Pe aceeași temă
Știam de niște ani despre Pata Rât. Aflasem pe linie artistic-activistă. SPAC (Școala Populară de Artă Contemporană) făcuse un workshop și studenții veniseră cu idei geniale. Când au fost luați pe sus din oraș și aruncați la groapa de gunoi (ca în locul lor să se înalțe o mândră școală ortodoxă, plus biserica aferentă), oamenii s-au trezit în niște case mici mici cu WC-uri comune. Cineva concepuse un obiect-cutie reprezentând la scară casa și ce ai de pus în ea - scaun, masă, dulap, pat. Ei bine, mobilierul nu intră. Nu-ți încape dulapul dacă pui masa și patul. În casele construite de municipalitate nu încăpea o viață decentă...
Ce nu știam e că pe lângă cetățenii evacuați acum 5-6 ani, oamenii trăiesc la groapa de gunoi din anii ’70. În timp s-au format patru comunități, Canton (o favelă în toată fărădelegea, mafie și prostituție), Dallas (la baza dealului), cei evacuați din oraș (pe vârful dealului, un soi de upper class pentru că au curent și apă, dar numai rece) și cei izolați și uitați care trăiesc chiar pe rampa de gunoi.
Sunt 1.500 de oameni la Pata Rât, dintre care sute de copii... Dacă groapa de gunoi se închide, pur și simplu majoritatea nu mai au din ce trăi. De aceea eforturile fundațiilor implicate (AltArt, Desire) și ale lui Adi Dohotaru de la USR se concentrează pe soluții de lungă durată, locuințe ca drept fundamental al omului, educație permanentă, formalizarea unor locuri de muncă (sortare, transport), joburi alternative, sindicalizare etc.
Se ajunge greu la Pata Rât, trebuie să ai mașină și cumva să te știi, că nu-s indicatoare. Asfaltul se termină și drumul de pământ se bifurcă. Pe deal sunt cei strămutați, mult prea aproape de ei e o rampă de gunoi nouă și în zare se vede un soi de Everest în jurul căruia se învârt păsările lui Hitchcock.
Dan Perjovschi în mijlocul copiilor din Pata Rât (foto: Mihai Ciama)
Nu mi-am putut imagina niciodată că există atâta gunoi. Nu mi-am putut imagina niciodată că oamenii trăiesc din el. 40 de bani kilul de PET.
Dora și-a imaginat un bloc-turn dreptunghi peste dreptunghi și în stânga și dreapta turnuri din inimi... Inimă peste inimă. Costel s-a semnat pe soare, Andreea a băgat curtea-n casă lângă camera ei (niciun copil n-are camera lui, că nu e spațiu și sunt câte 5-7 de familie), Lavinia vrea un garaj pentru 8 mașini colorate (nu am prea văzut mașini la Pata Rât, la rampă sunt numai cai și porci). Pentru Răducu, casa-s frații și surorile lui, fiecare cu câte un fir, două de păr în cap, Claudia a tras un turn cu cruce lângă casă și, când am întrebat-o ce-i aia, mi-a zis „o biserică“ (semn că propaganda în școală își face treaba, numai printre gunoaie nu), pe Alex l-am scăpat din mână și-n loc de casă mi-a umplut foaia de ouă de Paști, Cristi și-a umplut casa cu rachete... Ioana nu a desenat rânduri-rânduri de flori (nu sunt flori în Pata Rât), casa Andreei zboară ca un zmeu, Lavinia a desenat soarele în formă de triunghi să încapă în colț (toți pun soarele în colț, semn că merg la școală, care-i uniformizează).
Domnu’-domnu’, al meu e cel mai bun! Nu, Alex, ale tuturor sunt bune. Ăsta al lui Adina e frumos. Nu, Miță, toate sunt frumoase. Și la un loc sunt și mai frumoase. E singura lecție pe care mi-am propus-o: toate sunt bune, toți sunteți buni.
Nu știu cum a ajuns Clujul în situația asta. Nu știu cum a încercat să bage sub preș un munte de gunoi. Unul dintre cele mai bogate orașe din România și unul dintre cele mai culturale... Cea mai tare scenă de artă contemporană din România. Fabrica de pensule. Idea. Tranzit. Casa Tranzit. TIFF.
Când am căutat unde putem desena, am văzut căsuța albă, centrul de activități și educație. Numai că avea geamuri sparte, mizerie, cărți aruncate, bănci date peste cap. Cine-a construit-o lipsise o vreme, banii străini care alimentau ONG-urile s-au terminat și fără activitate tot ce se putea recicla s-a reciclat, luat, furat, distrus. O comunitate la groapa de gunoi nu e ceva drăguț care dansează hora în fiecare zi și stă toată ziua zâmbind la soare să dea bine în pozele turiștilor occidentali. Cine trăiește la groapa de gunoi luptă zilnic pentru supraviețuire, ca să nu fie dat la o parte pentru a câștiga ceva cât de mic pentru copiii lui, un lemn, un PET. ONG-urile ca și localnicii s-au divizat. Suspiciunile și tensiunile sunt mari. Copiii n-au acte și deci nu pot primi ajutor de stat. Sau părinții nu există legal. Birocrația românească e la fel de înaltă ca muntele de gunoi. La Pata Rât porcii mănâncă pungi de plastic. Cât vezi cu ochii, câmpurile și dealurile sunt pline de pungi de plastic. Și câini. Zeci de câini...
Linda Greta ne zice: până mâine curăț tot. Și așa a făcut. Când am venit dimineața mizeriile și cioburile dispăruseră și am putut sta de ploaie înăuntru pe băncuțe. Eu și 30 de copii. Linda locuiește în Pata Rât și e parte de ani de zile din mișcările de emancipare, civice și activiste. Am întâlnit-o de Ziua Internațională a Romilor în Cluj, în față la statuie, cu încă câțiva zgribuliți, citind o petiție ulterior înmânată tuturor partidelor. Dreptul la locuire ca drept al omului. Linda a umblat, a cerut aprobarea părinților (dacă nu o ai nu poți lucra cu copii și nici nu le poți face poze - chestie care mi-a plăcut, că prea e la modă să-ți arăți talentul pe Facebook pe mizeria altcuiva). Linda se va muta în unul dintre cele 30 de apartamente construite în Cluj și Apahida cu bani norvegieni. De ce de subiectul ăsta le pasă norvegienilor, nu țării care vrea referendum pentru familia tradițională rămâne pentru mine o continuă mirare.
Muntele de gunoi din Pata Rât
Laura Alicu conduce Centrul de Resurse pentru Comunitate, o mică asociație bazată pe voluntariat și mici proiecte, și lucrează cu copii romi din Pata Rât și Blaj. Ea m-a dus zilnic cu mașina și m-a asistat de la împărțitul pixurilor la potolitul celor prea energici. Laura îi știe pe nume pe copii și se simte cu ei ca acasă. Ea m-a dus și la cei din rampă în casa din carton, în semiîntuneric, unde fetițele uluitor de frumoase au desenat atât de bine. Când să se semneze cea mare de 17 ani (cea care are grijă de fratele sugar și gătește pentru toată familia) îmi spune simplu, fără să roșească și fără să acuze: nu știu să scriu. Cele mici merg la școală și au caligrafiat pe îndelete cu limba în marginea gurii fiecare literă... Atunci, acolo, în penumbra unei colibe, după două zile de Pata Rât, am simțit un pumn în stomac...
S-au făcut multe din cauza activiștilor și a fondurilor străine. O mare parte din copii (inclusiv cei din rampă) merg la școală. Un autobuz vine special pentru ei... Grupuri selectate merg constant în oraș la diverse activități. Laura îi ia pe rând cu mașina ei și îi duce la muzee sau parcuri de distracții sau, pe viitor, la salina Turda. Băieţii sunt cel mai greu de scos, că ăștia la 12 ani trebuie să muncească. Iar fetele între 13 și 17 ani... Progresele se fac lent și se pierd repede. Laurei îi dau lacrimile când îmi spune cum o parte din familiile din rampă au dispărut (strămutat, evacuate, fugit?) și toată investiția în copii s-a dus dracului. Și erau copii așa de deștepți...
Mica mea solidaritate cu copiii a făcut parte din proiectul SOS Pata Rât sub umbrela Orașul Vizibil, organizat de Fundația AltArt. M-a invitat direct Adi Dohotaru... Dane, vii?
Adrian Dohotaru a intrat în parlament pe liste USR. Încă nu-mi vine să cred că omul care fugea la maraton cu tricoul activist desenat de mine ca să salveze parcurile din Cluj e parlamentar. Mai halucinant e să-l vezi în casa cuiva din ghetou discutând de sindicalizare, desenând în rând cu copiii sau discutând cu cei din rampă de preţul la kil al peturilor... Ei, ei, dacă ar vrea parlamentarii români, cât de multe-ar fi de făcut...
Când în a treia zi pe soare le-am dat markere să desenăm pe dinafară case, pe casă a fost ca un taifun. De unde îmi era teamă că n-o să se adapteze la verticală... bum-bum, în câteva minute totul era plin. Nenea! Nenea! mai vreau să mai fac o casă. Fă! Și eu vreau, și eu vreau. Damage control... dacă nu ești atent, ăștia desenează tot Pata Râtul... Din cauza desenelor copiilor casa a înflorit (nu mai vezi găurile, geamul spart și tencuiala căzută). Soare și râsete de copii, desene libere. Cinci minute de normalitate.
După aia am plecat la Rampă și pe zidul de beton care ține muntele de gunoi să nu se împrăștie cât toată țara am scris: Viață și GuNOI.
Comentarii 13
ela - 04-24-2017
de groapa de gunoi nu ati stiut sa scrieti inainte de a fi soseaua de centura pe acolo? nu ati stiut de pungile si mizeria imprastiata de vant pe km intregi? ei bine asa e si pe soselele de centura din bucuresti. praf, mizerie, gunoi, infrastructura de toata jena. nu v-a deranjat mirosul de la ea, ce se simte pe km intregi? referitor la cei care locuiesc in zona nu sunt numai romii care isi duc viata printre gunoaie ci si romani, a caror viata este afectata indiferent ca locuiesc si ei in zona, sau trec pe acolo. si cand se aprind gunoaiele e parfum... de canalul morii din centrul cujului de ce nu scrieti ca nu stiti de el? hi hi hi solutii? zero fiindca daca ii evacuezi si le dai loc de munca , loc de munca ce oricum nu le place, sar activistii ca is discriminati. dar gunoaiele de pe somes ori alte atatea rauri din tara? dar cele de la cozile lacurilor de acumulare? alea nu deranjeaza fiindca nu treceti pe acolo sau nu ati auzit?
RăspundeSandu - 04-23-2017
Domnule Dan Perjovschi, sunteti sigur ca ati facut un lucru bun cu acest articol??? Oare nu cumva ati lasat multi oameni fara painea zilnica??? Daca, autoritatile, in urma articolului dv. le interzice accesul pe rampa de gunoi??? Eu cred ca e un risc aici!
RăspundeAc - 04-22-2017
Articol tipic - lacrimogen, sufletist fara nici o etiologie clara, fara nici o solutie clara. Omul a mers, s-a pozat acolo, si-a tras brand de om cu inima buna si atat - O sugestie subterana ca noi astia albi am fi de vina. Eu tin minte cand erma copil blocuri date tiganilor pe care ei le-au abandonat pentru ca Ceausescu ii ducea si la munca in contul blocurilor.... nu mai zic in ce hal erau blocurile alea - deci daca au case si pleaca din ele tot vina noastra este? si ganditi-va ca pe vremea aia aveai mijloace de constrangere si tot nu le-a iesit - ce o sa rezolve niste activisti adolescenti care traiesc pe banii parintilor si isi permit sa faca acte caritabile? ce spun eu ca ar merge ar fi ca orice primesc -casa de la primarie sau bani sa fie in schimbul calificarii profesionale - nu vine la cursuri, ii tai banii si punct.
Răspundeio - 04-21-2017
@dan perjovschi lucrez la o primarie de tzara care are 350+ de tigani. intamplator stau in aurel vlaicu, vis-a-vis de unde au fost tiganii, in spate la biblioteca judeteana octavian goga. terenul nu a fost a lor. in comuna unde lucrez sunt 3-4 familii care au spiritul muncii, din care unul lucreaza agent de paza pe 1100 de lei si face naveta de 300 de lei. nu-i tot cantati, ca daca vrei sa iesi din cacao trebuie sa te zbati singur! si apoi o sa te ajute si altii...
Răspundefyi - 04-20-2017
Si "dealul" pe care se inalta Everestul din fotografii e tot gunoi. Pana jos in soseaua de centura tine gramada de gunoi a Clujului, ascunsa sub un strat subtire de pamant si vegetatie.
Răspundedan perjovschi - 04-20-2017
ati inteles gresit si judecati egoist si rauvoitor. oamenii aia muncesc de le sar capacele toata ziua si noaptea fara duminici. mai cititi odata: 40 de bani kilul de Peturi. faceti un calcul... asta este tot ce stiu sa faca din tata in fiu. de-abea dupa interevntia ONG-urilor copii sint dusi la scoala... ca sa aiba o sansa cit de mica sa iasa din cercul vicios-= viata-gunoi. din cauza oamenilo de la Pata Rat aveti dvs probleme cu rambursarea imprumutului? cum puteti judeca in felul asta?
RăspundeRunda - 04-19-2017
Nota 10 ptr sentimentele bune. Dar nu se spune ca sunt tigani cocalari. Si nu e vina mea ca au gasit resurse acolo.
RăspundeA - 04-19-2017
Exact. Total si perfect de acord. Cu tot.
Răspundealtul suparat - 04-19-2017
Nu e rau sa ajuti clasele nevoiase , dar Eu , Tu ...noi astia care mergem la munca zi de zi , stam zeci de minute in trafic , platim taxe , platim sa ne facem analize , vrei sa faci un venit suplimentar si esti puricat de ANAF ca iti faci par cret.. Ai luat un credit si esti bucuros ca mai ai doar 10-15 ani de plata , ai copii la scoala platesti pt manuale suplimentare , platesi daca stau la semi-internat plus masa . Copilul are abonament gratuit pe 2 linii in timp ce alte clase sociale au gratuitate totala. Din taxele mele trebuie sa intretin prea multi , gata ! Sa ii ia biserica si primaru sa ii duca il locuri speciale sa le dea de munca sa produca ceva si apoi sa le ofere gratuit masa si casa.
Răspundecristian - 04-19-2017
Clujul e in mod constant supraestimat in Romania, ca sunt multi ardelenii mai cu mot si unii chiar cred ca Clujul o fi vreo capitala sau ceva langa Salaj, dar in realitate e un oras - nu lipsit de niste monumente si ceva farmec - destul de varza, si mizerabil si scump.
RăspundeAndrea - 04-19-2017
Antibebi la femei si prezervative. Pentru ce se inmultesc aia acolo? Pt a trimite copiii la cersit si la adunat gunoaie...si eventual pt alocatii.
Răspundeda - 04-19-2017
corect
Răspundeio - 04-19-2017
de ce trebuie sa primeasca o casa? ca sunt negri si au zece copii? dar altii care lucreaza pe minimul pe economie zi se noapte de ce sa nu primeasca gratis? este un mister pentru mine cum tot la aia care o freaca li se da si sunt ajutati. de ce nu merg la munca? la fujikura ii asteapta cu bratele deschise. in doua din 10 vitrine este cate un anunt de angajare - nu e ca in vaslui. cati au fost angajati o singura luna in viata lor? mai scutiti-ne cu puturosii...
Răspunde