Pe aceeași temă
In nota se fac referinte la anumite afirmatii publicate in aceasta revista, afirmatii care indeamna, direct sau indirect, la o reconsiderare pozitiva a rolului Miscarii Legionare in istoria Romaniei.
Am remarcat si eu, in unele articole din Origini, unele din ele semnate chiar de redactorul-sef, Gabriel Stanescu, accente apologetice legionare. Intr-un lung editorial intitulat Drumul la centru (numarul 9-10, septembrie-octombrie 2001), Gabriel Stanescu scrie despre Mircea Eliade ca "in conditiile istorice ale dictaturii carliste miscarea de reinnoire spirituala pe baza principiilor crestine autohtone, pe care o propunea Codreanu si noua generatie, satul de politicianismul si coruptia asa-ziselor elite politice, era singura sSINGURA, sublinierea meat optiune a tinerei generatii interbelice" etc.
N-am vrut, din aceasta pricina, sa colaborez la o revista din care nu lipseau, trebuie sa recunosc, articole interesante si fara nici o legatura cu Miscarea, semnate de autori atat din diaspora, cat si din tara pentru care am cel mai mare respect intelectual. Cum se explica aceste prezente? Cred ca redactia vrea sa proiecteze o imagine de neutralitate ideologica si ca autorii solicitati ignora inclinatiile national-spiritualiste (citeste legionare) ale revistei, nu totdeauna batatoare la ochi.
Rezervele mele cu privire la Origini au fost intarite recent de un volum intitulat Mircea Eliade in constiinta contemporanilor sai din exil si editat de Gabriel Stanescu la editura revistei, Criterion Publishing. Fara a fi fost consultat in vreun fel si spre totala mea surprindere, am gasit in aceasta antologie trei texte ale mele despre Mircea Eliade: (1) un eseu mai amplu, initial aparut in 1977 in The Journal of Religion din Statele Unite, tradus in limba franceza pentru numarul omagial Eliade din Cahiers de l'Herne (1978) si tradus acum din franceza in romana pentru volumul in discutie; (2) o marturie cu caracter necrologic, Profesorul, aparut in revista Limite de la Paris in 1986: si (3) paginile de evocare a lui Eliade din volumul Amintiri in dialog scris in colaborare cu Ion Vianu si aparut la editura Litera (1994) si, intr-o a 2-a editie, la editura Polirom (1998). Reproducerea fara permisiune a acestor texte constituie o incalcare a copyright-ului, care poate fi urmarita pe cale legala in tara in care are loc.
Ma supara prezenta mea in antologia lui Gabriel Stanescu si din alt motiv. Culegerea include marturii ale unor autori distinsi (ma intreb daca li s-a cerut permisiunea?), pe langa unele pe care le consider de-a dreptul scandaloase. Ce cauta, de pilda, in acest volum textele semnate de doctorul Alexandru Ronnett, propagandist legionar - vezi volumul tradus in engleza sub titlul Romanian Nationalism: The Legionary Movement, 1974, care se incheie cu o apologie a lui Horia Sima. Ce crezare poate fi data unui asemenea martor? Fostul dentist al lui Eliade afirma, bunaoara, ca acesta ar fi fost de acord cu uciderea de catre legionari a lui Nicolae Iorga. Dupa Ronnett, Eliade "l-a considerat pe Iorga un pervertit si-un orgolios fara simt moral s...t Faptul ca l-a sfatuit pe Carol al II-lea si pe Armand Calinescu cum sa imprastie Legiunea lui Codreanu l-a facut moral, partas la cea mai odioasa crima a guvernului si monarhiei.
Ar fi fost mult mai bine din orice punct de vedere daca Iorga ar fi fost spanzurat sau belit de viu dupa o sentinta a tribunalului ad-hoc, imediat dupa formarea guvernului Antonescu-Sima". Cum a putut editorul antologiei selecta un text atat de calomnios sub aparenta lui de elogiu imbecil-partizan? Cat despre adevarata convingere a lui Eliade cu privire la uciderea lui Nicolae Iorga, ea se gaseste limpede exprimata in Memorii: "Uciderea lui N. Iorga, marele istoric si genialul profet cultural, va pata pentru multa vreme numele de roman".
Aceasta pata pe numele de roman, dupa mai bine de sase decenii, e departe de a fi disparut, cum ne reaminteste brutal un text ca acela din care am citat mai sus.
Matei Calinescu
8 aprilie 2002, Bloomington
9 aprilie 2002, Cluj-Napoca
Nimeni nu mi-a solicitat dreptul de reproducere a acestui text, luat captiv si plasat intr-un sumar care contine articole calomnioase si amenintatoare la adresa mea, ca si compilatiile unor legionari in exil.
Desi acest abuz ramane in competenta justitiei americane, n-ar fi inutil, cred, ca lumea literara din Romania sa fie avertizata nu doar asupra "paradigmei" ideologice, ci si a strategiei de functionare a revistei si editurii lui Gabriel Stanescu.