O romancieră fabuloasă

Ayelet Gundar-Goshen, scriitoare israeliană în vârstă de 38 de ani, a urmat studii de psihologie, studii de scenaristică, a scris scenarii de filme, iar scenariile ei au câștigat premii la festivaluri internaționale. Ca romancieră, a publicat până acum două romane, care au fost premiate, în urma unor cronici entuziaste ale presei de specialitate. Editura Nemira le-a tradus pe amândouă, prin condeiul lui Any Shilon, și ni le oferă în colecția „Babel”.

O noapte, Marcovici este romanul de debut al lui Ayelet Gundar-Goshen. Este povestea a trei personaje masculine și a soțiilor lor: Zeev Feinberg – Sonia, Iacov Marcovici - Bella și Abraham Mandelbaum - Rahela. Acțiunea începe în 1939, când teritoriul numit azi Israel se află sub dominația britanicilor. „Organizația”, așa cum va fi numită ambiguu pe parcursul întregului roman, decide să trimită în Europa douăzeci de tineri care să contracteze mariaje fictive: în felul acesta vor salva, cred ei, după închiderea granițelor, douăzeci de tinere evreice, care s-ar afla acolo în pericol. Printre cei douăzeci de tineri se numără Zeev, Iacov și Efraim, zis Froike, adjunctul șefului organizației. E drept că Zeev trebuie să plece mai degrabă pentru că, după o relație cu soția măcelarului Mandelbaum, își riscă viața dacă rămâne în sat… Ceea ce nu înseamnă că nu are o iubită, pe Sonia, cu care se iubește cu adevărat… Alegerea soțiilor de formă este chiar aleatorie, astfel că seducătorului Zeev îi revine o fată urâtă, în vreme ce banalului Iacov îi revine cea mai frumoasă fată, Bella. Odată întorși acasă, mariajele se desfac, doar Iacov nu vrea cu niciun chip să divorțeze de Bella. Astfel că aceasta e nevoită să stea cu el, într-o căsătorie neconsumată, și chiar dacă Iacov ia bătăi multe ca să fie convins să o elibereze pe femeie. În schimb, Zeev se însoară cu Sonia chiar în ziua în care divorțează de femeia adusă din Europa.

Viețile celor trei bărbați (în fapt patru, cu Froike) și ale partenerelor lor se desfășoară pe fundalul războiului, apoi al creării statului Israel, în 1948, până prin anii ‘50. Femeile nasc, uneori cu soțul legitim, alteori cu o iubire mai veche, ca în cazul Bellei, fugită după un poet pe care îl iubise (dar pe care îl va părăsi întorcându-se la Iacov), sau cu un prieten de ocazie, ca în cazul Soniei, al cărei soț năbădăios e steril, bărbații adoptă copii, ca Zeev, care după ce în război s-a trezit că ucide o tânără cu un bebeluș în spate, crezând că ucide un soldat, mai târziu, în goană după nemți în Europa de după război, adoptă copilul unui ofițer german mort… Materia narativă din romanul lui Ayelet Gundar–Goshen este stufoasă, dar se parcurge cu sufletul la gură pentru că e străbătută de foarte multă pasiune – a eroilor –, de ironie și de un umor aparte, undeva în descendența prozei lui Șalom Alehem.

Poveștile de viață ale personajelor sunt complexe, fiecare are felul lui de a se raporta la ceea ce i se întâmplă, sunt și foarte diferiți, Zeev de Iacov, de Abraham și de Froike, dar îi leagă un tip comun de umanitate: pasiunea. La fel, partenerele lor. Sunt toți ființe extrem de pasionale, care impregnează cu pasiunea lor tot ce ating. Scriitoarea deține suflul marilor povestitori, iar romanul ei ne duce cu gândul nu o dată la Vechiul Testament, dacă ne gândim la ideea de exces.

Ayelet Gundar-Goshen nu are o tehnică specială, ea deține în mod natural talentul de a da dimensiuni enorme și totuși atât de umane, în același timp, sentimentelor eroilor săi, fie că sunt de bucurie sau de suferință, are capacitatea de a introduce în narațiune surpriza atunci când ești deja cucerit de poveste și nu mai e nevoie să fii convins, în calitate de cititor, să urmărești personajele ei și să le iubești.

Există episoade care îi rămân cititorului în memorie: Sonia, la malul mării, așteptând vaporul de întoarcere din Europa, cu Zeev, blagoslovindu-l teribil (din iubire) în fiecare zi, iar el sărind de pe vapor și înotând până la mal, ca să ajungă... mai repede la ea! Sau, în alt registru, episodul în care după ce Rahela se spânzură, Bella scoate din foc caietul cu poeziile acesteia, le traduce, nu le poate publica și după ce le publică totuși pe banii ei și ai lui Iacov și vede că nu se vinde nimic, le arde, îndurerată, ca într-un ritual străvechi sfâșietor și sacru.

Fuga în Iordania a copiilor acestor personaje, mai exact a lui Iair, Iotam și Naama, este o fugă de tineri fără minte, dar și un reper al faptului că aparțin unui popor de refugiați, cum spune într-un interviu autoarea însăși, iar acest exod la scară mică se termină tragic pentru unul dintre ei, transformând cu totul viețile părinților. Acest vulcan de evenimente și de trăiri paroxistice face din romanul O noapte, Marcovici o lectură de excepție. O poveste orientală fascinantă dusă la dimensiunea unei saga.

Al doilea roman al lui Ayelet Gundar–Goshen este Trezirea leilor. Foarte diferit de romanul de debut, acest al doilea roman ne aduce în actualitate, în orașul Beer Sheva, unde dr. Eitan Green, neurolog în vârstă de 41 de ani, este „exila” pentru că nu a vrut să-l „acopere” pe mentorul lui, dr. Zakai, un mare medic, atunci când acesta a luat șpagă. Eitan e căsătorit cu Liat, polițistă, și au doi copii.

Viața lor burgheză aproape perfectă basculează într-o noapte când Eitan, la volanul jeepului său, face un accident și îl omoară pe un refugiat eritreean. Coboară să verifice starea acestuia și, ca medic, apreciază că nu mai e nimic de făcut, chiar dacă omul încă respiră. Fără să își dea seama, își pierde portofelul la locul accidentului. În fine, se urcă la volan și fuge. Numai că la locul accidentului se afla, nevăzută, și soția eritreeanului, care, urmând datele din portofel, îl caută pe Eitan și va cere de la el o… misiune imposibilă. Să vină atunci când îl cheamă ea, de preferință noaptea, într-un garaj părăsit, să trateze diverși refugiați ilegal. Eitan nu poate refuza, pentru că altfel ea l-ar denunța, iar el ar pierde totul: familie, job, libertate. Începe o viață dublă pentru neurologul care era fascinat să opereze creierul uman și care acum se epuizează nopțile îngrijind răni purulente, făcând medicină de război, de campanie, sub pericolul de a fi descoperit de șeful său, de soție și sub amenințarea acestei femei ciudate, Sirkit, care nu prea îi vorbește, doar spune câteva cuvinte, ca pe un ordin.

Încă de la problema șpăgii dr. Zakai, se creionează miza etică a romanului. Ea va fi continuată cu intriga de thriller psihologic, în care Eitan e măcinat de întrebări: dacă i-ar fi spus soției lui adevărul? Dacă în noaptea accidentului l-ar fi dus la spital pe Asum, eritreeanul? Poate acesta ar fi rămas în viață, dar, după ce ar fi primit îngrijiri medicale, ar fi fost expulzat. Iar Eitan ar fi pierdut totul. În plus, salvarea de vieți la care contribuie Eitan în garajul părăsit reconfigurează cazul său de conștiință.

Sirkit nu e interesată de banii lui Eitan, ci de serviciile sale medicale. Ea pare să fie solidară cu refugiații, din rândul cărora face parte, locuind într-un cort, pe o saltea, alături de alte șapte persoane, dar figura ei e mult mai surprinzătoare decât își poate imagina cititorul.

Două lumi separate se întâlnesc, deci, nopțile, prin Eitan și Sirkit, stând alături de corpurile bolnave, care după ce își revin nu încetează să îi mulțumească doctorului. Eitan e chiar nevoit să fure medicamente din rezerva spitalului, spital de unde se învoiește tot mai des, mințind, și unde apare tot mai extenuat, până la a primi din partea șefului său o avertizare că ar putea să își piardă jobul. Minciuna față de soția sa, Liat, e extrem de grea, dar Eitan nu ezită nicio clipă, nici măcar atunci când unul dintre pacienții lui face parte dintr-un scandal de clanuri care trafichează droguri, scandal investigat la serviciu de soția sa. De altfel, Liat trebuie să investigheze inclusiv accidentul produs de soțul ei, dar nici ea, nici colegul ei nu ajung la Eitan pentru că urma lăsată de Eitan se numește Sirkit, care îl ține strâns în șantaj. Textul degajă o tensiune care devine aproape insuportabilă, însă scriitoarea nu lasă romanul la nivel de thriller și nici la acela al unui roman umanist, cu teză. Ayelet Gundar–Goshen intuiește că, deși relația dintre Eitan și Sirkit e una de ură, există premise care pot duce la impulsuri neașteptate. Apropierea morții, care dă târcoale trupurilor bolnave ale imigranților, această apropiere cu care au de-a face umăr la umăr, Sirkit chiar ajutându-l, ca o asistentă, la un moment dat, pe Eitan, va naște o stranie complicitate între ei, apoi o atracție pe care fiecare o refulează cu îndârjire. Sirkit rămâne foarte misterioasă chiar și după ce aflăm că mariajul ei cu Asum era o suferință, în schimb, Eitan e mult mai transparent pentru cititor. Eitan trăiește surpriza de a descoperi că nu se cunoaște pe sine așa cum credea, că există în el un străin care iese la suprafață sub această presiune și cu care trebuie să conviețuiască. De asemenea, el crede că ajunge să o cunoască pe Sirkit, dar după o subită și cruntă dezamăgire pe care i-o provoacă aceasta, lucrurile sunt iar bulversate, iar cei doi luptă unul lângă celălalt și unul pentru celălalt ca să își salveze viața, în fața unui clan de traficanți de droguri, dintre refugiații ilegal.

Aproape nimic nu se întâmplă în acest roman așa cum schemele narative ale altor romane cu intrigi similare l-ar fi putut obișnui pe cititor. Comportamentul lui Liat, pe lângă cel al lui Eitan și al lui Sirkit, este și el neașteptat. După profunzimea psihologică cu care creează un personaj atât de complex ca Eitan, scriitoarea are talentul de a-l surprinde mereu pe cititor cu fapte de viață perfect plauzibile și inspirate, pe cât de credibile, pe atât de șocante. Teza etică rămâne ciocnirea dintre lumea bogaților, cu vilă și jeep, și cea a imigranților care trăiesc la periferie, roși de frica autorităților, ciocnirea lumilor, deci, se închide, dar teza etică nici nu e o teză. Romanul e o poveste, una tragică, dar o poveste, nu un act de militantism de stânga. Ayelet Gundar–Goshen e o scriitoare pur și simplu fabuloasă. //

Ayelet Gundar-Goshen

O noapte, Marcovici

Traducere: Any Shilon

Editura Nemira, 2016, 424 pagini

Ayelet Gundar-Goshen

Trezirea leilor

Traducere: Any Shilon

Editura Nemira, 2018, 432 pagini