Pe aceeași temă
Este vorba de o ediţie revăzută, mult adăugită şi ilustrată. La lansarea cărţii vor participa istoricul literar Paul Cernat şi autorul. Va urma o sesiune de autografe.
Pe coperta a patra a cărţii, Paul Cernat prezintă astfel acest studiu monografic: “O explorare vastă din unghi cultural, istoric şi antropologic aplicată dimensiunii evazionist-narcotice a identităţii autohtone. Prin complexitatea şi acribia investigaţiilor, prin cuceritoarea erudiţie enciclopedică şi prin «revoluţiile» interpretative, volumul aduce o importantă schimbare de orizont în antropologia noastră culturală şi se afirmă ca una dintre sintezele de pondere ale culturii române dintotdeauna.”
„N-am putut să las din mână cartea lui Andrei Oişteanu – spune la rândul său Mircea Cărtărescu. Am aflat din ea că mulţi autori din cultura română foloseau narcotice, experimental sau hedonistic. Dar aici este un pericol extraordinar: toate aceste stimulente ard si distrug. Cei care sunt artişti cu adevărat, cei mai mulţi dintre ei, au ars lumânarea la ambele capete. Sunt faimoşii damnaţi pe care îi cunoaştem. Cartea lui Andrei Oisteanu este o parte a tabloului culturii române, până acum escamotată.”
Când volumul a fost distins cu Premiul Spedial al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a declarat următoarele: “Criticii puteau să-mi reproşeze că denigrez marile personalităţi ale culturii române. Cu alte cuvinte că fisurez pilonii pe care se reazemă «templul culturii române». Dar un pilon care nu rezistă la zgâlţâieli nu e un stâlp adevărat de rezistenţă, ci e din butaforie. Spre bucuria mea, nu s-a întâmplat acest lucru. Nu vorbim de un «templu» locuit de zei, ci de oameni. Mi-a fost teamă de un succes facil al cărţii. Mă gândeam că de la tabuizare, tema narcoticelor ar putea cădea în tabloidizare. Nu s-a întâmplat nici asta. Am tras concluzia că societatea românească s-a maturizat, că au fost depăşite bolile copilăriei. Ba chiar, în unele privinţe, au dispărut şi coşurile de pe chipul pubertăţii.”
