O retrospectivă spectaculoasă: subREAL

Expoziția subREAL Retrospect este o revizitare inteligentă și spectaculoasă a producției atât de nonconformiste și de provocatoare a grupului, de-a lungul a aproape două decenii.

Scriu acest text cu surpriza, chiar uimirea, că, la trei luni de la deschidere*, niciun text critic profesionist nu a fost încă pu­blicat despre expoziția Re­trospect a grupului sub­REAL de la MNAC. Să fi fost agitația politică a verii atât de șocantă și de ab­sorbantă, încât ne-a în­de­părtat de domeniile noastre profesionale și ne-a împins spre agitația socială? Să fie tagma (oricum redusă) a criticilor de artă atât de ob­nubilată de politic și de caniculă, încât să-și uite reflexele firești de întâmpinare a unui eveniment cultural?

Căci retrospectiva de la MNAC este un eve­niment cultural pe cât vizual. Iar grupul subREAL – Călin Dan, Iosif Kiraly și Dan Mi­hălțianu (până în 1993) – este un grup artistic foarte cunoscut în România. Creat în 1990, imediat după revoluție, el a re­pre­zentat prima manifestare coerentă și plină de forță a unei atitudini critice care și-a propus să exorcizeze „reziduurile de­ce­ni­i­lor de opresiune comunistă“, cum apare într-un text teoretic. Combinând fo­to­gra­fia cu instalația și elemente de per­for­mance și acționism, subREAL a construit în anii ’90 un discurs vizual-teoretic bine articulat, care a pus în discuție - cu sar­casm și umor, uneori cu cinism - se­che­lele profunde lăsate de perioada co­mu­nistă asupra comportamentelor colective și mentalităților culturale locale. Fo­lo­sin­du-se de noile media, intrate în forță tot atunci în România, subREAL a adoptat o abordare conceptuală a actului artistic, în sensul apropierii de social, al co­mentariului critic, al pro­blematizării politicului și economicului imediat, abor­dare care a devenit mai cu­rentă printre artiștii ro­mâni abia după mijlocul ani­lor 2000, când grupul își încetează de facto ac­tivitatea. Și tot subREAL a fost cel care a în­țeles cel mai repede urgența raportării dis­cursului artistic intern la contextul in­ternațional, unde, de altfel, el a fost re­pede recunoscut și apreciat, fiind invitat la celebre bienale internaționale și la ma­rile expoziții co­lective despre Europa de Est.

Expoziția subREAL Retrospect este o re­vizitare inteligentă și spectaculoasă a pro­ducției atât de nonconformiste și de pro­vocatoare a grupului, de-a lungul a aproa­pe două decenii. Și proiectul curatorial – semnat de Raluca Velisar împreună cu mem­brii grupului -, și designul expo­zi­ți­onal semnat de arhitectul Attila Kim sunt impresionante. De-a lungul etajelor II şi I ale muzeului, sunt puse în scenă, într-o viziune scenografică minimalist-con­cep­tualistă perfect adaptată subiectului, mo­mentele principale ale evoluției subREAL. De la cele din 1990-1992 (East-Est ave­nue, Alimentara, Je t’aime, moi non plus), la seria Draculaland (1993-1995) și apoi la seriile Art History Archive, Ser­ving Art și Interviewing the Cities (1996-2000), parcursul expozițional evidențiază trecerea de la reactivitatea provocată de turbulența postcomunistă cu puseurile ei naționaliste și incipient consumiste, la re­activitatea față de clișeele occidentale re­feritoare la România și poncifele legate de Europa de Est. Spre final, discursul sub­REAL se deschide către un dialog cu arta occidentală și spre integrarea artei ro­mâ­nești în cea internațională.

Selecția de fotografii și video, textele te­o­retice, dar mai ales instalațiile, puse în sce­nă ingenios în spațiile cu alură unghiulară ale designului expozițional, reconstituie cu brio un tip de acțiune și de producție artistică ce nu mizează pe „obiectul es­tetic“ egal cu sine în orice circumstanțe, ci pe impactul vizual-conceptual tran­zi­toriu și efemer, legat de un anume context social și politic. Din acest punct de vedere, este interesant de constatat că producția subREAL își păstrează încă virulența și calitatea provocatoare, sarcasmul feroce uneori și comicul de mare alură alteori – semn că forța de șoc vizual se în­rădă­ci­nează nu doar în realitățile locale con­tingente, inevitabil efemere, ci și într-o problematică conceptuală mai largă, cu deschidere, pe de o parte, înspre ar­he­ti­puri culturale locale, și, pe de altă parte, spre dezbaterea internațională asupra sta­tutului vizualului în relație cu alte tipuri de discursuri. Concretizările formale ale atitudinii subREAL rămân valabile și efi­cace și azi, în spectacularul lor grotesc sau speculativ, dublat de o armătură con­ceptuală pu­ternică. Ele au marcat scena artei ro­mânești din ultimii 20 de ani, deschizând-o către dialogul internațional pe picior de egalitate.

subREAL Retrospect este una dintre cele mai bune expoziții ale MNAC din ultimii ani, care ar merita itinerată și în alte spații culturale. Dacă grupul subREAL și-a câș­tigat de mult notorietatea în lumea ar­tistică românească, cea internațională în schimb, mai evidentă până la mijlocul anilor 2000 și mai discretă apoi, trebuie susținută prin asemenea retrospective de anvergură deschise în muzee occidentale.

* subREAL Retrospect, 31 mai – 21 octombrie 2012, MNAC, București.