Pe aceeași temă
În arhiva mea se află o ofertă de publicare, pe care am depus-o pe la începutul anilor ’90 la o importantă editură românească. Propuneam atunci să îngrijesc o ediţie critică Ioan Petru Culianu şi să editez – pentru început – un volum de studii româneşti. Cartea urma să cuprindă 16 studii şi articole publicate de Culianu (sau rămase inedite) privind cultura română. Documentul este datat 15 iulie 1991, la mai puţin de două luni după asasinarea la Chicago a istoricului religiilor (21 mai 1991). Voiam atunci să-l fac pe Culianu cunoscut publicului din ţară (nu-i apăruse nicio carte în România) şi să prezint interesul său constant pentru cultura tradiţională şi cea savantă românească.
Volumul respectiv nu a apărut niciodată din cauza problemelor de copyright. Ulterior m-am implicat în alte proiecte privind editarea şi buna receptare a operei lui Ioan Petru Culianu în România. Cea care a dus şi duce la cote exemplare acest deziderat este sora istoricului religiilor, Tereza Petrescu-Culianu, anume prin colecţia Biblioteca I.P. Culianu, publicată de Editura Polirom.
O colecţie exemplară, cu un titlu bine ales, pentru că astfel poate include atât cărţi scrise de Culianu, cât şi cărţi scrise despre el. Din anul 2002 s-au publicat în colecţia respectivă 25 de volume, dintre care 21 din prima categorie şi 4 din a doua. O prezenţă editorială excepţională în aceşti ultimi opt ani. În medie, cam trei volume pe an.
După primul volum de studii româneşti semnate de I.P. Culianu (publicat la Polirom în 2000, ediţia a doua în 2006), recent a apărut volumul al II-lea.
Cartea cuprinde studii despre simbolistica baladei Soarele şi Luna, despre miturile cosmogonice româneşti de factură dualistă, despre iconografia folclorică, despre fenomenul vrăjitoriei în cultura tradiţională românească şi europeană, despre mitologia vampirului, despre hermeneutica lui Mircea Eliade, dar şi derapajul politic al acestuia, articole despre Mihai Eminescu („teme magice“), B.P. Hasdeu (Etymologicum Magnum Romaniae), Urmuz („precursor al lui însuşi“), Emil Cioran, Constantin Noica, Horia Stamatu, Monica Lovinescu, Adrian Marino, Mircea Ciobanu, Dan Laurenţiu, Mihai Ursachi etc. Nu mi-am propus să recenzez acum acest volum. Voi menţiona doar că este, ca majoritatea cărţilor semnate de Culianu, un spectacol cultural care nu trebuie ratat.
Ceea ce doresc acum este să aduc un omagiu public acestui mare intelectual român care a murit asasinat la vârsta de 41 de ani şi care, pe 5 ianuarie 2010, ar fi împlinit 60 de ani. Altfel, îl omagiez constant şi chiar cotidian, lucrând la Institutul de Istorie a Religiilor în „Sala Ioan Petru Culianu“. Împreună cu colegii mei de institut am decis ca în acest mod să îl includem pe I.P. Culianu printre părinţii fondatori ai disciplinei istoria religiilor în România, alături de Mircea Eliade, Moses Gaster şi Arion Roşu. În mod ciudat, dar nu lipsit de semnificaţie, toţi cei patru savanţi s-au realizat în exil.
Din lunga listă de proiecte editoriale avute în vedere de Culianu (listă găsită printre hârtiile sale), ne putem imagina cam cum ar fi evoluat strălucitul istoric al religiilor după 1991, în anii deplinei maturităţi. Vom afla mai multe despre el şi proiectele sale din jurnalul pe care l-a ţinut de-a lungul anilor. Editorii anunţă că în viitorul apropiat va fi publicat un volum cu Pagini de jurnal semnate de Ioan Petru Culianu. //
