Pe aceeași temă
Curs special de fizica dezastrelor de Marisha Pessl (Ed. Litera, trad. de Ruxanda Eugenia Târcă) este un roman impresionant pentru un debut. La nici 30 de ani, autoarea newyorkeză elaborează un eşafodaj narativ amplu, inclusiv ca dimensiune, un mozaic postmodern în care se îmbină genul thriller cu romanul iniţiatic şi cu cel oedipian.
Personajele principale sunt adolescenta Blue van Meer şi tatăl ei, Gareth. Cât despre mama lui Blue, Natasha, moartă într-un accident de maşină, când Blue avea cinci ani, aceasta e prezentă prin colecţia de fluturi pe care o realizase şi pe care soţul ei o păstrează cu sfinţenie. Dacă fluturii nu trăiesc decât o zi şi sunt astfel un simbol al fragilităţii, multe aparenţe din prima parte a romanului îşi vor revela în final o faţă nebănuită şi multe mistere îşi vor găsi explicaţii cu totul neaşteptate.
Profesor de ştiinţe politice, Gareth trăieşte, în anii 2000, într-o perpetuă călătorie, în care o antrenează şi pe fiica sa, schimbând mereu oraşele în care predă, la diverse universităţi. Drumurile foarte lungi, cu maşina, sunt parte din viaţa lor, ca şi din educaţia tinerei Blue, care are un coeficient de inteligenţă foarte ridicat şi pe care cititorul trebuie să şi-o imagineze ca pe o adolescentă genialoidă, netraumatizată aparent de moartea prematură a mamei ei. Iniţierea, sub formă mai întâi de educaţie savantă, este una dintre temele romanului: „Călătoriile cu maşina împreună cu tata nu erau cathartice şi eliberatoare (vezi On the Road, Kerouac, 1957). Erau călătorii solicitante, în care se recitau o mulţime dintre Sonete.
Erau kilometri de singurătate: încercarea de a memora Tărâmul pustiu. Tata putea împărţi cu meticulozitate un stat de la cap la coadă, nu în ture egale de condus, ci în segmente rigide de câte jumătate de oră de porţiuni din vocabular (cuvinte pe care orice geniu trebuie să le ştie), analogii de autori..., recitare de eseu...“ etc. Blue caracterizează la tot pasul, în mintea ei, diverse situaţii sau personaje, asociindu-le cu ceva dintr-o carte sau dintr-un film, iar conexiunile ei sunt trecute între paranteze asemeni trimiterilor bibliografice dintr-un articol ştiinţific. (Excesul de referinţe culturale, ca şi numirea capitolelor după romane celebre devin din păcate obositoare de la un moment încolo.)
Relaţia lui Blue cu tatăl ei e una ieşită din comun pentru că, deşi nu există nicio aluzie de incest, cuplul Blue-Gareth e unul izolaţionist faţă de întreaga lume: după moartea Natashei, Gareth are relaţii ocazionale cu femei, pe care le tratează dispreţuitor, în vreme ce îşi adoră fiica, în plus, lipsa altor membri ai familiei sau a unor prieteni - toate fac din ei un cuplu oedipian care, deambulând prin America, refuză orice integrare în societate pentru a se replia mai bine asupra lui însuşi.
Romanul surprinde mai ales ultimul an de liceu al lui Blue, pe care aceasta şi tatăl ei îl petrec în Stockton, Carolina de Nord. Şcoala St. Galloway, destul de exclusivistă, îi oferă lui Blue ocazia să intre într-un grup de liceeni elitist, numiţi „Nobilii“, la insistenţele profesoarei Hannah Schneider, mentor atipic al grupului amintit. De o vârstă incertă, dar încă tânără, Hannah predă film, dar nimeni nu ştie mai nimic despre ea.
„Nobilii“, adică Jade, Charles, Leulah, Milton, Nigel, cărora li se adaugă Blue, se întâlnesc în week-end-uri, acasă la Hannah, care le găteşte, cu care stau de vorbă despre orice, iar casa acesteia este un spaţiu destul de intrigant: „În toate camerele era îngrămădită atât de multă mobilă uzată şi nepotrivită..., încât din orice poziţie, în oricare dintre camere, puteai face o poză la întâmplare şi te trezeai că fotografia seamănă izbitor cu Les Demoiselles dAvignon al lui Picasso“.
Prima parte a romanului descrie prietenia dintre aceşti şase adolescenţi şi o profesoară care şi-i apropie cu vădită afecţiune, deşi nu li se dezvăluie deloc. Spionând-o, ei descoperă că Hannah se întâlneşte din când în când, în moteluri de pe autostradă, cu indivizi vârstnici, în ciuda faptului că e o femeie tânără, foarte frumoasă şi cu o charismă de netăgăduit.
În comparaţie cu ceilalţi cinci adolescenţi cam dezabuzaţi, Blue pare naivă, dar sub aparenţa aceasta se ascunde o adevărată super-eroină, care dă viaţă unei hiper-poveşti. Încă din Introducere, care înfăţişează un moment posterior finalului cărţii, când Blue e deja studentă la Harvard, un profesor de la renumita universitate deplânge dispariţia genului epopeei şi deci a eroismului din ficţiune, lăudând în acelaşi timp puterea încă vie a epopeilor de a îi îmbuna pe cei mai „înfricoşători răufăcători ai lumii“. Introducerea, al cărui timp real e acela al unui Epilog, ne-o prezintă pe Blue decisă să-şi scrie propria „epopee“, nu alta decât cartea pe care urmează să o citim!
Şi cum ar trebui să arate o epopee modernă? În lipsa faptelor eroice de altădată, o epopee din zilele noastre e o naraţiune plină de suspans, inteligenţă, umor şi groază.
Iniţierea lui Blue nu înseamnă doar asimilarea unei culturi savante, nu doar o coborâre în realitate, dintre paginile cărţilor, unde o ţinuse tatăl ei mereu, cu ajutorul celor cinci colegi din grup, dar şi provocarea de a descifra nişte enigme poliţieneşti, care o privesc, de altfel, direct.
„Nobilii“ sunt eroii unui thriller în care surprizele se ţin lanţ. Prima moarte suspectă e cea a lui Smoke Harvey, care apare din senin la o petrecere a lui Hannah, la care grupul de adolescenţi vine neinvitat, purtând măşti. Harvey moare în piscina lui Hannah, aparent în urma unui accident. „Nobilii“ inspectează dormitorul lui Hannah, sala ei de curs, garajul, dar orice încercare a lor de a afla ce s-a întâmplat de fapt rămâne inutilă, ba chiar face să apară noi mistere privind trecutul necunoscut al profesoarei lor.
A doua moarte suspectă e cea a Hannei înseşi, care, luându-i pe „Nobili“ într-o excursie pe munte, o antrenează la un moment dat în pădure pe Blue şi o părăseşte acolo, promiţându-i că se va întoarce pentru că are să-i spună ceva foarte important. Adolescenta, sătulă să aştepte, porneşte în căutarea ei şi îşi va găsi profesoara spânzurată de un copac. Cei şase adolescenţi rămân traumatizaţi de pe urma morţii violente a profesoarei lor, dar numai Blue va încerca şi va reuşi să rezolve misterul. Şocul e că îl va descoperi, alături de Hannah, pe însuşi tatăl ei ca făcând parte dintr-o organizaţie ocultă, care pune la cale asasinarea unor indivizi bogaţi, ale căror acţiuni duc la distrugerea mediului.
Faptul că Hannah nu era numai ceea ce părea, o profesoară seducătoare, dar şi un soi de teroristă, nu e atât de şocant pe cât este descoperirea că Gareth posedă un côté Dr. Jekyll and M. Hyde. În pericol iminent de a fi deconspirat de propria-i fiică, Gareth o părăseşte pe aceasta pe furiş, fără să-i lase măcar un bilet de adio. Foarte multe dintre bizareriile care l-au intrigat pe cititor până atunci se explică subit. Blue, al cărei prenume înseamnă şi „tristeţe, nefericire“, rămâne încă o dată orfană, dar, asemenea unei supra-eroine, cum am numit-o, rezistă. Absolvă Şcoala St. Galloway ca şefă de promoţie şi devine studentă la Harvard, unde va începe să-şi pună pe hârtie viaţa, adică „epopeea“!
Fără a mai menţiona talentul indiscutabil al autoarei, romanul înnobilează, am zice, genul policier, acordându-i blazonul unui detaliu de literatură clasică. Printr-o mise en abyme, o „poveste în ramă“, ni se explică misterul morţii mamei lui Blue. Hannah lasă în aparatul de proiecţie, ca indiciu pentru Blue, filmul LAvventura al lui Antonioni. Ca şi în acesta, în trecut, în copilăria lui Blue, există un trio amoros format din Gareth, Hannah şi Natasha. Ultima se decide să dispară, ca şi eroina din film, şi se sinucide. Hannah culpabilizează, e apoi obsedată de oamenii care îşi pun în scenă dispariţia, vrea să dispară ea însăşi, în urma excursiei de la munte, cu „Nobilii“, dar, cum devenise periculoasă pentru organizaţia ocultă din care făcea parte, e ucisă chiar de camarazii săi, prin spânzurare, lăsându-se impresia că s-a sinucis. Accidentul de maşină al Natashei se dovedeşte sinucidere, din cauză că suferea să îşi vadă soţul într-o relaţie cu cea mai bună prietenă a ei, iar sinuciderea lui Hannah se dovedeşte crimă, deşi... doar pentru Blue. Gareth, în fine, dispare pour de bon.
Morţile şi dispariţiile acestea conturează o lume de haos, în care e proiectată eroina, Blue. Într-una dintre pledoariile sale, Gareth face elogiul meseriei de profesor, aducând în discuţie nu frumuseţea vocaţiei pedagogice, ci precizând că un profesor e singura posibilitate de a pune puţină ordine în lume, de a structura ceva din viaţă. Lipsită de familie, de prieteni şi însoţită temporar de un tată înşelător, Blue întruchipează singurătatea totală a individului contemporan, ca şi lipsa de repere dintr-o societate anomică. Singura salvare rămâne scrisul, un super-roman, o poveste în care viaţa unei eroine supradotate intelectual devine „epopee“: eroismul de altădată devine rezistenţa în faţa Haosului. //
// MARISHA PESSL
// Curs special de fizica dezastrelor
traducere de Ruxanda Eugenia Târcă
// Ed. Litera, 2010
