Pe aceeași temă
În 2010, André Padoux a publicat la Editura Albin Michel cartea Comprendre le tantrisme. Les sources hindoues, prima sinteză de nivel înalt apărută în ultimele trei decenii asupra acestui subiect. Lucrarea a fost tradusă, în 2011, în limbile italiană şi spaniolă, iar anul acesta, cu puţin timp înainte de moartea autorului, în limba engleză. Am avut eu însumi bucuria de a o traduce în limba română, cu titlul Tantra. Tradiţia hinduistă (Editura Herald, 2012), adăugând şi o Prezentare a autorului. În loc de necrolog, reiau acum, cu actualizările bibliografice de rigoare, ceea ce am scris despre cel dispărut, pe când el era în viaţă.
Subiectul predilect al lui André Padoux a fost tantrismul nondualist caşmirian, un sistem teist centrat pe zeul Śiva, divinitate a cărei esenţă este Cuvântul ce creează şi animă universul. Śivaismul caşmirian poate fi considerat, pe drept cuvânt, o teologie, o metafizică şi o mistică a Cuvântului.
Pe mormântul său, André Padoux a dorit să fie scris primul verset din Evanghelia după Ioan: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu".
André Padoux (n. Beijing, 13 aprilie 1920) a studiat ştiinţele politice la Lyon şi Paris, cu specializarea în diplomaţie. Între 1946 şi 1972, a funcţionat ca diplomat cultural în cadrul misiunilor franceze de la UNESCO, din Norvegia, India, Laos, Germania şi Ungaria.
Interesat din prima tinereţe de problematica limbajului, s-a apropiat de cultura indiană, în care această problematică este deosebit de consistentă. A fost încurajat de Jules Bloch să se dedice studiilor de sanskrită şi indologie, pe care le-a urmat sub îndrumarea lui Louis Renou. Conform propriei mărturisiri, lucrările lui Mircea Eliade, pe care l-a cunoscut personal şi l-a apreciat mult, au contribuit la orientarea cercetărilor sale spre domeniul yoga şi tantra.
Cel mai semnificativ episod din cariera de diplomat a lui André Padoux a fost, probabil, misiunea sa de ataşat cultural la Ambasada Franţei din India, de la New Delhi, între anii 1953 şi 1959. Aici a cunoscut două personalităţi de care l-a legat apoi o prietenie de o viaţă: românul André Scrima, teolog şi hermeneut al religiilor, şi Lilian Silburn, care l-a îndemnat să se ocupe de opera lui Abhinavagupta. În ultima parte a sejurului indian, a studiat unele scrieri ale acestui autor cu Swami Lakshman Joo, cel din urmă reprezentant iniţiat al tradiţei Trika.
În paralel cu activitatea diplomatică, a devenit, în 1959, cercetător la Centre national de la recherche scientifique, de unde s-a pensionat în 1989.
Începând din 1957, a elaborat, sub îndrumarea lui Olivier Lacombe şi Louis Renou, teza de doctorat Recherches sur la symbolique et l’énergie de la parole dans certains textes tantriques, susţinută în 1964. Lucrarea a apărut, într-o variantă destinată publicului larg, sub titlul L’énergie de la Parole. Cosmogonies de la parole tantrique (1994); o versiune adusă la zi, în traducere engleză (supervizată de autor), a fost publicată sub titlul Vāc. The Concept of the Word in Selected Hindu Tantras (1990).
Interesului lui André Padoux pentru tantrismul caşmirian i se datorează şi traducerea comentată La Paratrīśkālaghuvrtti de Abhinavagupta. Preocuparea pentru problematica limbajului s-a concretizat în studiile sale asupra mantrelor: Contributions à l’étude du mantraśāstra (1978-1980-1987), precum şi în organizarea mesei rotunde Mantras et diagrammes rituels dans l’hindouisme (1984), urmată de publicarea lucrărilor acesteia. O traducere engleză a studiilor sale pe acest subiect a apărut în 2011, sub titlul Tantric Mantras. Studies on Mantrasastra.
În anul 1992, i-a fost dedicat volumul Ritual and Speculation in Early Tantrism. Studies in Honor of André Padoux, editat de Teun Goudriaan.
După pensionare, André Padoux a continuat să fie o prezenţă vivace în studiile despre tantrism şi în indologie. În 1994, a publicat traducerea comentată a lui Yoginīhrdaya, o tantra śivaită caşmiriană importantă din perspectiva diagramelor, mantrelor şi riturilor; în 2013, a apărut o versiune engleză a lucrării. În 1998, a apărut volumul cuprinzând traducerea comentată a capitolelor I-V din Tantrāloka, rod al pasiunii comune pentru Abhinavagupta şi al colaborării între Lilian Silburn şi André Padoux.
Studiile asupra tantrismului, domeniu al indologiei (dar şi al buddhologiei şi al tibetologiei), au cunoscut o înflorire extraordinară după al Doilea Război Mondial; au fost descoperite, studiate, editate şi traduse numeroase texte, s-au format şi afirmat generaţii de specialişti de cel mai înalt nivel academic. Putem spune, fără exagerare, că André Padoux este, astăzi, „patriarhul“ studiilor tantrice occidentale.
Instrumentele lexicografice uzuale în domeniul indologiei nu acoperă vocabularul textelor tantrice, pentru simplul motiv că, la ora la care au fost elaborate dicţionarele sanskrite (de fapt, dicţionarul) de referinţă, asemenea texte nu erau cunoscute. Era prin urmare necesar un dicţionar de termeni tantrici, aşa cum există dicţionare sau vocabulare de termeni rituali, gramaticali sau „scolastici“.
Astfel, la iniţiativa lui André Padoux, apare, sub egida Academiei Austriece de Ştiinţe, Tantrikābhidhānakośa (Dicţionar de termeni tantrici), admirabil instrument de lucru, din care au apărut până acum trei volume.
În încheiere, două gânduri.
Un alt savant român cu care André Padoux a avut o bună întâlnire a fost Sergiu Al-George. Corespondenţa celor doi datează de la sfârşitul anilor ’60 şi încetează odată cu moartea celui din urmă. Deşi s-au întâlnit personal numai de două ori, la Conferinţa Sanskrită de la Weimar, în 1979, şi la cea de la Benares, în 1981, cei doi indologi şi-au descoperit incontestabile afinităţi. Mi-l amintesc pe Sergiu Al-George vorbindu-mi cu preţuire despre persoana şi preocupările lui André Padoux. La rândul său, André Padoux mi-a vorbit despre Sergiu Al-George în termeni precum: „personalitate excepţională“ sau: „Aveam multă admiraţie pentru opera lui şi o foarte mare simpatie pentru el. Decesul său m-a întristat mult“.
În opera ştiinţifică a lui André Padoux vom găsi, cum este de aşteptat, o solidă erudiţie de ordin indologic. Dar vom mai găsi – cum nu se întâmplă întotdeauna – o amplă perspectivă culturală, poetică, filosofică şi, nu în ultimul rând, entuziasmul pentru obiectul studiilor sale, entuziasm care se ghiceşte printre rândurile scrierilor savante.