Pe aceeași temă
Este singurul moment din an când întreaga companie este prezentă. Bustul dramaturgului este plasat în mijlocul scenei, iar actorii defilează, unul câte unul, recitând o replică din vasta operă a celui care a revoluționat teatrul francez și mondial. Actorii își aleg singuri ce vor spune pe scenă. Anul acesta, ritualul de 15 ianuarie a avut o și mai mare însemnătate, căci anul 2022 stă în întregime sub semnul autorului. Se împlinesc 400 de ani de la nașterea lui Jean-Baptiste Poquelin, cel care mai târziu va semna sub pseudonimul de Molière.
15 ianuarie e o dată simbolică. Nu știm cu exactitate când s-a născut Jean-Baptiste, dar prima mențiune a numelui apare în registrul de botez al Bisericii Saint Eustache din cartierul parizian Les Halles. Iar francezii, obsedați de detalii și precizie, au convenit că în lipsă de altceva concret, această dată trebuie reținută pentru aniversare. Straniu început pentru cineva care, la sfârșitul vieții, va muri fără să fie împărtășit, căci nici un preot nu s-a grăbit să-i vină la căpătâi. Tartuffe (1664, 1669) – comedia în trei și apoi în cinci acte care a demascat ipocrizia clerului în acel luminos și fastuos secol XVII și interzisă prin decret de către arhiepiscopul Parisului – lăsase urme adânci. Dacă n-ar fi intervenit însuși regele, cel care s-a bucurat de divertismentul oferit ani la rând de compania lui Molière, acesta din urmă ar fi fost îngropat la groapa comună, ca orice anonim care a făcut umbră pământului degeaba.
Dacă piesele lui Molière sunt cunoscute peste tot în lume, Molière intim rămâne o enigmă. Biografia lui Jean-Baptiste Poquelin are multe zone de umbră și în continuare, cercetătorii francezi caută să găsească scrisori intime semnate de el. Căci nimic din ceea ce ar putea să ne releve ceva despre om nu a fost găsit.
Francezii au învățat la școală, secole la rând, că Molière a fost sărac, că a murit pe scenă după o lungă agonie, că mariajul său a fost un eșec. Majoritatea ideilor care au traversat secolele provin dintr-o primă biografie dedicată lui Molière și apărută în 1705, semnată Jean-Léonor Le Gallois. Primele note legate de viața lui apar însă cu ocazia editării primei ediții de opere complete apărută postum, la nouă ani după moartea sa, în 1682. Aceste opt volume conțin o prefață semnată de doi dintre prietenii săi, dintre care actorul La Grange, autorul registrelor detaliate și a contabilității trupei lui Molière, din care face parte începând cu anul 1658.
Biografia scrisă de Jean-Léonor Le Gallois este discreditată imediat de cei care l-au cunoscut pe Molière, dintre care unul dintre cei mai vocali apărători a fost criticul francez Boileau (1636 - 1711): „Este scrisă de un om care nu știe nimic despre viața lui Molière, se înșală cu privire la tot, neștiind nici măcar lucrurile pe care toată lumea le știe”. Și totuși, acest prim biograf al lui Molière a reușit să rămână mai bine de o sută de ani o sursă credibilă, deși mare parte a revelațiilor despre om se bazează pe părerile personajelor din opera sa.
Primele date concrete cu privire la nașterea și căsătoria lui Molière apar de-abia la începutul secolului al XIX-lea, când un comisar de poliție pensionat se dedică căutării de acte doveditoare credibile și găsește certificatul de botez și pe cel de căsătorie ale dramaturgului. Abia atunci avem dovezile necesare care demonstrează adevărata dată și locul de naștere. Aceste descoperiri au determinat alți curioși și pasionați să-și înceapă cariere de cercetători pe urmele lui Molière, căci totul era de demonstrat sau de reconstituit. Aproape o sută de ani de pasiuni și vânătoare după manuscrisuri cu celebra semnătură au scos la iveală o serie de documente care pot constitui o sursă credibilă pentru o biografie serioasă, precum cea semnată de Madeleine Jurgens și Elisabeth Maxfield-Miller și apărută în 1963. Cu această ocazie aflăm pentru prima dată că Molière era o veritabilă celebritate în epocă, că mariajul său a fost unul reușit (a avut patru copii), că n-a fost soțul gelos și încornorat așa cum sunt unele personaje masculine din opera sa.
Molière este primul copil al unui cuplu înstărit. Nu sunt nobili, ci comersanți. Casa familială era o clădire de trei etaje, iar la parter se afla comerțul familial (stofe pentru decorarea interioarelor). Clădirea există și azi, la intersecția între strada Sainte-Honoré și strada Sauval, în arondismentul numărul unu al Parisului. În 22 aprilie 1631, tatăl său cumpără o funcție la curte – cea de tapițer-valet al regelui. Existau doar opt asemenea funcții la curte. Trei luni pe an, titularul acestei funcții trebuia să inspecteze încăperile palatelor regale și mobilierul pentru a veghea la buna lor întreținere sau reparare. Una dintre obligațiile principale era inspectarea patului regal, drapat de multe stofe, și participarea la ritualul zilnic de trezire a monarhului. În 1637, când Molière avea doar cinci ani, tatăl său se îngrijește să-i transmită, prin actele notariale de rigoare, această funcție la curte, ocupându-se de asigurarea bunăstării materiale a primului său născut.
Cinci copii se nasc în familia Poquelin. Doi copii mor prematur, iar mama – Marie Cressé (1601 - 1632) – moare, cu siguranță, din cauza unei sarcini. Molière devine deci orfan de mamă la vârsta de 10 ani. Tatăl său se recăsătorește după un an de văduvie, dar și a doua soție îi moare în timp ce aducea pe lume al doilea copil al cuplului.
Unde și ce fel de studii a făcut Molière? E o întrebare la care toți cercetătorii francezi vor un răspuns concret pentru că franceza este numită limba lui Molière. Deci, ce fel de studii are la bază cel care a modernizat și îmbogățit limba într-atât încât a devenit sinonimă cu acesta? Cel mai probabil, o școală de cartier unde copiii învățau să scrie, să citească, să cânte și să socotească. Catehismul și latina erau, de asemenea, materii obligatorii. Unii cercetători însă îl dau ca elev al colegiului iezuit de Clermont, unde ar fi fost coleg cu alte minți luminate ale secolului său. A studiat sau nu dreptul la facultatea din Orléans? Dincolo de toate semnele de întrebare are tinereții lui Molière, o singură certitudine: renunță în fața unui notar la dreptul de a deveni tapițer-valet regal în favoarea fratelui său, printr-un act notarial semnat la 6 ianuarie 1643.
Molière există cu certitudine, pentru noi, din 28 iunie 1644. Semnătura celebră apare pe contractul dansatorului Denis Malle. Astfel, Jean-Baptiste Poquelin este scos din scenă. Nici chiar La Grange nu a știut să explice motivele alegerii acestui nume. Că tânărul Jean-Baptiste avea nevoie de un alt nume decât numele său de familie e ușor de înțeles. O familie respectabilă, cu funcții la curte, nu poate fi asociată cu numele unui actor. De ce Molière a ales iedera (fr. lierre) ca patronim? În acea epocă, actorii și actrițele își inventau nume ce aparțineau domeniului vegetal, dar din miile de posibilități, de ce tocmai iedera?
La mijlocul secolului al XVII-lea, situația actorilor se îmbunătățește datorită măsurilor întreprinse de cardinalul de Richelieu – amator și autor de teatru – și apoi, sub influența acestuia, de Ludovic al XIII-lea, care în aprilie 1641 recunoaște meseria actorilor ca fiind una onorabilă atâta timp cât nu lezează ordinea publică și onoarea.
Molière petrece treisprezece ani în provincie cu trupa sa de teatru Ilustrul Teatru. 48 de documente (chitanțe, plângeri penale, acte de botez sau de căsătorie pe numele actorilor trupei sale) atestă acest periplu prin Franța orașelor de provincie. Multă lume vede în orașele de turneu filiera de negustori de stofe care aproviziona comerțul familial. Mai puțin Rouen, unde Molière petrece câteva luni în 1658. Rouen este orașul în care trăiește Corneille, marele tragedian francez care a asigurat intrarea în nobil a teatrului văzut până atunci ca un divertisment vulgar. Colaborarea dintre cei doi este în continuare un subiect viu dezbătut, căci mulți specialiști sunt de părere că Molière ar fi doar autor de scenarii și scene mai puțin importante, în timp ce dialogurile importante ar fi în exclusivitate opera lui Corneille.
După moartea fratelui său, Molière reia funcția de tapițer-valet al regelui. Trebuie să ne imaginăm un Molière funcționar dimineața, alături de Ludovic al XVI-lea, pentru ca seara, acesta să-și aplaude servitorul care îmbrăca și costume de teatru și conducea ceremonialul scenic.
Joi, 27 ianuarie, la aceeași catedrală la care a fost botezat Molière (Saint Eustache) vor avea loc funeraliile actorului Gaspard Ulliel, decedat de curând din cauza unui accident de schi. Dublu laureat cu premiul César (premiul anual acordat actorilor de film în Franța), actorului mort la 37 de ani i se oferă aceeași ieșire din scenă precum celui mai mare dramaturg și conducător de trupă de teatru din istoria Franței. 400 de ani mai târziu, actorii francezi – în viață ca și în moarte – parcurg același drum străbătut pentru prima dată de Jean-Baptiste Poquelin de Molière. //
