Pe aceeași temă
Cu o biografie la rândul ei impresionantă, poetă, nuvelistă, traducătoare, Patrizia scrie în trei limbi, italiană, engleză și olandeză. În peisajul poetic american, viziunea autoarei îmbină tradiția romantică și modernistă cu accente postmoderne. Poezia ei se află la intersecția dintre imagism și confesiunea lirică postbelică. Stilul său impresionist și autobiografic se înrădăcinează în poetica modernistă pură, căreia îi adaugă accente personale. Sensibilitatea sa poetică prezintă ecouri intertextuale cu alte poetici moderniste, precum cele ale lui Robert Lowell, Sylvia Plath, Robert Bly, Wallace Stevens sau James Wright.
Taishan-ul meu este un volum poetic de memorii, meditații și vise, scris într-un stil imagist adaptat sensibilității postbelice și postmoderne. Volum autobiografic și imaginar, cartea are trimiteri la motive și idei din Cânturile lui Ezra Pound, citite într-o cheie aș zice familială. Taishan este numele unuia dintre cei cinci munți sacri ai Chinei, menționat de Pound în Cânturile Pisane ca un simbol al încercărilor vieții și al posibilității de transcendere. Taishan-ul meu descrie momente emoționale ale unui cuplu, de la primele întâlniri și până la neînțelegerea finală, într-un parcurs meandric al pasiunii, care înglobează momente ale copilăriei, aluzii la celebrul său bunic, dar și momente de fuziune extatică cu natura și cosmicul.
„Timp de/ o zi minunată/ a fost pace/ și o mie de ani au încăput/ într-o clipire.“ Tradus admirabil de Daniela Oancea și Viorica Pâtea, cu o prefață semnată de cea din urmă, Taishan-ul meu oferă la lectură o plăcere trezitoare și rafinată. (Magda Cârneci)
