Noul val - generația schimbării

Volumul România noului val așază într-un spațiu al culturii și valorilor comune 77 de gânditori emergenți din sfera industriilor creative, cyber, economia cunoașterii sau leadership, dintr-o generație postmaterialistă și holocratică, o generație a downshifting-ului și a rejectării principiale a autorității, care începe să înțeleagă pas cu pas că „insidios“ deja dă restart politicii românești.

În termeni matematici, volumul România noului val, pe care îl puteți palpa și privi ca obiect din hârtie reciclabilă, coordonat împreună cu Bogdan Gavrilă, precum și co­munitatea virtuală #noulval au­to­ge­ne­ra­tă, care însumează deja peste 4.000 de per­soane și se adresează doar noului simț digital, relaționează cu Clubul România ca parte a unei revoluții subtile, începute în urmă cu aproape cinci ani pe o stra­tegie de tip networking the networks.

Fără a fi produsul unei „concepții ima­cu­late“, în sensul unei descărcări din senin, ea nu are, pe de altă parte, nici de­ter­mi­nanți instituționali clasici. Clubul Ro­mâ­nia însuși se ferește programatic de un con­­tur precis, funcționând la granița din­tre ciclu de conferințe și stare de spirit în evoluție.

Prin urmare, volumul România noului val nu poate fi înțeles în afara contextului ca­re l-a generat.

Nu aș risca o definire a Clubului România altfel decât prin obi­ectivele asumate mutual de ini­țiatori: racordarea României la fluxurile majore ale gândirii con­temporane, crearea de punți solide de dialog putere/opoziție pentru con­ti­nui­ta­tea marilor proiecte naționale, încurajarea și promovarea elitelor tinere, în general, pozitivarea atmosferei sociale etc. Trebuie menționată rădăcina sa națională în gru­pul Criterion, „un spectacol al in­te­li­gen­ței“ - funcțional în anii deceniului trei al secolului trecut la aceeași adresă, Bi­blio­te­ca Centrală Universitară din București -, dar și legitimitatea sa contemporană ofe­rită de conectori internaționali precum Thierry de Montbrial și o pleiadă de in­vitați externi de anvergură globală. Anual, delegați ai clubului participă la World Policy Conference sau Forumul Economic de la Davos, în timp ce, nominal, per­soa­ne din club fac parte din formate infor­male, ca Grupul Breugel, ECFR, Comisia Trilaterală, Friends of Europe și multe alte structuri cu geometrie variabilă cu caracter regional sau global, care trebuie privite în contextul societății civile, al schimbului liber de idei.

Nu există propriu-zis o gândire marca Club România - nici nu ar avea sens să for­țezi concluzii comune la intervenții, vo­lens nolens, eclectice -, ci o căutare di­na­mică a unei forme de consens ideatic pro­prie spațiului euroatlantic, pe chestiuni majore de strategie internă și in­ter­na­țio­nală care transcend domeniilor de ex­per­ti­ză sau orientărilor politice, religioase etc.

Din acest punct de vedere, într-o lume care trăiește în proporție covârșitoare în siajul „teoriei ignoranței raţionale“ care ridică baraje în fața bombardamentului in­formațional, clubul devine treaptă de cu­noaștere și oferă, prin valoarea participării și expunerilor, chei explicative ale noilor pa­radigme și provocări. Prin aceasta, el es­te indirect în zona utilității publice.

Un număr de peste 350 de invitați per­manenți dau sens curgerii ideilor dinspre global către național și, în sens invers, în­tr-un „aranjament“ de rezonanță biuni­vo­că. Unele caracteristici sunt proprii ideii de think-tank. Upgrade-ul periodic îm­pie­dică tendințele de muzeificare. Regula „Chatham House“ păstrează caracterul au­tentic al lucrurilor exprimate, acuzațiile de ermetism, de netransparență fiind lip­si­te, pentru cunoscători, de orice temei.

După cinci ani de prezență dis­cretă, de rodaj, trecerea de la acțiunea subtilă imponderabilă la „influența“ scalabilă s-a fă­cut abia anul trecut, prin pu­blicarea lucrării 7 teme fundamentale pen­tru România, în fond, primul raport al clu­bului, cu 59 de autori de prim rang, prin sumarizarea agendei de discuții din 2013. Demers de colaborare nespecific me­diului românesc al tranșeelor adânci, el a stârnit un însemnat interes pe palierele in­te­lectuale preocupate de evoluția Ro­mâ­niei. Cele șapte capitole cercetează schim­barea unor paradigme globale, cu impact inevitabil și asupra societății noastre: Eu­ropa la răscruce; Revoluțiile no face, no name, no number; România în noua eră di­gitală; Dumnezeu își ia revanșa. Re­su­recții și provocări religioase postseculare în contexte (geo)politice seculare. Cazul Ortodoxiei; Mecanismele gripate ale po­liticii românești; Economie. Securitatea energetică și reindustrializarea; Moldova ante portas.

O traducere în limba germană, sub aus­pi­ciile Fundației Konrad Adenauer, care se află sub tipar, confirmă elocvent relevanța în circuitul analitic internațional al punc­telor de vedere românești.

De asemenea, 7 teme fundamentale pen­tru România a fost inclusă ca proiect de referință în topul Foreign Policy pe 2014 printre cele mai importante care pot schim­ba România. Ca indiciu al influenței reale, să notăm că o parte dintre autorii lu­crării au fost cooptați atât în structurile gu­vernamentale, cât și în noua Ad­mi­nis­tra­ție prezidențială Iohannis, în vederea valorificării policy paper-urilor propuse.

Acțiunea asumată a Clubului România e potențată de convergența de obiective cu instituțiile care „degajează terenul“ de pa­ra­ziții sistemici: ne aflăm într-un câmp in­te­ligent de forțe care, prin compunere, dau o rezultantă pozitivă și, în timp, es­ti­mez producerea unei cantități suficiente de op­ti­mism social și de resursă concretă pen­tru o ireversibilitate a acestor procese po­zitive. Democrația românească este pe punc­tul de a trece testul maturității de­pline.

În mod evident, clubul acționează și ca un mo­tor de căutare a valorii trans­dis­ci­pli­nare cu accent pe Generația Y, din rațiuni ce transcend ideea de vârstă și merg către aderența neechivocă la sistemul de gân­dire și valori occidental. Este un bazin de colectare care permite reîmprospătarea clu­bului prin recrutarea unor minți ino­vatoare și coagularea unui circuit extins de resurse de substanță pentru politicile pu­blice, cât și pentru transferul din zona de creație/influență în zona de decizie a unei resurse umane de calitate.

Analiștii așteaptă o rețetă clară, o foaie de parcurs cu etape și termene precizate privind schim­barea clasei politice prin comunitatea #noulval. Plas­a­mentul lor este unul incorect, pentru a fi eufemistic. Aritmetica școlară lucrează, într-adevăr, cu cifre exacte. Dar aici ne si­tuăm într-un peisaj al sistemului social unde se aplică matematica superioară a con­ceptelor abstracte. Îți trebuie o viziune spe­cială pentru a recepta geometria neeu­clidiană sau pentru a înțelege teoria re­la­tivității - dar ele există!

Dacă lucrarea 7 teme fundamentale pen­tru România proiectează proiecțiile „con­sacraților“, volumul România noului val așază într-un spațiu al culturii și valorilor comune 77 de gânditori emergenți din sfera industriilor creative, cyber, eco­no­mia cunoașterii sau leadership, dintr-o ge­nerație postmaterialistă și holocratică, o generație a downshifting-ului și a re­jec­tării principiale a autorității, care începe să înțeleagă pas cu pas că „insidios“ deja dă restart politicii românești. Volumul Ro­mânia noului val este un creuzet de idei inovatoare, prima platformă din România care abordează cele mai noi teme globale, precum democratizarea cunoașterii, ino­vația în domeniul energiei, guvernanța di­gitală și creativitatea, noi direcții în cul­tură, educația alternativă și transformarea educației prin design, arhitectura des­chi­să, noua cinematografie, exoeconomia, ur­banismul participativ, leadershipul fe­mi­nin, minorități și rețele, guvernanța cor­po­rativă, tehnologiile disruptive, open data și e-government, agricultura reinventată, revoluția roboților industriali, monedele digitale, explorarea și colonizarea spa­țiu­lui, comunitățile vulnerabile, gândirea di­vergentă etc. Concepte care, propagate, de­vin un al doilea scut, civil, împotriva agre­siunii de uzură care împiedică flu­xurile novatoare să pătrundă în educație sau cultură, să schimbe jocul în energie și infrastructură.

Dar acest volum este și un eșantion și un pretext. Un eșan­tion de 77 de personalități ti­nere care devin furnizori de încredere pentru alte mii pe care îi intuim, îi descoperim și îi vom des­coperi cu prilejul lansărilor ce au și vor avea loc în cvasitotalitatea centrelor uni­versitare până la sfârșitul acestui an. Un pretext pentru a construi un vehicul care, prin comunitatea #noulval, să pună din interior sau din exterior, prin asocieri sau individual, presiune disruptivă pe sis­te­mul politic.

În România, „lumina“ vine prin ONG-uri și think-tank-uri, dar și prin cei cu studii occidentale. Este o cheie care, cu cât este receptată mai rapid, cu atât mai clar va fi descifrată „the big picture“, imaginea de ansamblu.

Autorul prefeței, academicianul Solomon Marcus, care la cei 90 ani continuă să fie o conștiință profundă și lucidă, exprimă același optimism: „Avem semne clare că destule minți tinere se trezesc, iar cele care contribuie la cartea de față sunt din­tre acestea. Istoria ultimelor secole arată clar că semnele înnoirii au venit la noi în bună măsură de la tinerii întorși de la studii din țări mai avansate. Diaspora românească dă semne bune de trezire, de dorința de a contribui la dezvoltarea României“. Pentru a-l parafraza pe „co­le­gul“ Marcus, cum îi place să spună, vii­torul, cu certitudine, nu mai este aș­tep­ta­re, ci proiect.

Clubul Ro­mânia și comunitatea #noulval (www.noulval.ro), funcționând cumva sim­biotic, scriu paragrafe din procesul de trans­formare a societății românești.