Orașul Paralel. O călătorie culturală de reîndrăgostire

Sunt multe lucruri care nu ne-au ieșit la Timișoara. Nu s-a conturat (încă) MultipleXity (Centrul pentru Artă, Tehnologie și Experiment), ci doar ideea de. Din cinematografele aflate în proces de transformare și relansare nu e (încă) activ decât Victoria. La o clădire nouă pentru Filarmonică nu putem nici visa (încă). Câte altele. Cu toate astea, dacă mă întreabă cineva cum merge Capitala culturală?, aș spune, ca prietenii șvabi, nu e rău. Orașul e viu, ne vedem mai bine unii pe alții, am dobândit exercițiu în a construi împreună, nu ne mai temem să vorbim de alegerile noastre, fie că optăm pentru „covorul roșu”, fie că suntem prezenți „în cartiere”, tot mai mulți aspirăm la cultura făcută cu, pentru, despre fiecare om din oraș. Știm toți cât mai avem de lucru.

E vineri după-amiază și Piața Operei e animată de voci și nerăbdare. Două cozi colorate care se mișcă în ritm cadențat sunt aliniate în paralel și ordonează, ca două axe, spațiul central al orașului. Cea a curioșilor să vadă cu ochii lor Pepiniera 1306, grădina verticală care a funcționat de la început după principiul ori-o-urăști-ori-o-iubești, e oarecum obișnuită; în jumătate de an s-au adunat peste 100.000 de oameni din toate zările și de toate vârstele să încerce experiența. Cealaltă e a celor câteva sute de spectatori norocoși că au prins bilet să-l vadă pe John Malkovich în Comedia infernală, nerăbdători să se vadă în sala Teatrului Național pentru evenimentul special care a înfierbântat pe toată lumea; în ținută de seară sau în pantaloni scurți, toți sunt emoționați.

Eu las în urmă Centrul și forfota și, în umbra teilor și a Catedralei, trec Bega în Elisabetin, cartierul vechi al orașului botezat după Împărăteasa Sissi, zona unde Wilhelm și Arpad Mühle, renumiții florari ai Europei, au construit grădinile lor, întinse pe zeci de hectare. Las în dreapta străzile înguste, pavate cu piatră cubică, și parcurile liniștite, care încă poartă farmecul unui colț de imperiu și de istorie, și cotesc pe străduța care desparte Universitatea de Vest și Politehnica. Cursurile s-au terminat de mult, examenele s-au terminat și ele, clădirile par părăsite, e vacanța de vară. Senzația de loc în care nu se întâmplă nimic se schimbă rapid când, cu câteva minute înainte de opt mă întâmpină, pe mine și pe ceilalți vreo 20 de oameni de care am dat lângă Stadionul Știința, la Facultatea de Construcții, o călăuză vorbind când în română, când în maghiară, când în engleză: Bine ați venit în Orașul Paralel, la Petrecerea din Elisabetin! Pornim imediat! De aici mergem spre Portal alături de Lela! Să n-o pierdeți din ochi!

Au urmat două ore și jumătate ca un roller coaster. Pornind din cinci puncte ale campusului Politehnicii, 100 de spectatori urmărim personajul pe care l-am ales și aflăm poveștile ascunse ale Elisabetinului într-un mozaic teatral imersiv care ne poartă prin laboratoare, amfiteatre, hale de încercare și curți interioare, reinvestite acum ca spațiu de joc și experiență. Urcăm scări, ne așezăm, suntem martori la conversații, răspundem la întrebări, folosim aplicația de pe telefon pentru a asculta gândurile personajelor. Descoperim că spații pe care le știam bine au devenit rute pe care personaje ancorate în istoria cartierului se pierd și se regăsesc, urmărite de noi, spectatorii deveniți actori. După parcursuri cu personaje și dialoguri neașteptate, după momente în care nu știm ce cale sau decizie e mai bine să alegem, ajungem cu toții în aceeași poveste și în același loc, în Hala de fundații a Facultății de Construcții, reconvertită într-un Wonderland cultural și teatral. Urmează petrecerea finală, festinul poveștilor. Personaje și spectatori urcă pe scenă, cântă, povestesc la bar, se leagă fire, se dezleagă mistere. O petrecere teatrală cu muzică, karaoke, dans și emoții în care noi, spectatorii, suntem pe aceleași și în aceleași scene cu paraleliana Lela, polițistul Edgár (prezent și în „Orașul Paralel: Iosefin”), fosta dactilografă Beáta (prezentă și în „Orașul Paralel: Fabric”), influencera surdă XO sau membrii Lela Crew de la „Portal”. Nu mai știm exact unde se termină teatrul și unde începe realitatea. În trei seri de premieră sold out și două repetiții cu public, 500 de oameni din oraș, din Elisabetin și din Politehnică s-au reîndrăgostit de oraș, de Elisabetin, de Politehnică.

Orașul Paralel este unul dintre proiectele prin care Universitatea Politehnica Timișoara traduce convingerea că dialogul între cultură, știință și tehnologie este constitutiv pentru misiunea sa de a promova cunoașterea și excelența și prin care își asumă, în calitate de partener, rolul de actor strategic și semnificativ în ceea ce înseamnă construcția TM2023, așa cum își asumă de mai mult de 100 de ani rolul de actor semnificativ în dezvoltarea orașului și a regiunii. UPT, prin colectivele sale de profesori, cercetători și studenți, a dezvoltat, alături de parteneri publici și privați, proiectele Patrimoniu sub Reflectoare, Bright Cityscapes și UPT Campus Creativ, toate parte a Programului Cultural Național TM 2023.

Faptul că Party în Elisabetin se joacă în campusul Politehnicii sau că „la Fundații”, un spațiu în așteptare cu clădiri nu tocmai noi, utilaje multe și din diverse generații, încăperi uitate și curți folosite zeci de ani ca spațiu de lucru sau depozit a putut fi transformat radical pentru a găzdui experiențe în miraculoasele Cortul Secretelor, Pădurea Șoaptelor, Labirintul Oglinzilor, Fântâna Timpului, Oceanul Continuității, Tărâmul Dorințelor și loc pentru Jocul Vieții sunt parte din această deschidere. Nu în ultimul rând, Ionel Mărginean, producătorul trilogiei și cel care a ținut cu pasiune ideea și echipa Orașul Paralel funcționale, este profesor și cercetător la  Departamentul de Construcții Metalice şi Mecanica Construcţiilor, în timp ce e motorul programului Civicultura al Asociației Culturale Diogene.

Orașul Paralel și Campusul Creativ al Politehnicii sunt, pentru mine și două metafore, pentru toate orașele paralele din oraș, în Cetate sau în cartiere. Ne-am asumat toți ceea ce Bidbook-ul revizuit consemnează – Capitala Europeană a Culturii este un proces, nu un eveniment. Programul nostru Cultural este construit în jurul oamenilor, al locurilor unde locuiesc și se întâlnesc și al modului în care formează conexiuni unii cu ceilalți, cu împrejurimile lor și crizele și urgențele Europei. Călătoria culturală are scopul de a depăși pasivitatea și ea începe cu energia interioară și cu puterea inerentă a cetățenilor de a face diferența în propriile cercuri: familia, prietenii, cartierele, școlile, locurile lor de muncă.

Orașul Paralel. Party în Elisabetin, un Wonderland Teatral Imersiv, este ultima parte a trilogiei „Orașul Paralel”, după Iosefin (2021) și Fabric (2022). Trilogia „Orașul Paralel” invită publicul într-o experiență imersivă în cartierele istorice ale Timișoarei Iosefin, Fabric și Elisabetin. Fiecare dintre povești este inspirată de o cercetare subiectivă condusă de creatorii conceptului, regizoarea Ana Mărgineanu și dramaturgul Peca Ștefan, în cele trei cartiere, și propune diferite genuri de teatru imersiv. Orașul Paralel este un proiect dezvoltat în cadrul programului Timişoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, prin programul CiviCultura al Asociației Culturale Diogene împreună cu Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”.

Echipa Orașul Paralel. Party în Elisabetin a însemnat Andreea Duță (coregrafie), Adrian Damian (scenografie), Maria Dombrov (costume), Bajko Attila și Foitik Karoly (păpuși), Cári Tibor (muzică), Radu Racz (sunet) și Cristina Bodnărescu (video). Distribuția generoasă este compusă din actorii Teatrului Maghiar: Lőrincz Rita, Hegyi Kincső, Vadász Bernadett, Balázs Attila, Czüvek Loránd, Jancsó Előd, Kiss Attila, Lajter Márkó Ernesztó, Magyari Etelka, Mátyás Zsolt Imre, Molnos András Csaba, Tokai Andrea, Vajda Boróka, Balló Helga, Mihály Csongor, Erdős Bálint, Lukács-György Szilárd, Vass Richárd, Bandi András Zsolt, Borbély B. Emília, precum și actori de la Teatrul Merlin: Mădălina Ghițescu, Marko Adžić, Olivera Iovanovici, Raluca Grumăzescu, Patricia Gavril, Raul Lăzărescu, Corina Dohanici, Octavia Petrișor și artista independență Beatrice Tudor (Unfold Motion). Scârț Loc Lejer a animat spațiul de „bar”. Anda Maier, Philips Lightning  și Signify au contribuit la iluminarea unor elemente arhitecturale ale locului în care s-a desfășurat spectacolul, având un rol esențial în crearea unei experiențe captivante și memorabile pentru public. Spectacolul este produs de Ionel Mărginean, alături de Sebastian Dobrescu (regizor asociat), Bálint Előd și Kertész Éva (regizori tehnici), Cristian Petruș, Călin Tănase și Dariana Pau (asistenți producție). //

Miha Tilincă este mediator cultural, mentor și formator pentru mediatori culturali în Timișoara