Indecis, un spațiu fluid

Indecis este activ în Timișoara încă din 2020 și în acest scurt timp a traversat o pandemie, o renovare care a pus activitatea pe pauză patru luni, o capitală culturală, iar, ulterior, pierderea spațiului fizic. Momentul în care am fost nevoiți să eliberăm apartamentul din Piața Libertății a fost una dintre cele mai zguduitoare experiențe pentru noi. Nu că nu am mai fi schimbat locații înainte.

Indecis este, de fapt, un urmaș al altor spații de tip artist run, precum Alkmy Lab, care a funcționat 4 ani ca home gallery în apartamentul lui Sergiu, unde, la un moment dat, am expus și eu, într-o perioadă în care cultura din Timișoara era mai underground, mai sălbatică, mai liberă. Apoi, prin 2018, alături de Cristina și Vlad, am pus bazele Spațiului 2/2, într-un demisol de lângă actualul Liceu de Arte, deși nu prea ne-au vizitat elevi. 2/2 s-a născut exact la momentul potrivit și a trăit atât cât a trebuit.

Fiecare dintre aceste locuri a fost mai mult decât un spațiu – a fost un teritoriu al întâlnirii, al experimentului și al fragilității. Au modelat nu doar ceea ce am făcut, ci și cine suntem ca artiști, ca inițiatori de spații, ca oameni.

Acum, Indecis este un spațiu fluid – nu ne mai limităm la un loc fizic fix, deși în prezent avem unul, ci gândim programe care pot exista în diverse medii. Am învățat să ne asumăm această mobilitate, să acceptăm că nimic nu e stabil și că, într-un final, facem tot ce putem cu resursele pe care le avem. Această flexibilitate, deși forțată, ne-a deschis alte perspective.

Suntem un colectiv de artiști și prieteni, fiecare contribuind, după posibilități, pentru ca lucrurile să funcționeze firesc și organic.

Dacă la început spațiul s-a concentrat mai mult pe expoziții în care au fost prezenți atât artiste, artiști și artistx emergenți, dar și consacrați, în prezent Indecis dezvoltă programe hibride, cu accent pe procese de schimbare socială. Gândim activități care nu sunt centrate doar pe artă în sine, ci mai degrabă pe un flux colaborativ, pe care o practică experimentală colectivă îl permite, unde interacțiunile capătă o importanță mai profundă decât rezultatul final.

Ne bucurăm să organizăm mese comunitare și întâlniri informale, spații deschise pentru dialog și schimb de idei. De-a lungul anilor, colegul nostru Florin Fâra, sub identitatea The Secret Garden Books, a fost o prezență constantă, contribuind la dinamica noastră prin târguri și lansări de publicații independente, aducând astfel un strat esențial de explorare editorială.

Pe lângă aceste inițiative, din 2022 desfășurăm Culture Quest, un program recurent de educație nonformală, care pune accent pe dimensiunea pedagogică a practicii artistice, despre care Gavril Pop, parte din colectivul Indecis, spune că se prezintă ca un soi de: „multiple evenimente/discuții/ateliere; o inițiativă dezvoltată în jurul educației nonformale, fără a fi neapărat o inițiativă cu caracter didactic și, până la urmă, un punct de întâlnire și schimb de experiențe între varii instituții, specialiști și tineri, demonstrând că arta, știința și tot ce ne înconjoară nu sunt lucruri separate unele de celelalte. [...] oriunde sunt schimbări, trebuie să luăm în calcul și o altă școală, un alt mod de a dezbate și de a dobândi și genera totodată cunoaștere, înțelegând astfel că aceste acte pedagogice pot consta într-o forță socială fundamentală”.

Activitățile Culture Quest s-au desfășurat în diverse spații și prin colaborări interdisciplinare, de-a lungul programului, am lucrat în instituții de învățământ și am activat în spații precum Observatorul Seismologic din Timișoara, Stațiunea Tinerilor Naturaliști, Uzina Hidrocentrală și Rezervația Ornitologică Satchinez. Am colaborat cu specialiști din domeniul științelor, pedagogiei și artei, printre care: Ioana Vreme Moser, Rose Marie Barrientos & Ciprian Homorodean, Andrea Palašti & Daniel Popović, Jasmina Al-Qaisi & Ralf Wendt, Ana Kun & Mihai Drăgan, precum și mulți alții.

Trăind în continuare într-o perioadă de criză – fie că este una de mediu, socială sau economică – problemele ne afectează pe toți, ne macină și, în același timp, ne împing spre acțiune. Încercăm să imaginăm viitoruri alternative, corecte, echitabile. Mai mult decât atât, ne străduim să trăim după anumite principii, iar acest mod de a fi se reflectă și în practica noastră colectivă de a gestiona acest spațiu.

Ne place termenul „spațiu”, în special pentru că face referire și la locul (liber) dintre două obiecte. Aceasta este și poziția noastră în momentul actual: ocupăm un interval între diferite niveluri ale ecosistemului cultural.

Ne atrage și pentru că evocă acea întindere nemărginită de dincolo de atmosfera planetei noastre. Ce să mai spunem? Avem o slăbiciune pentru spațiu și pentru toate posibilitățile pe care ni le oferă science-fictionul.

Poate părea puțin bizar apetitul nostru pentru science-fiction, mai ales că, pentru cineva mai puțin imersat în acest fenomen, acest gen evocă imagini cu nave cosmice, călătorii interplanetare, invazii extraterestre, inteligențe artificiale malefice etc. Deși ne plac și aceste aspecte, ne regăsim mai degrabă în perspectiva lui Sherryl Vint, care, în cartea sa Science Fiction, definește acest fenomen astfel: „Preferința mea este să înțeleg science-fictionul ca o formă culturală care oferă un limbaj uzual pentru a gândi și a răspunde la viața de zi cu zi din secolul al XXI-lea. Angajamentul său cu știința și cu tematicile culturii socio-tehnice [...] este metaforic, indiferent dacă lumile pe care le propune s-ar putea întâmpla sau nu”.

Cu alte cuvinte, vedem o mare similitudine între artă și science-fiction – ambele sunt instrumente care se bazează pe imaginație și gândire critică, prin care putem reacționa la problemele contemporane ale lumii în care trăim.

De trei ani, organizăm evenimentul Cozzzmonautica, inițiat de Ștefan Tiron, un program educativ alternativ dedicat celor fascinați de Cosmos, explorarea Universului, xenobiologie, SF și ficțiune speculativă. Pornind pe traiectorie încă din 2006, Cozzzmonautica continuă să creeze conexiuni între artă, știință și imaginarul cosmic.

Printre participanții invitați de către spațiul Indecis se numără: Darko Suvin, Chen Qiufan, Andrew Adamatzky, Jörg Matthias Determann, Anamaria Borlan, Miloš Petrik, Miloš Jovanović, Alexandru Evanghelidis, Xueting C. Ni, Maria Dębińska, Silvia Casolari și Davide Monopoli, Rena Rädle și Vladan Jeremić, dar și alții.

Tot în acest cadru al science-fictionului, am organizat mai multe expoziții colective. Cea mai provocatoare a fost rezultatul unui open call internațional, la care am primit peste o sută de aplicații. În cele din urmă, am selectat 24 de artiști și colective artistice pentru expoziția Forest of Antennae, desfășurată în 2022. Pentru o echipă mică, producția acestei expoziții a fost o muncă uriașă, implicând un efort considerabil în toate etapele – de la selecție și logistică până la implementare.

Cu toate acestea, în esență, gestionarea unui spațiu artist run este o practică neîngrădită. Spre deosebire de spațiile cu infrastructură consolidată unde sunt anumite constrângeri, institutionale sau economice, care dictează automat un traseu de urmat, al nostru este un cadru în care experimentul nu doar că este posibil, dar devine și o necesitate.

Aș vrea să menționez o mică selecție din expozițiile pe care le-am construit colectiv.

În 2020, „Linia” de Alexandru Grigore a deschis spațiul nostru, trasând un punct de plecare pentru ceea ce avea să devină Indecis.

Un an mai târziu, în 2021, „Colonii din afara lumii”, prima expoziție colectivă cu tematică SF, a oferit un cadru de speculație artistică despre viitoruri posibile dincolo de Terra.

În 2022, „Te gândești des la sfârșitul lumii?” de Anca Gyemant a fost o expoziție care a explorat, cu sinceritate, stările de nesiguranță pe care le purtăm cu toții. Tot în același an, Dan Perjovschi a adus expoziția „Activități”, un instrument de arhivare critică, îmbinând protestul cu umorul.

În 2023, „Extr-Activism. Decolonizarea mineritului spațial”, curatoriată de Saskia Vermeylen, expertă în drept spațial, a explorat modul în care extractivismul și împărțirea inegală a resurselor nu se limitează doar la planeta noastră, ci vizează și spațiul cosmic.

În 2024, Daruri de LuciAna i-a adus în dialog pe Ana Kun și Lucian Barbu, explorând direcții precum gesturile de oferire și reciprocitate și relația dintre muncă, exploatare și sănătatea mintală.

Mi-ar plăcea să le menționez toate expozițiile, cert este că toate au contribuit la conturarea identității Indecis. Acest Indecis care chestionează sistemele existente, care pune sub semnul întrebării modul în care sunt distribuite resursele și care înțelege că arta poate fi mai mult decât un comentariu asupra lumii – poate fi un act de rezistență în sine.

Colectivul Indecis este compus din Mimi Ciora, Sergiu Sas, Florin Fâra, Gavril Pop, Alina Doroș și Andreea Ștețco, alături de prieteni. //