Pe aceeași temă
Grand Palais, la Paris, construcție din fier, oțel și sticlă, găzduiește în 22 ianuarie prezentarea colecției haute-couture a casei de modă Chanel. Sub domul de 45 de metri, sinteză a unei Belle Epoque de lux și efervescență artistică, scenografia imaginată reprezintă o vilă luxoasă pe Coasta de Azur, cu o bogată vegetație mediteraneană și un bazin-piscină care reflectă paradisul vegetal și modelele care coboară scările vilei cu obloane albastre. Primăvara-vara 2019, versiune Karl Lagerfeld. Rochia de mireasă, care încheie tradițional prezentările de modă, a devenit un costum de baie argintiu. Pe cap, manechinul poartă o cască de înot care acoperă tot părul, confecționată din același material. Voalul pleacă de la ceafă argintiu și sfârșește, 3 metri mai încolo, alb. Prezentarea se termină și creatorul de modă nu este de găsit. Pe scenă, reprezentând casa de modă, iese Virginie Viard, director de studio la Chanel. Potrivit unui comunicat de presă, creatorul de modă se simte prea obosit și numește persoana care trebuie să-l reprezinte, pentru ca lucrurile să decurgă ca la carte. Este pentru prima dată când absentează de la o prezentare de colecție. Cifrele care rezumă activitatea sa sub umbrela Chanel sunt demne de record: 180 de colecții haute-couture prezentate pe podium, din 1983 încoace. Iar cea din 22 ianuarie este ultima pe care o termină și a cărei transpunere în realitate o supervizează în totalitate. Cât despre Virginie Viard, „brațul meu drept și brațul meu stâng“, cum o numea KL, va fi numită director de creație la Chanel, în 19 februarie, după ce un comunicat de presă anunță moartea creatorului de modă.
Karl Lagerfeld a ținut mult timp secret anul nașterii sale. Pentru restul lumii, era născut în 1938. În realitate însă, anul exact este 1933, an de tristă amintire în istoria secolului XX. Orașul natal este Hamburg, iar familia sa are un conac undeva la țară, la 45 km de oraș. „Când eram copil, îmi doream să devin adult cât mai repede cu putință. Găseam că a fi copil era o condiție umilitoare“, declara Lagerfeld într-un interviu publicat în 2014 în revista Madame Figaro. La 5 ani știe să scrie și să citească. La 6 ani vorbea deja franceză și engleză, plus limba maternă (germana). Își făcuse deja o imagine despre lume și viață, așa că visa să ajungă ilustrator și portretist. Încă de la vârsta de 7-8 ani era convins că va deveni celebru.
În 1949, familia Lagerfeld locuiește într-un hotel în Hamburg. Clădirea avea un cinema și un podium pentru prezentări de modă. Acolo vede pentru prima dată o defilare de modă, semnată Dior. Experiența este puternică, transformatoare. Cum la acea dată Germania se zbătea să se reconstruiască, singura șansă pentru a spera la o carieră în domeniu era să vină la Paris. În 1952 Karl începe cursurile la Liceul Montaigne. Prima ieșire la rampă se întâmplă cu totul accidental. În 1954 vede un afiș-reclamă care invita doritorii să se prezinte la un concurs de design sponsorizat de firma Woolmark, specializată în produse vestimentare din lână. Concursul este internațional, iar Juriul Secretariatului Internațional al Lânii nu se poate decide. În acel an două schițe atrag atenția: o rochie semnată Yves Saint Laurent și un palton semnat Karl Lagerfeld. Cum nu se poate alege un singur câștigător, juriul preferă să ofere un premiu ex aequo, motivând alăturarea celor doi pentru simplul motiv că fiecare a creat un alt tip de produs, dar la fel de reușite.
Cei doi tineri premiați devin repede prieteni, iar apoi rivali. În acel început de carieră, Lagerfeld povestește cum au vizitat, împreună, o prezicătoare care le-ar fi spus amândurora: „Vei reuși repede, dar succesul nu va dura mult“ – lui Saint Laurent, respectiv „Gloria ta începe când se va termina a lui“, pentru Lagerfeld.
Pentru Lagerfeld, ucenicia este lungă și sinuoasă: Pierre Balmain, Jean Patou; apoi pornește singur - creator independent, apoi director artistic la Chloé (1964-1983, 1992-1997), Fendi și, începând cu 1982, Chanel. Lagerfeld lucreză în paralel pentru mai multe case de modă, dar și pentru marca sa, astfel că an de an semnează peste 1.700 de modele și accesorii, într-un ritm aproape inuman. Doarme doar patru ore pe noapte. Ziua de lucru începe la 5 dimineața, cu 4 ore de desen și schițe, apoi drumuri și vizite, întâlniri, lectură, ateliere. Biblioteca personală numără aproximativ 300.000 de volume de artă, istoria artei, filosofie, istorie, cinema, teatru, fotografie etc. Încearcă tot: film, fotografie, parfum. Este de o rigoare și un respect pentru meserie ce vin din altă epocă. Da, cunoaște demonii care stau la pândă în lumea modei, care consumă superbele fete ce-și împrumută corpul pentru a anima o haină. Dar cine lucrează cu Karl trebuie să aibă o viață curată. Întrebat în 2004 de doi jurnaliști de la Madame Figaro dacă poate spune cum arată femeia Lagerfeld, creatorul dă câteva nume – Cara Delevigne, Linda Evangelista, Nadja Auermann. Apoi vorbește de o adolescentă de 13 ani, pe care nu o numește, descoperită de vânătorii de talente ai caselor de modă cu care lucrează. „Am fotografiat o ființă extraordinară. Apoi aflăm că are doar 13 ani și jumate. Tatăl o însoțește și nu o scapă din ochi o clipă. Dar cu noi nu riscă nimic. Nu droguri, nu fotografii indecente. Studioul meu e mânăstire. Ba chiar cred că la mânăstire atmosfera e mai lejeră ca la noi.“ Karl adora oamenii care se distrează. De-a lungul vieții a încercat și el acest univers, dar fără să se lase înghițit. Au rămas celebre câteva baluri organizate la Paris, în anii ’70, cu 4.000 de invitați, în costume de epocă.
Egreu de explicat gravitatea dispariției unui mare creator de haute-couture unei societăți românești aflate în subviețuire: rochii care costă cât o garsonieră, genți cu prețul unei mașini. În Occident însă, lumea haute-couture nu este doar un marker economic. Cei ce își procură chiar și cel mai „ieftin“ accesoriu propus de aceste case de modă devin un fel de proprietari ai unei memorii cultural-artistice; ca și cum un Picasso ar fi decupat într-un număr limitat de bucăți, iar aceste bucăți ar fi scoase la vânzare. Ideea e că mai mulți proprietari vor fi perfect capabili să reconstituie opera originală care, mai apoi, va spune ceva despre artist, operă, societate și istorie.
În ceea ce privește persoana creatorului de modă, cea mai bună analogie care îmi vine în minte ar fi statutul actorului de teatru Noh, în Japonia, considerați comori ale umanității, căci cultura japoneză nu mizează pe obiecte, cât pe savoir-faire-ul pe care cei puțini îl poartă de generații, unde predarea-primirea de valori și tehnici începe la 7 ani și se continuă de-a lungul unei vieți. În clipa în care un asemenea om moare, e ca și cum o bibliotecă ar dispărea în flăcări. Partea bună este că aceste monumente umane se înconjoară de ucenici cărora le transmit toate cunoștințele acumulate de la înaintași și toate descoperirile și cunoștințele cu care a reușit să îmbogățească acest patrimoniu care se transmite oral, prin simțuri, prin corp. Karl Lagerfeld și-a făcut ucenicia cu o numită Madame Alphonsine, începând cu 1959, care deținea funcția de „première“ în atelierul de couture Jean Patou. Atelierele de modă aveau, și au și azi, o ierarhie strictă, precum marile orchestre ale lumii. Iar această Alphonsine, care și-a început cariera în 1900, devenise depozitara unei istorii a modei pe care Lagerfeld și-a însușit-o cu rigoare și seriozitatea tipic nemțească, cu simțul de datorie și apetitul spre muncă specifice culturii din care provine. La acest dat a adăugat valorile culturale descoperite în Franța și Italia, națiuni depozitare de patrimoniu cultural al umanității.
Karl Lagerfeld a obligat la excelență o serie de femei care, cu ac și ață, au reușit să traducă în materie liniile negre și groase de pe foile de desen. Aceste femei (căci în general sunt femei) știu să țeasă la războaie vechi și de 200 de ani. Știu să brodeze figuri așa cum apar în dantelele pictate în portretele regilor și reginelor de secole încoace. Cunosc sute de stofe și combinații de materiale, felul în care curg pe corp și fluiditatea lor în mers. Karl le-a obligat și pe ele să-și păstreze memoria activă, să inoveze, să propună. Hainele haute-couture semnate Karl Lagerfeld vor ieși din magazine pentru a umple depozitele muzeelor pentru generațiile care vin, pentru că firele lor sunt sinteză a unui ideal de frumusețe, eleganță, lux, bunăstare și evoluție care ne-au jalonat gustul, societatea și, în final, istoria de 70 de ani încoace. Suntem o lume pe un drum bun sau pe un drum greșit? Doar Karl ar fi putut să ne explice.
