O lume urata

Filmul Pescuit sportiv - scenariul si regia Adrian Sitaru - a inceput o cariera internationala inainte de a rula pe ecranele bucurestene. Premiera in Romania a avut loc pe 13 februarie, la Cinema "Studio". Regizorul e autorul a peste douazeci de scurt-metraje, dintre care Valuri (2007) este cel mai cunoscut pentru ca a fost recompensat cu multiple premii internationale.
Adrian Sitaru isi face debutul in lung-metraj cu o poveste "de cuplu", care a costat doar 4.000 de euro. Un film facut, cu alte cuvinte, pe banii imprumutati de la prieteni, dupa cum marturiseste cineastul, si in care actorii nu au putut fi retribuiti. Un film pe suport digital, care a fost filmat in 2007 si care, din 2008, a si luat cateva premii: la Festivalul de Film de la New York, la Palm Springs, la Salonic si la Angers, urmand sa mai participe si la alte festivaluri internationale.

O tehnica mai veche, dar inspirata

Regizorul a folosit, la filmare, unghiul subiectiv, punctul de vedere al personajului, din Dogma lui Lars von Trier: este surprins jocul actorilor fata in fata cu camera, acestia se adreseaza direct ei, implicandu-l direct pe spectator in poveste. Fiecare personaj se uita la tine, la fiecare replica, si te poti intreba: "Eu cum as reactiona aici?". Impresia e nu numai de participare a publicului, dar si de miscare zvacnita, de viata surprinsa in pulsare, de senzatia ca te afli in miezul lucrurilor, ca te priveste si pe tine. (Directorul de imagine, Adrian Silisteanu, a mai colaborat cu Adrian Sitaru si la scurt-metrajul Valuri).

Un cuplu iluzoriu

Mihai (Adrian Titieni) si Mihaela, zisa Miha (Ioana Flora), pleaca in week-end cu masina la pescuit pe malul unui rau din afara Bucurestiului. La inceput, comunica vorbindu-si plictisit, printre dinti, apoi se cearta din orice, ca un cuplu uzat. Ii privesti si iti imaginezi ca au in spate cativa ani buni de casatorie. Fals. Sunt, de fapt, amanti. Ea e maritata cu Florin, zis Pisi, iar Mihai tot asteapta ca Miha sa-i spuna sotului ei ca il va parasi.
Miha nu are de gand sa faca asta, ea traieste intr-o dubla minciuna, nu are incredere deloc in Mihai si eforturile ei se indreapta intr-o singura directie: sa nu se afle de aventura ei. Cu orice pret. E gata sa o ingroape in frunze, in padure, pe Ana, prostituata pe care o loveste, din intamplare, cu masina, lasand-o temporar in stare de inconstienta, dar sa nu se afle adevarul despre viata ei.
Mihai clameaza nevoia de corectitudine in viata profesionala, vrea sa isi dea demisia pentru ca nu e dispus sa faca compromisuri. In realitate, nu e mult mai bun decat Miha. Adrian Titieni joaca nuantat drama barbatului care are tendinta de a fugi din minciuna cotidiana, atat in conflictul de la serviciu, cat si in viata privata, cand insista ca Miha sa-si paraseasca sotul, dar e prea slab si cedeaza, intorcandu-se in magma confortului caldut si mediocru.
Mihai si Miha isi spun cuvinte dulci, dupa care, la intervale foarte mici, se iau la harta si se jignesc isteric. De la apelativul "Iubi" la o injuratura nu e decat un pas. Aceasta tensiune e instalata inainte ca Ana/Violeta sa apara in calea lor.
Cand ea apare, dinamiteaza totul.

Un personaj "turnesol"

Ana/Violeta (Maria Dinulescu, foarte potrivita pentru rol) e prostituata si e lovita din greseala de masina celor doi. E luata, in stare de inconstienta, si dusa pe bancheta din spate. Cei doi se cearta la cutite daca sa o duca la spital - parerea lui Mihai - sau sa o abandoneze in padure - cum tine mortis Miha. Se hotarasc pentru ultima varianta si in timp ce cauta frunzis, ca sa o acopere, fata se trezeste. Cei doi ii spun ca asa au gasit-o, lovita, iar ea li se alatura, pentru picnicul de pe malul apei.
Ana pare cand usor retardata mintal, cand o proasta banala, cu momente de smecherie. Cum Mihai si Miha sunt nelinistiti si comunica unul cu altul in rafale de reprosuri sau in "momente" improvizate, de falsa normalitate, Ana e excesiva, vorbeste cel mai mult. De cand pare sa se emotioneze pentru ca un sofer, "client" vechi, ii ofera niste flori de camp si pana cand i se ofera pe gratis lui Mihai, trecand prin marturisiri despre cum se roaga ea linistit in biserica, in fiecare duminica, si prin santajul in urma caruia o masturbeaza pe Miha, Ana e un personaj poate putin prea strident.
Este, totusi, construita pe ambiguitate, caci nicio clipa nu stii ce vrea exact de la cei doi si ce va face. Ii manipuleaza, are complici? Nimic nu pare exclus. Cu cat isi cere scuze de la ei mai mult, cu cat le declara mai multa prietenie, cu atat spectatorul se teme ca va face ceva iremediabil in secunda urmatoare. Presiunea exercitata de personaj este foarte bine mentinuta pana la sfarsit. Acest "à bout de souffle" e una dintre marile calitati ale filmului, care prezinta niste fapte banale ca pe un thriller.
Ana dispare in padure, reapare mai tarziu in apele raului, cerandu-i lui Mihai un ajutor pe care nu-l primeste si se ineaca. Nu e un final propriu-zis tragic pentru ca Ana e un personaj "turnesol", ea apare ca sa reveleze toate minciunile din cuplul Mihai-Miha, iar in cele din urma, cand cei doi se reconciliaza si pleaca acasa, perceptia apartine parca Anei, care pandeste din padure, apoi incepe (reincepe?) sa mearga de-a lungul soselei, a si aparut, mentinandu-si ambiguitatea de la inceput.

O adevarata nevroza

"Stii care-i problema?", "Uite care e problema!" - filmul Pescuit sportiv al lui Adrian Sitaru foloseste obsedant aceasta replica, sau una din variantele ei, nu intamplator. Cuvantul "problema" este, fara indoiala unul dintre ticurile noastre verbale, dintr-o lume in tranzitie spre nu-se-stie-ce. Eroii sunt in permanenta nervosi, le sare tandara din nimic si isi iau, pe malul raului, toate "problemele" cu ei.
Limbajul eroilor este scrasnit, pare ca izbucneste direct din exasperarea lor, din tensiunea neincrederii pe care o are fiecare fata de celalalt, din nemultumirea situatiei in care se afla - scenariul fiind alta din marile reusite ale filmului.
Este un film despre nevroza noastra, a tuturor, intr-o lume urata, despre starea de exasperare in care traim ca si cum altceva nu ar fi cu putinta. Eroii se duc cu intentia de a se relaxa, pe malul apei, dar in lumea in care traiesc ei pare ca relaxarea nu mai exista de mult. Este o lume esential urata si mincinoasa.
Miha si Ana comenteaza, amandoua, cu sarcasm pretinsele dorinte de a nu face compromisuri la serviciu ale lui Mihai. Padurarul spune ca nu are voie sa traga cu arma, dar are in tolba un iepure sangerand. Ca sa-i lase pe Mihai si Miha sa culeaga urzici - lucru interzis de lege! - Mihai trebuie sa-i dea bacsis. Prostituatele stau pe marginea drumului - mai numeroase decat copacii. Miha izbucneste, la volan, ca s-a saturat de "tara asta de c…" si nimic nu trimite la o iesire dintr-un infern cotidian instalat de mult.

Metafora titlului

Mihai practica pescuitul sportiv, adica arunca pestele in apa dupa ce l-a prins. Se iluzioneaza ca nu omoara pestii, ca nu le provoaca nici durere, ca se relaxeaza astfel - de fapt, pescuitul sportiv e doar una dintre multele minciuni din viata lui.
Ca si pestii pe care-i arunca inapoi in rau, dupa ce i-a "sufocat", cum spune Ana, Mihai si Miha se intorc la viata lor de dinainte, el promitand ca nu-si va mai da demisia. Ea pretinde ca i-a spus sotului ei "totul", dar nu auzim conversatia, iar eroina nu (mai) are credibilitate. Aceleasi declaratii de iubire, "Te iubesc mult de tot", pe care le banuim urmate destul de repede de tipete si de reprosuri, acompaniaza reconcilierea lor dupa disparitia Anei.
Ca niste pesti chinuiti si redati raului, cei doi, prizonieri ai falsului, se intorc in nevroza vietii cotidiene si cercul se inchide.
Pescuit sportiv este un film admirabil despre lumea noastra insuportabila, pentru ca lipsita de frumusete si de speranta, o radiografie fara complezente, un film despre un cuplu care poate semana cu oricare dintre cele pe care le cunosti.