Niki Ardelean, colonel în rezerva(Niki si Flo)un soi de synopsis

Lucian Pintilie | 02.06.2003

Pe aceeași temă

Ce pot sa spun dupa terminarea proiectiei?
Sunt multumit, sunt la inceput de drum cu filmul acesta (care in romaneste se va numi, mai greoi, dar mai exact, Niki Ardelean, colonel in rezerva).
Primirea a fost foarte calduroasa, a fost, dupa cum o descria, felicitandu-ma, Patrik Ferla, a doua zi in emisiunea in direct de la Radio Suisse Romande, un "standing ovation" - e adevarat "standing ovation", completez eu, dar nu de 15 minute ca la Balanta in 1992.
Deocamdata nu am nimic important de adaugat, inexact, ma corectez pe loc, am ceva foarte important de spus.
Filmul a gasit un distribuitor - si un distribuitor foarte puternic: REZO. Premiera filmului va avea loc in noiembrie la Paris. Majoritatea filmelor romanesti - si ma refer la cele importante si bune - nu gasesc distribuitor si raman in reteaua limitata a festivalurilor.
Pacat, pentru ca este nedrept.

�...Trebuie sa �ntelegem ce este romanul. Un istoric va relateaza evenimentele care au avut loc. Dimpotriva, crima lui Raskolnikov n-a vazut niciodata lumina zilei. Romanul nu examineaza realitatea, ci existenta. Iar existenta nu este ceea ce s-a �ntamplat, existenta este campul posibilitatilor omenesti, tot ceea ce omul poate deveni, tot ceea ce este capabil. Romancierii deseneaza harta existentei dezvaluind una sau alta dintre posibilitatile umane. Dar �nca o data: a exista �nseamna �a fi �n lume�. Trebuie sa �ntelegem si personajul, si lumea lui ca posibilitati...�

Acest citat din Kundera ilustreaza desavarsit experienta incorporarii �n Real pe care am �ncercat-o cu prilejul ultimului meu film, primul film din viata la al carui scenariu nu particip. Scenariul apartine lui Cristi Puiu si Razvan Radulescu si este un scenariu profund inovator.

Cine sunt Niki si Flo? Niki este un militar de cariera, trecut �n rezerva, proaspat �ndoliat de moartea absurda a copilului sau, �n pericol de a-l pierde pe al doilea, o fata care e casatorita cu baiatul lui Flo si care vor parasi Rom�nia, pentru a pleca definitiv �n America.

Flo este o ramasita boema a anilor �70, un �touche � tout�, mare video-amator, dictator refulat, fara spatiu de desfasurare, care se abate asupra lui Niki.
Istoria filmului este istoria desfasurarii unei deposedari integrale, pe care un om o executa asupra altui om. De la �nceputul pana la sfarsitul filmului, Flo �l deposedeaza pe Niki de absolut toate valorile fizice, morale si spirituale, care constituie sistemul sau de referinta - imaginea despre sine sau constiinta propriei demnitati, cum o numeste Dostoievski. Primul furt comis de Flo este furtul �nmormantarii lui Mihai, copilul mort accidental.

Inmormantarea (1 aprilie) este de la un capat la altul, de la prima imagine, cand Flo supravegheaza confectionarea bentitelor de doliu - pana la ultima imagine, cand impune concluzia sa partinitoare, politizata, despre electrocutarea lui Mihai, un sir lung de deposedari, o lenta insinuare de mizanscena. Actiunea sa de mizanscena dictatoriala se extinde si controleaza, �ncetul cu �ncetul, toata �nmormantarea. Refacerea buchetelor de flori, aranjarea familiei �n masina, scena dirijata a �ngroparii, aranjarea decorului pentru masa �nmormantarii - toate sunt etape, care se dezvolta una din alta, ale acestei �nmormantari furate.

Prin camera video, Flo confisca si traficheaza imaginea �nmormantarii. Pangareste caracterul sacru al �nmormantarii prin clovneriile sale de creator. (Reluarea cadrului cu punerea capacului - care are un caracter blasfematoriu, diavolesc.)
La sfarsitul mesei, Flo pulverizeaza explicatiile inadecvate precum si pe cea religios populara a mortii (asa a fost sa fie) care are anumite valori de consolare si confisca tragicul accident folosindu-l ca argument polemic �n pledoaria sa proamericana. (In America n-ai sa vezi o siguranta facuta �n halul asta.) Totul pentru a justifica o alta confiscare, a celor doi copii, confiscare de a carei mizanscena tot el este raspunzator. Actiunea de confiscare a copiilor �ncepe �nca din primele clipe care urmeaza �ngroparii. Abia deci l-a �ngropat pe Mihai, ca Niki trebuie sa-si apere, sa pastreze �n viata singurul copil care i-a mai ramas.

Pe parcursul celor doua secvente (1-14 aprilie) se desavarseste si acest furt, culminand cu furtul copiilor �n noaptea de Inviere.
Acest furt este foarte traumatizant - pentru ca e aplicat, ca o operatie pe viu, fara anestezic.
(Pe masura desfasurarii filmului - confiscarea, prin noi si noi revelatii, se extinde si crima devine necesitate.)
In secventa (11 iunie) imediat urmatoare, Flo creste brusc ritmul si exigenta distrugerii. El trece la naruirea imaginii pe care Niki o are despre sine, constiinta propriei demnitati, �ncepand cu micile certitudini culturale.
E o operatie ciclica, metodica, pe care Flo o va desavarsi �n ce le-a mai ramas de trait �mpreuna. Deocamdata, debitand platitudini filozofice de revista ilustrata gen �Kant pe �ntelesul tuturor�, �ncepe prin a-i denunta bunul simt, ca pe o proba a vidului metafizic. (Scena cu mescalina.)
Dupa ce l-a lichidat filozofic, Flo se simte relaxat si trece la confiscarea tuturor obiectelor confiscabile. (11 iunie este data prin care se comemoreaza bascalios nationalizarea.)
Aceasta jecmanire sinistra, ca si motivatia finala a crimei, de altfel, este o jecmanire pe care absolut nimeni nu o remarca, �n frunte cu colonelul candid.

Iata lista: absolut toate mobilele care se pot evacua, masa (de familie - pregatita pentru cina pascala ratata) cu cristal cu tot, dormitorul copiilor, magnetofonul, computerul, monitorul, pianina, pe care Niki �ncearca, �n amintirea lui Mihai, neputincios, s-o apere.

Mare minune ca scapa clarinetul si masina de cusut. Niki este �nsarcinat de Flo sa-si organizeze aceasta autojefuire - apoi atentionat sa nu uite sa plateasca ciubucul traditional.

Astfel se ajunge la ziua de 4 iulie, plecarea copiilor, cand Flo �i fura lui Niki despartirea de la aeroport, de care orice parinte, cat de nenorocit ar fi, are parte si care �i provoaca prabusirea pe asfaltul blocului.
Copiii, �ncepand din aceasta clipa, �i sunt furati de mai multe ori la rand.
23 august - �l instiga pe Flo sa revina la demolarea constiintei propriei demnitati a lui Niki, sub un unghi nou - militar si patriotic.

Acesta este prilejul producerii unor rani exceptionale pe care Flo nu le rateaza. Batjocoreste fantasmele patriotice ale lui Niki. Impinge spre prabusire visul colonelului despre Romania si despre eroii Romaniei. Se ofera generos sa produca documente care probeaza vidul istoric �n care Niki se afla, exista chiar un semn de carte, care indica pagina revelatoare, acest semn de carte e fotografia despartirii de la aeroport, care i-a fost interzisa, furata lui Niki.

Flo pleaca trantind usa, dar caseta pe care i-a lasat-o, cu filmul despre nunta copiilor, Pasi �n doi, e plina de romantism si �mbibata de duiosie traditionala. Iata un subiect de care, �n sfarsit, nu se atinge, asa se pare, dar nu e decat o simulare foarte perfida, pentru ca tinta filmului e sa ajunga la separeu, unde confiscarea nuntii gliseaza spre o dimensiune infernala, incestuoasa �partuzista� - �ntarita, �n film, si de fotografia celor patru goi, pe plaja de la Vama Veche. Nunta romantica, parfumata cu un spray de Margareta Paslaru, e furata.

Limbajul pornografic pe care l-a inventat Flo, �ntre el si Angela, reprezinta confiscarea imaginii de �ngeras (�ngerasule! �ngerasule!) - pe care a construit-o Niki de-a lungul anilor - Flo o �mpinge pe Angela �ntr-un peisagiu de desene animate cu pitici priapici. Prin pornografie bascalioasa - dar pur si simplu si prin ce arata camera (e un film tras �n caseta si care circula printre colegii militari ai lui Niki), Flo submineaza definitiv imaginea puritana si austera pe care o mai avea Niki despre sine.

*

Ce a mai ramas? Aproape nimic. E ora medicamentelor si a Alzheimerului. In clipa �n care i-a furat absolut totul, Flo, cu prilejul zilei sale de nastere - prin intermediul nevestei sale Doina -, �l costumeaza �n Micky Mouse pe Niki si �n Zana Zanelor pe Pusa, �i convoaca la o ultima umilire, acasa la el, peste drum, caci sunt vecini, �i pune la punct cu noutatile americane. Astfel colonelul afla din scrisoare data la care urmeaza sa i se nasca nepotul, numele pe care urmeaza sa-l poarte, precum si alte comentarii distrugatoare, printre care fraza �Tu stii ca Angela �l iubeste mai mult pe Florian (decat pe tine)� si care-i va decide executarea cu ciocanul. E ultima oara cand �i fura copilul - alt prilej nu va mai avea.

*

In numele unui rest fumegand de onoare militara, Niki mai are puterea - pentru ca este 25 octombrie, Ziua Armatei, si este �mbarbatat de fanfara militara pe care o aude la radio - sa-si taie unghiile de la picioare, care �i crescusera foarte mult �n ultima vreme, sa se barbiereasca, sa se �mbrace �n costum militar, sa ia ciocanul (sa-si aminteasca de pantofi nu mai are puterea), sa traverseze strada �n papuci si sa-l omoare pe Flo. Niki si Flo povesteste o crima inexplicabila - o crima pe care martorii ei reali nu o vor pricepe niciodata.

Pe scurt - traita la nivelul ei, aceasta crima nu este comprehensibila. Nimeni din familie sau din vecini nu va putea explica vreodata de ce Niki l-a omorat pe Flo. Nu o vor pricepe niciodata decat �n clipa �n care se vor �ndeparta de eveniment, vor privi prin unghiul romanului, de la departarea lui, cel putin la o distanta de unde se poate percepe desenul hartii existentei si, pierzandu-si calitatea de personagii, vor �ntelege ce? Ca ea, aceasta crima, este �ntr-adevar explicabila - dar n-a vazut niciodata lumina zilei (asa cum crima lui Raskolnikov n-a vazut niciodata lumina zilei), iar cea pe care o cunosc si au trait-o este inexplicabila si reala.

Minidiscurs la proiectia oficiala cu Niki si Flo

Acum 33 de ani filmul meu Reconstituirea a fost invitat la Cannes la �Quinzaine des r�alisateurs�. Eram tanar, nu-mi amintesc de absolut nimic pentru simplul motiv ca, interceptata de Securitate, invitatia nu a ajuns niciodata �n mainile mele. Eram �nca �n plin delir comunist (1988) cand am scris textul urmator: �In Mai 1970 deci, cu prilejul proiectarii la Cannes a Reconstituirii, functionarii gogolieni au decis sa ma radieze definitiv din cinematografia rom�na. Cata vreme sunt �n viata, pariul lor nu este definitiv castigat.�

De-atunci am mai fost invitat de 5 ori la Cannes. O data, �n lunga perioada a interzicerii mele, am reprezentat Iugoslavia. Acum, din nou, ca la debuturile mele, aceeasi �Quinzaine des r�alisateurs� ma invita.
Nu mai sunt tanar, dar nu cred ca am gresit sectiunea. Fireste, ramane totusi de verificat, daca - si cu Niki si Flo - sunt �n continuare �n viata.

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22