Pe aceeași temă
Sub egida Institutului Cultural Roman, a aparut anul acesta volumul Noi intalniri la Ierusalim, coordonat de Costel Safirman si Leon Volovici, volum care reuneste transcrierile unor mese rotunde si evocari publice, organizate in cadrul Centrului Cultural din Ierusalim, din 2001 incoace.
Invitatii acestor intalniri sunt cu precadere intelectuali si artisti romani de origine evreiasca, din Romania, iar participantii sunt cetateni israelieni nascuti in Romania, dar nu numai. Sunt invitati si intelectuali si artisti romani de prestigiu, pe care fostii lor conationali care au emigrat in Israel vor sa-i cunoasca.
Intentia organizatorilor acestor manifestari culturale este, explicit, una de dialog, de dezbatere a unor teme preocupante referitoare la istoria recenta si de mai buna cunoastere reciproca intre cultura romana si cea israeliana.
Incepute in 1993, aceste intalniri s-au dezvoltat pe parcurs, primind sprijinul unor din ce in ce mai importante institutii culturale sau diplomatice: Fundatia Culturala Romana, prin Augustin Buzura si Angela Martin, devenit apoi Institutul Cultural Roman, Centrul de studiere a istoriei evreilor din Romania, de la Universitatea Ebraica, Institutul Cultural Roman din Tel Aviv, prin Madeea Axinciuc, cat si a Ambasadei Romane de la Tel Aviv.
Volumul este structurat in trei parti: Dezbateri, Evocari si Portrete.
In sectiunile de evocari si portrete intalnim personaje mai mult sau mai putin cunoscute noua astazi, criteriul selectiei fiind, totusi, acela al valorii si al prestigiului. Figuri disparute ale artei sau personalitati proeminente din zilele noastre, cei alesi pentru a fi prezentati sau comemorati sunt onorati nu doar prin discursuri, dar si prin prezentarea unor filme (documentare sau artistice), de la cantaretul Joseph Schmidt si actrita Lia König, pana la Benjamin Fundoianu, Mihail Sebastian, pictorul Marcel Iancu, regizorul Mircea Saucan, prozatorul Virgil Duda, de la omul de teatru Constantin Anatol si artistul fotograf Sandu Mendrea pana la Alexandru Mirodan si revista Minimum, profesorul Iosef Eugen Campus sau inca tanarul regizor Nae Caranfil, de la actorii Mariana Mihut si Ion Caramitru, care prezinta publicului de limba romana din Israel un spectacol de teatru, si pana la poeta Ana Blandiana.
Dorinta organizatorilor, ca si a numerosilor participanti care iau cuvantul de fiecare data, aceste intalniri fiind foarte vii, foarte animate, este de a pastra o cultura si, implicit, o identitate, care ii leaga, fara sa-i separe insa nici de locul de unde provin, in principal, Romania, nici de tara unde au ales sa traiasca mai apoi (Israel, Franta - cazul lui Lucian Raicu si al Soniei Larian, SUA - cazul lui Noman Manea) si, mai ales, nu-i separa de limba romana, care este folosita aproape exclusiv in cadrul acestor manifestari.
Evocarilor nostalgice li se contrapun mese rotunde interesante si curajoase in sectiunea de Dezbateri, in care, pornind de la aparitii editoriale, sunt abordate teme problematice, cum ar fi deportarile evreilor romani in Transnistria si exterminarea lor lenta acolo - intalnire cu istoricul Jean Ancel, care s-a documentat inclusiv in arhiva fostei URSS sau la Washington, pentru a scrie o lucrare monumentala, de 1.500 pagini, in ebraica, cu titlul Holocaustul in Romania. Prilejul este folosit si pentru a demonta ceea ce e deja numit "mitul lui Antonescu".
O alta intalnire are loc, la Ierusalim, cu prof. Ion Ianosi, pe tema Evreii si comunismul, conferinta preluata din volumul cu acelasi titlu, in care, chiar daca nu suntem neaparat de acord cu sintagma "vinovat fara vina", aplicata lui Marx, nu e mai putin incitant sa urmarim expunerea reputatului profesor, argumentele pe marginea unui subiect spinos si foarte actual, acela al asa-zisei legaturi intrinsece dintre comunism si evrei, ca si marturiile sincere referitoare la propria optiune, de o viata, in favoarea marxismului.
O intalnire de inalt nivel are loc cu ocazia prezentarii volumelor Imaginea evreului in cultura romana, al lui Andrei Oisteanu, cu participarea autorului, ca si a lui Andrei Cornea, si a volumului Zeii cei rai, al lui George Voicu - o discutie despre stereotipuri culturale si antisemitism contemporan, facuta cu competenta si fara false pudori.
Pornind de la niste aparitii editoriale, este prezentata, cu alta ocazie, "literatura de detentie" evreiasca, prin marturiile lui Menahem Fermo, acuzat si condamnat in Romania, in anii ‘50, pentru activitate sionista, apoi Bernard Politzer si Valentin Saxone. Cu totul remarcabil este documentul intitulat Mamie - amintirile din inchisoare ale Monicai Sevianu, participanta la "marele jaf comunist", din anii ‘50, acel atac asupra unei banci, Monica Sevianu fiind si singura care a supravietuit acelei bande. Aflata in detentie, a fost colega de celula cu Ecaterina Balacioiu-Lovinescu, mama Monicai Lovinescu, si ei ii datoram marturii de la sursa despre tragica moarte programata a acesteia.
Dotata cu o inteligenta sclipitoare si cu luciditate, Monica Sevianu descrie mecanismele de functionare a inchisorilor politice comuniste, din propria-i experienta, observand, de exemplu, foarte just ca una dintre principalele parghii este secretomania birocratiei, caracterul ei pervers ezoteric: "In Romania legea este secreta! In preventie, nu numai legea este si ramane si este tinuta secreta. Din clipa cand esti arestat, totul, absolut totul este secret. Data zilei, ora si Regulamentul, Sfantul Regulament al locului de detentie, pe care esti presupus a-l respecta in litera si spiritul lui, daca nu vrei sa-ti petreci timpul la izolator. ...unde mananci doar o data la trei zile, nu ai saltea si nu ai voie sa te asezi decat noaptea. Dar, in afara de Sfantul Regulament, un detinut, daca vrea sa se mai poata numi om, adica sa stie cat de cat unde se afla si cum sa se apere, mai trebuie sa stie o mie si una de lucruri. ...In detentie, informatia este moneda de schimb si singurul, aproape, capital. Nimic nu poate rivaliza cu informatia, pe piata comerciala a detentiei, nici painea nu valoreaza cat informatia".
In concluzie, intentia organizatorilor acestor intalniri si a prezentarii volumelor Intalniri/Noi intalniri la Ierusalim, Leon Volovici si Costel Safirman, de a realiza, asa cum declara si in Prefata, niste punti spirituale intre cultura israeliana si cea romana este asigurata, ca si expunerea unui model de pastrare a identitatii fara a exclude din aceasta apartenenta la o alta identitate, care, prin magia locului de nastere si a unei limbi, se constituie intr-o apartenenta mai indepartata, dar nu mai putin afectuoasa. Astfel se prezinta Romania pentru foarte multi evrei de origine romana care traiesc in Israel, dar care, indiferent de voia unora sau a altora, se considera si sunt cu certitudine, in continuare, si romani. Cu alte cuvinte, o lectie despre un mod foarte generos de a te raporta la cei printre care te-ai nascut.
Noi intalniri la Ierusalim , volum coordonat de Costel Serafim si Leon Volovici, Institutul Cultural Roman, 2007
