Pe aceeași temă
Cartea lui Marius Babias, Subiectivitatea-marfa: o povestire teoretica, aparuta anul acesta la editura clujeana Idea Design & Print, ofera o perplexa reinterpretare a subiectivitatii ca resursa exploatabila politic si estetic.
Structurata in doua parti, cartea functioneaza asemenea unei fabrici culturale, care utilizeaza un aparat critic pentru a produce asertiuni culturale contrariante.
Intr-un prim moment, Babias vorbeste despre un "transfer al legitimarii politice incarcate cultural", insistand asupra contextului economic global in care se exercita activitatea culturala determinata de schimbarile sociale si mizele politice. Discuta apoi despre problemele transformarilor din lumea artei. Continua cu o analiza a productiei din perspectiva determinarilor sociale ale comportamentului cultural. Si incheie cu o problematizare a rezistentei culturale.
In cea de-a doua parte a cartii, autorul expune o varietate de concepte extrase din diferite contexte informationale. Contrapuncteaza printr-o interventie surpriza.
Inca de la inceput, constatandu-se trei caracteristici ale globalizarii (avantul burselor mondiale, piata mondiala extinsa si culturalismul), se pune problema rezistentei in fata acestora si a evitarii intelegerii artei din perspectiva activarii legilor pietei. Arta critica dezbate problemele legate de postcolonialism, globalizare si urbanitate, incercand sa evite disparitia in modelele ei de prezentare si identificarea cu modelele realitatii. Caci artistul este cel care fabrica un stil de viata, opera de arta devine o proteza a autenticitatii, galeria se transforma intr-un butic cultural, iar culturalismul presupune negocierea conflictelor sociale in campul culturii. Nu arta ar ajunge sa schimbe radical societatea, ci intreprinderile economice care actioneaza global. Pana si cultura ajunge sa se privatizeze, prin finantarea proiectelor artistice de catre marile corporatii.
Punand in discutie legatura dintre cultura pop a tineretului si politica, Babias constata ca dreapta preia de la stanga atitudinea de avangarda, cu formele ei de agitatie si mobilizare sociala, redefinindu-i discursul. Avangarda culturii tineretului apare, astfel, ca fiind extremista de dreapta, pentru cei tineri contand mai mult imbunatatirea circumstantelor vietii individuale decat schimbarea societatii. Dreapta si noul conservatorism emotionalizeaza politica, denunta revoltele din '68, sustin inflatia evenimentelor si festivalurilor culturale, privatizeaza spatiul public, colonizeaza vizual viata cotidiana si exclud continutul critic din muzee, medii si programe editoriale. In aceste conditii, crearea unei practici artistice critice ar putea influenta decizia de contraofensiva a liderilor de opinie si amplificatorilor din media printr-un chic radical. Chiar daca activismul artistic a fost inregistrat pe piata culturala ca stil, fortele productive ale societatii pot fi inca activate prin metoda deconstructiei culturale. Legatura dintre politica si cultura tineretului si cea dintre activism si practica artei restaureaza perspectiva strategica asupra interventionismului public.
In conditiile in care capitalismul se sustrage schimbarii radicale prin cooptare si adecvare, constata Babias, critica se anunta ca serviciu social, ceea ce face ca operele de arta sa fie intelese ca enunturi sociale. O astfel de opera de arta este si asertiunea autorului, potrivit careia "lumea poate fi schimbata si in pantofi de sport Puma". Daca punk-ul si revoltele tineresti au fost reduse la logouri si simboluri intr-un magazin de haine, pareri si atitudini, dupa cum spune autorul, iar corpurile noastre au devenit suprafata de reclama, atunci ar trebui sa folosim critic aceasta reclama, pentru a estima cat mai aproximativ valoarea de schimb a subiectivitatii noastre.
