiu; studii si note de Cristina Anisescu si Silviu B. Moldovan, glosar de termeni - Cristina Anisescu).
Voi incepe cu sfarsitul acestei carti, anume cu glosarul foarte necesar de termeni din care cetateanul roman ignorant (sau imatur) afla exact ce inseamna (dau doar o lista minimala): agent, baza de lucru, candidat de recrutare, casa conspirativa, colaborator, conspirativitate, deconspirare, dezinformare, dosar de problema, dosar de urmarire, dosar de verificare, dosar de retea, filaj, infiltrare, informator, informator necalificat, informator calificat, munca cu agentura, nota informativa, nume conspirativ, ofiter de legatura, persoana de incredere, persoana de sprijin, recrutare, rezident, sursa etc. Acest dictionar concentrat si foarte util permite o alfabetizare stringenta chiar si pentru cine nu are nici o notiune despre cum a functionat si ce a fost Securitatea - organul de represiune in comunismul romanesc.
Daca Marius Oprea, in deja clasica sa lucrare Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente (2002), a prezentat cronologia nasterii si functionarii la nivel de teroare a Securitatii, cartea de fata contine o descriere administrativa si logistica a felului in care Securitatea s-a autogestionat pe teritoriul romanesc. Nu in zadar doua treimi din carte sunt alcatuite din documente variate, care explica structura administrativa si operativa a organului de represiune. Aflam astfel care sunt directivele mai intai ale Sigurantei, ce se va preschimba apoi in Securitate; aflam pe indelete toate detaliile birocratice ale acestui stat in stat, intr-o lista foarte nuantata si ramificata, dupa cum urmeaza: instructiuni cu privire la munca de contrasabotaj; ordine de preintampinare a actelor de diversiune la infiintarea gospodariilor agricole colective; directive legate de munca cu agentura; directive pentru organizarea si conducerea muncii informative la sate; directiva referitoare la evidenta operativa a "elementelor dusmanoase" din RPR (in 1951); instructiuni referitoare la organizarea si functionarea birourilor si sectiilor de evidenta din cadrul Regiunilor de Securitate; ordinul ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Draghici, catre Directia de Militie a regiunii Timisoara, referitor la "lichidarea si distrugerea bandelor, banditilor si fugarilor" (14 august 1952); directiva din 1953 privind munca informativa de investigatii a organelor Ministerului Securitatii Statului; directiva referitoare la cenzura secreta a corespondentei (din 20 martie 1954); directiva privind arestarile si perchezitiile ce se efectueaza de organele Ministerului Afacerilor Interne (1955) - astfel de documente variate sunt transcrise si cronologizate pana in 1987! Mai exista, de altfel, in aceasta carte o serie de tabele, borderouri, anexe, procese verbale tip, formulare de angajament de informator (necompletate, dar mostra) etc., astfel incat totul sa fie inteles de oricine. Astfel incat oricine sa priceapa ca nu a existat decat o Securitate negativa, niciodata vreuna pozitiva (in ciuda mitului pe care institutia cu pricina a ravnit sa il incetateneasca...)!
Cristina Anisescu realizeaza un capitol special despre informator: este vorba despre un portret generic-administrativ al acestuia, lucru mai mult decat necesar in contextul fostei si actualei Dosariade (daca va mai fi existand vreo Dosariada)! Mi-aduc aminte, cu acest prilej, de portretul emblematic si expresiv prin grotescul sau, pe care Pintilie Bodnarenco (primul sef al Securitatii, un dur coleric, cunoscut sub numele Gheorghe Pintilie) i-l face informatorului in 1950, informatorul fiind unealta securistului, o unealta taioasa (inrudita, dupa cum se va vedea, cu briciul ori strungul), dar vie, un om-unealta: "fiecare meserias, fiecare doctor, orice om are o scula si de scula lui se ingrijeste, insa la Securitate care este scula noastra? Am spus ca avem si noi o scula. Daca frizerul are brici, daca strungarul are strung, am spus ca ce avem noi sunt informatorii nostri, sa stim cum sa muncim, sa vedem cu cine avem de-a face. Asa cum muncitorul are grija de scula lui, asa avem si noi de informatori - si noi trebuie sa avem grija de scula noastra mult mai mult" (precizeaza Bodnarenco, figura patibulara de securist carierist, asasin al lui Stefan Foris, unul din rivalii lui Gheorghiu-Dej). Grijuliu fata de racolarea si prelucrarea informatorului, Pintilie Bodnarenco intuieste ca securistul fara informator ar fi lipsit de maini si picioare, ar fi, adica, un handicapat. De aceea, el insista pe rolul de "scula" al informatorului, respectiv de "scula vie": "la frizer este scula moarta, la strungar la fel, la noi este scula vie, trebuie sa-i dam mai multa atentie" (Marius Oprea, Banalitatea raului, pp. 134, 151).
Nu in zadar am insirat, pana acum, termeni si liste; si nu in zadar am reamintit portretul informatorului, asa cum l-a facut una dintre brutele (si in acelasi timp eminentele cenusii) notorii de la conducerea organului de represiune: "Partiturile" Securitatii este o carte kafkiana, in felul ei, un frisonant Tabel Mendeleev despre Securitate, un soi de thriller administrativ.
* "Partiturile" Securitatii. Directive, ordine, instructiuni. 1947-1987 (documente editate de Cristina Anisescu, Silviu B. Moldovan, Mirela Matiu; studii si note de Cristina Anisescu si Silviu B. Moldovan, glosar de termeni - Cristina Anisescu), Editura Nemira, 2007
