Pe aceeași temă
Sub acest titlul aparent banal, se ascunde o acțiune artistică de grup, care a avut loc la București în 1987 și 1988, într-un mediu privat. Dar, într-un mod aparent enigmatic, această acțiune a câtorva artiști vizuali (cei mai mulți optzeciști), despre care s-a știut puțin în epocă, a devenit în timp un reper istoric și un simptom cultural, unic în felul lui pentru mediul românesc.
O „petrecere acasă“, o inițiativă amicală și ludică, o defulare estetică a unor plasticieni (Călin Dan, Dan Mihălțianu, Iosif Kiraly, Teodor Graur, Wanda Mihuleac, Dan Stanciu, Andrei Oișteanu, Decebal Scriba, Nadina Scriba) cu preocupări în zona acțiunii, instalației, performanței a devenit în timp un experiment vizual cu valoare revelatorie, chiar dacă nu în întregime conștientizat în epocă. Improvizațiile lor cu materiale găsite, sărace, acțiunile filmate cu mijloace modeste au devenit în timp un document prețios pentru ceea ce s-ar putea numi unul dintre puținele acte de „subminare prin haos estetic“ a unei situații socio-politice blocate din România finalului de epocă comunistă.
Volumul coordonat de Roxana Gibescu, Dan Mihălțianu, Decebal Scriba și Raluca Voinea, (editat de Fundația Tranzit.ro/București şi publicat la Idea Design & Print, Cluj, 2016) reconstituie evenimentele de atunci printr-o introducere de Decebal Scriba, prin interviuri cu participanții la house pARTy, prin texte critice de Magda Cârneci, Carmen Popescu și Diana Marincu, printr-un text despre arta video în socialism de Dan Mihălțianu, printr-o cronologie selectivă 1970-1992 de Igor Mocanu și prin biografiile participanților (totul în română și engleză).
Dar partea cea mai fascinantă rămân fotografiile alb-negru făcute atunci chiar de artiști, prezente abundent în carte. Fotografii care, alături de filmarea acțiunilor house pARTy realizată de Ovidiu Bojor, constituie o dovadă convingătoare a unui tip de libertate creativă care a putut fi resimțită ca o formă de subversiune estetică. Legenda pe care house pARTy a căpătat-o pentru generațiile mai noi vine tocmai din contrastul dintre sumbrul fundal socio-politic comunist și acțiunea ludic-nonconformistă, care a funcționat ca exemplu emulator pentru artiștii inovatori din anii 1990-2000. Cu un design de mare calitate, această carte este o apariție editorială de excepție. (M.C.)
