Scriitorii romani si narcoticele (4)Ion Barbu - ciuperca halucinogena

Andrei Oisteanu | 21.05.2008

Pe aceeași temă

Balada eterica

 

 Dosarul exegezelor poemului Riga Crypto si lapona Enigel este voluminos. Nu-l voi deschide acum. Voi aminti doar ca poemul a fost socotit ca fiind o "balada" (Ion Barbu insusi), un "cantec batranesc de nunta" (Tudor Vianu), o "fantezie" (Al. Philippide), un "basm" (Nicolae Manolescu), o "anecdota" (Serban Cioculescu), o "fabula", de fapt o "cantafabula" (Serban Foarta). Hermeneutii barbieni s-au intrecut in a face analiza ezoterica si exoterica a ceea ce s-a numit "un Luceafar  [eminescian] cu rolurile inversate" (Nicolae Manolescu). Este evident faptul ca "balada" lui Ion Barbu are mai multe paliere de citire, cu mai multe chei de decriptare. Ma voi opri acum doar la unul dintre ele, care a fost neglijat. "Daca o poezie admite o explicatie - spunea Ion Barbu insusi -, rational admite atunci o infinitate. O exegeza nu poate deci fi in niciun caz absoluta."1

 Pentru a intelege poemul Riga Crypto si lapona Enigel, trebuie intelese conditiile in care a fost compus. Nu avem vreo nota a autorului care sa insoteasca balada, asa cum s-a pastrat in cazul unui alt poet narcoman, S.T. Coleridge, la poemul Kubla Khan or A Vision in a Dream: "Acest fragment (…) a fost compus intr-o forma de reverie indusa de doua granule de opiu (…), in toamna anului 1797"2.

 Avem totusi unele surse, destul de detaliate. In plina perioada de intoxicare cu stupefiante (cocaina si eter), Ion Barbu a scris Riga Crypto si lapona Enigel in Germania, la Tübingen, intr-o seara de octombrie 1923. "Ma luptam in camera mea cu chinurile eterului", isi aduce aminte Ion Barbu intr-o scrisoare din 1927 catre prietenul sau flamand Léo Delfoss3 .

 

 Lapona Enigel si norvegiana Helga

 

 Poetul traversa, atunci, o dubla criza. In afara de "chinurile eterului" (si ale cocainei), Ion Barbu era macinat, in acea perioada (inclusiv in acea seara), de chinurile singuratatii. "Am inceput sa ma rog de Spiritul acelei ore ca sa puna capat acelei singuratati", scrie poetul in aceeasi scrisoare. Trecusera doar cateva luni de cand fusese parasit (in mai 1923) de iubita lui mai varstnica, pictorita norvegiana Helga, pe care o cunoscuse la expozitia ei din München. Ea a fost - cu cuvintele sotiei poetului, Gerda Barbilian - "marea dragoste" a lui Ion Barbu, "singura femeie pe care a iubit-o sincer, la care s-a gandit cu duiosie pana la sfarsitul vietii", "singura pentru care a suferit cu desperare, pana in adancul sufletului". Despartirea de Helga "i-a zguduit viata", lasandu-l pe poet "descumpanit, adanc deprimat, desperat"4 .

 Intr-o astfel de stare se afla Ion Barbu in seara aceea de toamna a anului 1923. Narcotizat cu eter (al carui nivel scadea ingrijorator din "flaconul blestemat"), poetul adoarme si - dupa modelul Coleridge, pe care-l admira - viseaza "urzeala baladei". "Originea baladei rigai Crypto este onirica, cu siguranta (…). Cel putin ca intentie si ca schema; caci compozitia s-a dezvoltat si desavarsit in momente de luciditate", ii scrie Barbu lui Léo Delfoss.

 Am motive sa cred ca Enigel, pastorita transhumanta din Laponia - care, din "tari de gheata urgisita", coboara cu turmele ei de reni "mai la sud" (in Germania?) -, este numele incriptat al norvegienei Helga. De altfel, Ion Barbu insusi vorbeste despre "cadrul scandinav al poemului", un cadru geo-cultural motivat de el printr-o nevoie "cu totul intima". Face acest lucru in scrisoarea catre prietenul Delfoss in care ii prezinta coordonatele autobiografice in care s-a nascut poemul: "Eu credeam  [ca] elementele: ciupearca, fragi, lapona, tari de ghiata, reni [si ursul alb - adaug eu, A.O.] [sunt] pe deplin justificate de necesitatea, cu totul intima pentru mine ssic!t, de a da un cadru scandinav poemului"5 .

 Lapona Enigel n-ar fi singura ipostaza poetica a iubitei sale Helga. Ar mai fi atat "neclatinatul idol El Gahel" din "tara lui norvega" (Isarlak), cat si "rusalca unui iezer scandinav" (Portret), cum a aratat Serban Foarta6 . Incifrarea practicata de Ion Barbu a dat roade. Nici macar (sau mai ales) sotia sa nu a avut acces la cifru: "El n-a scris adevarate poezii de dragoste, in orice caz, niciuna pentru Helga", considera eronat Gerda Barbilian7 .

 

"Epouser cfest mourir un peu"

 

 Legat de episodul despartirii de Helga, tema nuntii (centrala in "balada rigai Crypto") il preocupa asiduu pe Ion Barbu. Chiar in perioada genezei poemului Riga Crypto si lapona Enigel (in octombrie 1923) poetul a cerut-o in casatorie pe Gerda in mod cu totul neasteptat8 . Simtea probabil ca viata sa, extrem de dezordonata din punct de vedere erotic si narcotic (se autodefinea ca un barbat "etero-hetero-sexual"), s-ar putea echilibra in preajma unei sotii intelegatoare.

 Cu vreo doi ani inainte de acest episod (in noiembrie 1921), iminenta nuntii prietenului sau din Giurgiu, Simon Bayer, il nelinistise profund. "A spune ca  [vestea logodnei tale] m-a bucurat, ar fi sa te mint. (c) Epouser cfest mourir un peu", ii scria el frust, o scrisoare atipica adresata unui mire. Dar era la Barbu si o abia mascata invidie: "E inanitatea vietii de perpetuu flacau, la care ma osandesc obiceiuri tiranice(?) si sila pentru propria-mi necuratie(?), opusa celuilalt fel de viata, al tau de acum: potolit, rodnic, binecuvantat"9 . Probabil ca formulele de tip "sila pentru propria necuratie" si "obiceiuri tiranice" care "osandesc la inanitatea vietii" fac aluzie la excesele narcotice (si erotice) ale poetului.

 

Riga Crypto - Regele ciupercilor halucinogene

 

 Daca admitem ca lapona Enigel este norvegiana Helga, trebuie sa admitem si ca Riga Crypto (necoapta ciuperca plesuva) este - in sens matein - "craiul" Ion Barbu ("perpetuu flacau", chel de tanar). Intrebarea este de ce si-a ales Ion Barbu ca alter ego o planta inferioara, o ciuperca, o criptogama ce nu face flori ("nu voia sa infloreasca")? "Nu este desigur o intamplare - crede Tudor Vianu in 1935 - ca personajul este o ciuperca."10 Dar, din pacate, istoricul literar (si prietenul bun al poetului) nu a adus niciun argument de ce "nu este o intamplare". Prin adverbul "desigur", Vianu sugereaza ca ar fi vorba de o evidenta care n-ar mai trebui formulata. De fapt, adevarata intrebare ar fi: in ce soi de ciuperca s-a autoperceput poetul? Am sa incerc sa raspund.

 In epistola amintita mai sus, cea catre prietenul Léon Defloss, Barbu scrie ca regele Crypto este anume "o Ciupearca roscata" ("un Champignon rosé"), fara sa dea si alte detalii. Revenind insa la balada, putem incerca sa identificam specia. Fiind o "riga crypto [gama]", "Crypto regele-ciupearca" este evident un rege al buretilor ("imparatea peste bureti"). Soarele, care "e rosu, mare [si] pete are fel de fel", se oglindeste in "chelia" palariei ciupercii ("se oglindi in pielea-i cheala"). Cu alte cuvinte, palaria ciupercii este tot rosie cu pete. Un alt element cromatic, dar si toxicologic, reiese din balada: cand se coace la soare, ciuperca musteste de "venin si rosu untdelemn". Pare sa fie vorba chiar de specia "burete pestrit", adica patat. Este o ciuperca psihotropa, cu picior alb si palarie rosie cu pete albe (tipica pentru reprezentarile infantile), adica regele ciupercilor halucinogene: Amanita muscaria (popular muscarita sau palaria sarpelui)11. Interesant este faptul ca un soi comestibil de ciuperca din specia Amanita are nu mai putin de trei denumiri "regale": Amanita caesarea, craita si burete domnesc. Consumata in cantitati mici, ciuperca Amanita muscaria are puternice efecte psihotrope. Ea provoaca "nebunie". Expresia romaneasca "doar n-am mancat bureti" (cu sensul "doar n-am innebunit") se refera la consumul (in)voluntar de astfel de bureti pestriti. In cantitati mari ciuperca este letala. Se pare ca imparatul Tiberius Claudius a fost otravit de sotia sa Agrippina cu muscarita, ca sa il aduca pe tron pe fiul ei Nero. Plinius cel Batran a identificat gresit ciuperca ucigasa cu boletus (manatarca). El se mira ca aceasta "delicatesa culinara" a putut sa-l otraveasca mortal pe imparatul roman. Din descrierea ciupercii facuta de Plinius rezulta insa ca a fost vorba de Amanita muscaria: "Culoare de un rosu deschis (c) si niste pete albe pe palarie ca niste picaturi" (Naturalis Historia, XII, 46).

 Efectele halucinogene si psihotrope ale acestei ciuperci erau cunoscute nu numai in India si Iran (sub numele probabil de Soma si Haoma)12, in Asia Centrala si de Nord (de catre samani), dar si in Europa arhaica (de catre vrajitoare). Specialistii sunt de regula de acord cu faptul ca ciuperca muscarita era folosita ca un foarte puternic drog de catre tinerii din confreriile initiatice (Männerbünde) si de razboinicii vikingi (berserkr = imbracati in "blana de urs"), pentru provocarea starilor de furor religiosus, stari de care amintesc autorii clasici cand descriu naravurile populatiilor indo‑europene, inclusiv cele ale scitilor, iranienilor, geto‑dacilor si germanicilor.

 

Este simptomatic faptul ca, in starea de toxicomanie si deprimare pe care o traversa Ion Barbu in Germania sfarsitului de an 1923, el s-a autodesemnat in poem ca o ciuperca psihotropa care innebuneste. Peste doar cateva luni, in februarie 1924, el va pleca bolnav de nervi in Romania. La 3 martie, Eugen Lovinescu il intalneste la Bucuresti "complet descompus sufleteste". Peste alte cateva luni (13 august 1924) Barbu va fi internat la un spital de boli mintale pentru dezintoxicare.

 

Samanismul si tehnicile extazului

 

 Enigel, pastorita transhumanta de reni din Laponia, pare sa fie o femeie-saman. Limbajul ei totemic o defineste ca atare: "ursul alb mi-e varul drept" sau "ma-nchin la soarele-ntelept" sau "roata alba mi-e stapana" etc. Pe de alta parte, pastorul (= pástorul) este, de regula, simbolul preotului. Mircea Eliade a studiat samanismul din nordul Eurasiei si "tehnicile arhaice ale extazului" (este chiar subtitlul cartii sale Samanism). A studiat samanismul in general, dar si pe cel practicat de laponi. Iata cateva coordonate ale acestuia: femeile pot fi samani. Samanii laponi ingereaza ciuperca psihedelica Amanita muscaria pentru a intra in transa extatica; la laponi soarele e zeu, iar ursul este animalul-spirit in care samanul "se transforma". Samanii laponi stiu limba-secreta cu care pot comunica cu spiritele naturii (animale, plante) etc.13

 Riga Crypto, "mirele poienii", o imbie pe lapona Enigel sa-l culeaga. Dar buretele pestrit nu e copt destul. Fiind "perpetuu flacau", regele e prea "plapand", e "crud" si "firav". "Asteapta de te coace", ii spune vrajitoarea Enigel. Cum am spus, la caldura soarelui, "sucul dulce" din "inima ascunsa" (cryptos) a ciupercii se "inacreste" si se transforma in "venin si rosu untdelemn". Intr-adevar, muscarita tanara are "suc dulce", e comestibila. Abia la maturitate "ascunsa-i inima plesneste", ciuperca devenind toxica si psihedelica. In poem, abia la sfarsit, in penultima strofa, se vorbeste de "nebunia" ciupercii: "Pahar e gandul, cu otrava,/Ca la nebunul riga Crypto". Si asta dupa ce "focul [Soarelui] inima i-a fript-o".

 De fapt, nu regele-ciuperca e nebun. Cum spuneam, ciuperca produce "nebunie", fiind delirogena. In germana, buretele-pestrit (Amanita muscaria) se numeste chiar "Ciuperca nebunilor". Multe plante psihotrope provoaca un fel de "nebunie". Unele chiar poarta nume precum "nebunarita" (maselarita) sau "bolanzeala/bolandarita" (ciumafaia)14. Acestea din urma sunt chiar plantele cu care "nebunul" Riga Crypto se va insoti in finalul baladei. Intr-adevar, el se inhaiteaza cu un alt "crai" ("De a ramas sa rataceasca/Cu alta fata, mai craiasca"), tot un psihotrop, anume cu "laurul-balaurul" (laur = ciumafaie = Datura stramonium). Impreuna cu acesta, Riga Crypto va cheltui toti banii ("aurul sa-l toace") si isi va face de cap, poate chiar cu "vrajitoarea minatarca, de la fantana tineretii". Nu este vorba de o ciuperca "vrajitoare", ci de o ciuperca "a vrajitoarelor" care provoaca "tinerete" (in farmacia populara franceza Datura stramonium se numeste chiar Herbe aux sorcières).

 Pana la urma, "nebunul" rege-ciupearca isi alege ca "imparateasa" maselarita, zisa si nebunarita, insotindu-se evident cu o planta de rangul lui. Este o planta de familie buna, a Solanaceelor, ruda apropiata cu nobila Doamna Matraguna. "Cu maselarita-mireasa,/Sa-i tie de imparateasa". Nimic nu este intamplator in balada lui Ion Barbu. Maselarita (Hyoscyamus niger) este o planta psihotropa, dar si un puternic afrodiziac, care stimuleaza nuntirile.

 

Nunta psihedelica

 

 In secolele XV-XVII, alchimistii faceau apel la arta emblemei si a alegoriei pentru a transmite, in mod criptat, informatii (retete chiar) privind "arta" lor. Ceea ce era "nunta (al)chimica" la ezotericii renascentisti (vezi Chymische Hochzeit, de Christian Rosencreutz, 1459), este "nunta psihedelica" la poetul-matemacian Ion Barbu. Vorbind despre poezia "ermetica" din volumul Joc secund al lui Ion Barbu, Ovid Crohmalniceanu comenteaza: "Scrierile ermetice urmareau sa comunice anumite lucruri sub o forma «criptica», dificila, cu scopul de a permite accesul la cunoasterea lor numai spiritelor care sunt vrednice sa afle marile taine si o dovedesc, biruind obstacolele textului, simbolistica lui secreta"15.

 In balada Riga Crypto si lapona Enigel este vorba doar partial de o "nunta ratata", crede Serban Foarta16. Este drept ca nu se consuma insotirea inter-regn (uman-vegetal), cea dintre lapona Enigel (scandinava Helga) si regele-ciupearca (balcanicul Barbilian), cea dintre om ("fiara batrana") si criptogama ("faptura mai firava"). O nunta imposibila, deci  ratata atat in viata, cat si in balada. Pana la urma, insa, se produce o nunta in cadrul aceluiasi regn (vegetal-vegetal). Motivul "nuptiilor ratate" apare cand mirii se dovedesc incompatibili, dar nu numai cand sunt "prea apropiati" (tema incestului, vezi balada Soarele si Luna), ci si cand sunt "prea departati" (Luceafarul, Riga Cryptoc).

 Poemul Riga Crypto si lapona Enigel este (si) o alegorie cu informatii incifrate si limbaj criptic privind plantele psihotrope. Se poate pune intrebarea de unde avea poetul atatea cunostinte despre acest vast si specific subiect, inclusiv despre narcotice in general. Avea lecturi in aceasta privinta? Se pare ca da. De pilda, Ion Barbu avea cunostinta ca anume in orasul "lui", la Göttingen, in 1859, fusese izolata cocaina din frunze de coca (un detaliu de istoria stiintei) si ca in 1798-1799 Samuel Taylor Coleridge, fiind student la Universitatea din Göttingen, consumase opiu si scrisese poezii: "Drumurile de acum 14 ani  [= 1921] - scria Barbu intr-un articol din 1935 - m-au dus pana in orasul Göttingen, unde Coleridge a stat cum se stie cufundat intr-o puternica visare [sic!]". In acelasi articol, poetul era indignat de faptul ca "morala filistina isi satisface adesea, in scormonirea acestor biografii putin cam speciale [Poe, Coleridge, de Quincey s.a.], o curiozitate joasa si pofta de scandal"17.

 Ion Barbu a fost mereu interesat (si adesea influentat) de operele altor scriitori narcomani: A.E. Poe, S.T. Coleridge, Thomas de Quincey, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud s.a. In adolescenta, invatase engleza ca sa-l poata citi pe A.E. Poe in original. Poemul Falduri, dedicat unui personaj al acestuia (William Wilson), a fost scris de Barbu in 1926. In 1929 el citea entuziasmat cartea lui Thomas de Quincey (autodeclaratul papa al "Bisericii opiului"), Confessions of an English Opium-Eater (1822), o carte pe care Ion Barbu o considera ca fiind "una din cele mai frumoase din cate cunosc"18.

 

(continuare in numarul urmator)

 

1) Ion Barbu, Versuri si proza, Minerva, 1970, p. 184.

2) Andrada Fatu-Tutoveanu, Literatura si extaz artificial, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005, p. 102. Este o carte care, din pacate, ignora complet spatiul cultural romanesc.

3) Ion Barbu in corespondenta, Editura Minerva, 1982, pp. 141-142.

4) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, Cartea Romaneasca, 1979, pp. 138-146.

5) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 142.

6) Serban Foarta, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Facla, Timisoara, 1980, pp. 48, 131.

7) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, ed. cit., p. 138.

8) Idem, p. 146.

9) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 78.

10) Tudor Vianu, Ion Barbu, Cultura Nationala, Bucuresti, 1935, p. 61.

11) Ov.S. Crohmalniceanu a intuit faptul ca Riga Crypto este o ciuperca otravitoare, "cu pete rosii pe umbrela" (Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. II, Minerva, 1974, p. 463). Nu cred insa ca balada lui Ion Barbu este, cum spunea Crohmalniceanu, "o legenda explicativa a originii ciupercilor otravitoare", adica un "deceu" (Serban Foarta) sau o legenda etiologica.

12) Dosarul identificarii plantei mitice Soma-Haoma este urias si nu intentionez sa-l deschid aici (vezi Encyclopaedia Iranica, s.v. Haoma). Teoria conform careia bautura Soma-Haoma ar fi fost un extract din ciuperca Amanita muscaria a fost sustinuta de unii savanti (R. Gordon Wasson, Claude Lévi-Strauss s.a.). Vezi si contributia la acest subiect a lui Arion Rosu (Les conceptions psychologiques dans les textes médicaux indiens, publications de lfInstitut de Civilisation Indienne, 43, Paris, 1978). Ii multumesc Mihaelei Timus pentru ajutorul bibliografic acordat.

13) Mircea Eliade, Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy, Princeton University Press, 1974, pp. 15, 93, 96, 176, 278, 399-401.

14) Vezi A. Oisteanu, Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca, Polirom, 2004, sectiunea Narcotice si halucinogene la geto-daci si romani, p. 369-412.

15) Ov.S. Crohmalniceanu, ed. cit., p. 454.

16) Serban Foarta, ed. cit., p. 32.

17) Ion Barbu, Prometeu desrobit, Facla, nr. 1351, 1935, p. 2.

18) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 148.

Balada eterica

 

 Dosarul exegezelor poemului Riga Crypto si lapona Enigel este voluminos. Nu-l voi deschide acum. Voi aminti doar ca poemul a fost socotit ca fiind o "balada" (Ion Barbu insusi), un "cantec batranesc de nunta" (Tudor Vianu), o "fantezie" (Al. Philippide), un "basm" (Nicolae Manolescu), o "anecdota" (Serban Cioculescu), o "fabula", de fapt o "cantafabula" (Serban Foarta). Hermeneutii barbieni s-au intrecut in a face analiza ezoterica si exoterica a ceea ce s-a numit "un Luceafar  [eminescian] cu rolurile inversate" (Nicolae Manolescu). Este evident faptul ca "balada" lui Ion Barbu are mai multe paliere de citire, cu mai multe chei de decriptare. Ma voi opri acum doar la unul dintre ele, care a fost neglijat. "Daca o poezie admite o explicatie - spunea Ion Barbu insusi -, rational admite atunci o infinitate. O exegeza nu poate deci fi in niciun caz absoluta."1

 Pentru a intelege poemul Riga Crypto si lapona Enigel, trebuie intelese conditiile in care a fost compus. Nu avem vreo nota a autorului care sa insoteasca balada, asa cum s-a pastrat in cazul unui alt poet narcoman, S.T. Coleridge, la poemul Kubla Khan or A Vision in a Dream: "Acest fragment (…) a fost compus intr-o forma de reverie indusa de doua granule de opiu (…), in toamna anului 1797"2.

 Avem totusi unele surse, destul de detaliate. In plina perioada de intoxicare cu stupefiante (cocaina si eter), Ion Barbu a scris Riga Crypto si lapona Enigel in Germania, la Tübingen, intr-o seara de octombrie 1923. "Ma luptam in camera mea cu chinurile eterului", isi aduce aminte Ion Barbu intr-o scrisoare din 1927 catre prietenul sau flamand Léo Delfoss3 .

 

 Lapona Enigel si norvegiana Helga

 

 Poetul traversa, atunci, o dubla criza. In afara de "chinurile eterului" (si ale cocainei), Ion Barbu era macinat, in acea perioada (inclusiv in acea seara), de chinurile singuratatii. "Am inceput sa ma rog de Spiritul acelei ore ca sa puna capat acelei singuratati", scrie poetul in aceeasi scrisoare. Trecusera doar cateva luni de cand fusese parasit (in mai 1923) de iubita lui mai varstnica, pictorita norvegiana Helga, pe care o cunoscuse la expozitia ei din München. Ea a fost - cu cuvintele sotiei poetului, Gerda Barbilian - "marea dragoste" a lui Ion Barbu, "singura femeie pe care a iubit-o sincer, la care s-a gandit cu duiosie pana la sfarsitul vietii", "singura pentru care a suferit cu desperare, pana in adancul sufletului". Despartirea de Helga "i-a zguduit viata", lasandu-l pe poet "descumpanit, adanc deprimat, desperat"4 .

 Intr-o astfel de stare se afla Ion Barbu in seara aceea de toamna a anului 1923. Narcotizat cu eter (al carui nivel scadea ingrijorator din "flaconul blestemat"), poetul adoarme si - dupa modelul Coleridge, pe care-l admira - viseaza "urzeala baladei". "Originea baladei rigai Crypto este onirica, cu siguranta (…). Cel putin ca intentie si ca schema; caci compozitia s-a dezvoltat si desavarsit in momente de luciditate", ii scrie Barbu lui Léo Delfoss.

 Am motive sa cred ca Enigel, pastorita transhumanta din Laponia - care, din "tari de gheata urgisita", coboara cu turmele ei de reni "mai la sud" (in Germania?) -, este numele incriptat al norvegienei Helga. De altfel, Ion Barbu insusi vorbeste despre "cadrul scandinav al poemului", un cadru geo-cultural motivat de el printr-o nevoie "cu totul intima". Face acest lucru in scrisoarea catre prietenul Delfoss in care ii prezinta coordonatele autobiografice in care s-a nascut poemul: "Eu credeam  [ca] elementele: ciupearca, fragi, lapona, tari de ghiata, reni [si ursul alb - adaug eu, A.O.] [sunt] pe deplin justificate de necesitatea, cu totul intima pentru mine ssic!t, de a da un cadru scandinav poemului"5 .

 Lapona Enigel n-ar fi singura ipostaza poetica a iubitei sale Helga. Ar mai fi atat "neclatinatul idol El Gahel" din "tara lui norvega" (Isarlak), cat si "rusalca unui iezer scandinav" (Portret), cum a aratat Serban Foarta6 . Incifrarea practicata de Ion Barbu a dat roade. Nici macar (sau mai ales) sotia sa nu a avut acces la cifru: "El n-a scris adevarate poezii de dragoste, in orice caz, niciuna pentru Helga", considera eronat Gerda Barbilian7 .

 

"Epouser cfest mourir un peu"

 

 Legat de episodul despartirii de Helga, tema nuntii (centrala in "balada rigai Crypto") il preocupa asiduu pe Ion Barbu. Chiar in perioada genezei poemului Riga Crypto si lapona Enigel (in octombrie 1923) poetul a cerut-o in casatorie pe Gerda in mod cu totul neasteptat8 . Simtea probabil ca viata sa, extrem de dezordonata din punct de vedere erotic si narcotic (se autodefinea ca un barbat "etero-hetero-sexual"), s-ar putea echilibra in preajma unei sotii intelegatoare.

 Cu vreo doi ani inainte de acest episod (in noiembrie 1921), iminenta nuntii prietenului sau din Giurgiu, Simon Bayer, il nelinistise profund. "A spune ca  [vestea logodnei tale] m-a bucurat, ar fi sa te mint. (c) Epouser cfest mourir un peu", ii scria el frust, o scrisoare atipica adresata unui mire. Dar era la Barbu si o abia mascata invidie: "E inanitatea vietii de perpetuu flacau, la care ma osandesc obiceiuri tiranice(?) si sila pentru propria-mi necuratie(?), opusa celuilalt fel de viata, al tau de acum: potolit, rodnic, binecuvantat"9 . Probabil ca formulele de tip "sila pentru propria necuratie" si "obiceiuri tiranice" care "osandesc la inanitatea vietii" fac aluzie la excesele narcotice (si erotice) ale poetului.

 

Riga Crypto - Regele ciupercilor halucinogene

 

 Daca admitem ca lapona Enigel este norvegiana Helga, trebuie sa admitem si ca Riga Crypto (necoapta ciuperca plesuva) este - in sens matein - "craiul" Ion Barbu ("perpetuu flacau", chel de tanar). Intrebarea este de ce si-a ales Ion Barbu ca alter ego o planta inferioara, o ciuperca, o criptogama ce nu face flori ("nu voia sa infloreasca")? "Nu este desigur o intamplare - crede Tudor Vianu in 1935 - ca personajul este o ciuperca."10 Dar, din pacate, istoricul literar (si prietenul bun al poetului) nu a adus niciun argument de ce "nu este o intamplare". Prin adverbul "desigur", Vianu sugereaza ca ar fi vorba de o evidenta care n-ar mai trebui formulata. De fapt, adevarata intrebare ar fi: in ce soi de ciuperca s-a autoperceput poetul? Am sa incerc sa raspund.

 In epistola amintita mai sus, cea catre prietenul Léon Defloss, Barbu scrie ca regele Crypto este anume "o Ciupearca roscata" ("un Champignon rosé"), fara sa dea si alte detalii. Revenind insa la balada, putem incerca sa identificam specia. Fiind o "riga crypto [gama]", "Crypto regele-ciupearca" este evident un rege al buretilor ("imparatea peste bureti"). Soarele, care "e rosu, mare [si] pete are fel de fel", se oglindeste in "chelia" palariei ciupercii ("se oglindi in pielea-i cheala"). Cu alte cuvinte, palaria ciupercii este tot rosie cu pete. Un alt element cromatic, dar si toxicologic, reiese din balada: cand se coace la soare, ciuperca musteste de "venin si rosu untdelemn". Pare sa fie vorba chiar de specia "burete pestrit", adica patat. Este o ciuperca psihotropa, cu picior alb si palarie rosie cu pete albe (tipica pentru reprezentarile infantile), adica regele ciupercilor halucinogene: Amanita muscaria (popular muscarita sau palaria sarpelui)11. Interesant este faptul ca un soi comestibil de ciuperca din specia Amanita are nu mai putin de trei denumiri "regale": Amanita caesarea, craita si burete domnesc. Consumata in cantitati mici, ciuperca Amanita muscaria are puternice efecte psihotrope. Ea provoaca "nebunie". Expresia romaneasca "doar n-am mancat bureti" (cu sensul "doar n-am innebunit") se refera la consumul (in)voluntar de astfel de bureti pestriti. In cantitati mari ciuperca este letala. Se pare ca imparatul Tiberius Claudius a fost otravit de sotia sa Agrippina cu muscarita, ca sa il aduca pe tron pe fiul ei Nero. Plinius cel Batran a identificat gresit ciuperca ucigasa cu boletus (manatarca). El se mira ca aceasta "delicatesa culinara" a putut sa-l otraveasca mortal pe imparatul roman. Din descrierea ciupercii facuta de Plinius rezulta insa ca a fost vorba de Amanita muscaria: "Culoare de un rosu deschis (c) si niste pete albe pe palarie ca niste picaturi" (Naturalis Historia, XII, 46).

 Efectele halucinogene si psihotrope ale acestei ciuperci erau cunoscute nu numai in India si Iran (sub numele probabil de Soma si Haoma)12, in Asia Centrala si de Nord (de catre samani), dar si in Europa arhaica (de catre vrajitoare). Specialistii sunt de regula de acord cu faptul ca ciuperca muscarita era folosita ca un foarte puternic drog de catre tinerii din confreriile initiatice (Männerbünde) si de razboinicii vikingi (berserkr = imbracati in "blana de urs"), pentru provocarea starilor de furor religiosus, stari de care amintesc autorii clasici cand descriu naravurile populatiilor indo‑europene, inclusiv cele ale scitilor, iranienilor, geto‑dacilor si germanicilor.

 

Este simptomatic faptul ca, in starea de toxicomanie si deprimare pe care o traversa Ion Barbu in Germania sfarsitului de an 1923, el s-a autodesemnat in poem ca o ciuperca psihotropa care innebuneste. Peste doar cateva luni, in februarie 1924, el va pleca bolnav de nervi in Romania. La 3 martie, Eugen Lovinescu il intalneste la Bucuresti "complet descompus sufleteste". Peste alte cateva luni (13 august 1924) Barbu va fi internat la un spital de boli mintale pentru dezintoxicare.

 

Samanismul si tehnicile extazului

 

 Enigel, pastorita transhumanta de reni din Laponia, pare sa fie o femeie-saman. Limbajul ei totemic o defineste ca atare: "ursul alb mi-e varul drept" sau "ma-nchin la soarele-ntelept" sau "roata alba mi-e stapana" etc. Pe de alta parte, pastorul (= pástorul) este, de regula, simbolul preotului. Mircea Eliade a studiat samanismul din nordul Eurasiei si "tehnicile arhaice ale extazului" (este chiar subtitlul cartii sale Samanism). A studiat samanismul in general, dar si pe cel practicat de laponi. Iata cateva coordonate ale acestuia: femeile pot fi samani. Samanii laponi ingereaza ciuperca psihedelica Amanita muscaria pentru a intra in transa extatica; la laponi soarele e zeu, iar ursul este animalul-spirit in care samanul "se transforma". Samanii laponi stiu limba-secreta cu care pot comunica cu spiritele naturii (animale, plante) etc.13

 Riga Crypto, "mirele poienii", o imbie pe lapona Enigel sa-l culeaga. Dar buretele pestrit nu e copt destul. Fiind "perpetuu flacau", regele e prea "plapand", e "crud" si "firav". "Asteapta de te coace", ii spune vrajitoarea Enigel. Cum am spus, la caldura soarelui, "sucul dulce" din "inima ascunsa" (cryptos) a ciupercii se "inacreste" si se transforma in "venin si rosu untdelemn". Intr-adevar, muscarita tanara are "suc dulce", e comestibila. Abia la maturitate "ascunsa-i inima plesneste", ciuperca devenind toxica si psihedelica. In poem, abia la sfarsit, in penultima strofa, se vorbeste de "nebunia" ciupercii: "Pahar e gandul, cu otrava,/Ca la nebunul riga Crypto". Si asta dupa ce "focul [Soarelui] inima i-a fript-o".

 De fapt, nu regele-ciuperca e nebun. Cum spuneam, ciuperca produce "nebunie", fiind delirogena. In germana, buretele-pestrit (Amanita muscaria) se numeste chiar "Ciuperca nebunilor". Multe plante psihotrope provoaca un fel de "nebunie". Unele chiar poarta nume precum "nebunarita" (maselarita) sau "bolanzeala/bolandarita" (ciumafaia)14. Acestea din urma sunt chiar plantele cu care "nebunul" Riga Crypto se va insoti in finalul baladei. Intr-adevar, el se inhaiteaza cu un alt "crai" ("De a ramas sa rataceasca/Cu alta fata, mai craiasca"), tot un psihotrop, anume cu "laurul-balaurul" (laur = ciumafaie = Datura stramonium). Impreuna cu acesta, Riga Crypto va cheltui toti banii ("aurul sa-l toace") si isi va face de cap, poate chiar cu "vrajitoarea minatarca, de la fantana tineretii". Nu este vorba de o ciuperca "vrajitoare", ci de o ciuperca "a vrajitoarelor" care provoaca "tinerete" (in farmacia populara franceza Datura stramonium se numeste chiar Herbe aux sorcières).

 Pana la urma, "nebunul" rege-ciupearca isi alege ca "imparateasa" maselarita, zisa si nebunarita, insotindu-se evident cu o planta de rangul lui. Este o planta de familie buna, a Solanaceelor, ruda apropiata cu nobila Doamna Matraguna. "Cu maselarita-mireasa,/Sa-i tie de imparateasa". Nimic nu este intamplator in balada lui Ion Barbu. Maselarita (Hyoscyamus niger) este o planta psihotropa, dar si un puternic afrodiziac, care stimuleaza nuntirile.

 

Nunta psihedelica

 

 In secolele XV-XVII, alchimistii faceau apel la arta emblemei si a alegoriei pentru a transmite, in mod criptat, informatii (retete chiar) privind "arta" lor. Ceea ce era "nunta (al)chimica" la ezotericii renascentisti (vezi Chymische Hochzeit, de Christian Rosencreutz, 1459), este "nunta psihedelica" la poetul-matemacian Ion Barbu. Vorbind despre poezia "ermetica" din volumul Joc secund al lui Ion Barbu, Ovid Crohmalniceanu comenteaza: "Scrierile ermetice urmareau sa comunice anumite lucruri sub o forma «criptica», dificila, cu scopul de a permite accesul la cunoasterea lor numai spiritelor care sunt vrednice sa afle marile taine si o dovedesc, biruind obstacolele textului, simbolistica lui secreta"15.

 In balada Riga Crypto si lapona Enigel este vorba doar partial de o "nunta ratata", crede Serban Foarta16. Este drept ca nu se consuma insotirea inter-regn (uman-vegetal), cea dintre lapona Enigel (scandinava Helga) si regele-ciupearca (balcanicul Barbilian), cea dintre om ("fiara batrana") si criptogama ("faptura mai firava"). O nunta imposibila, deci  ratata atat in viata, cat si in balada. Pana la urma, insa, se produce o nunta in cadrul aceluiasi regn (vegetal-vegetal). Motivul "nuptiilor ratate" apare cand mirii se dovedesc incompatibili, dar nu numai cand sunt "prea apropiati" (tema incestului, vezi balada Soarele si Luna), ci si cand sunt "prea departati" (Luceafarul, Riga Cryptoc).

 Poemul Riga Crypto si lapona Enigel este (si) o alegorie cu informatii incifrate si limbaj criptic privind plantele psihotrope. Se poate pune intrebarea de unde avea poetul atatea cunostinte despre acest vast si specific subiect, inclusiv despre narcotice in general. Avea lecturi in aceasta privinta? Se pare ca da. De pilda, Ion Barbu avea cunostinta ca anume in orasul "lui", la Göttingen, in 1859, fusese izolata cocaina din frunze de coca (un detaliu de istoria stiintei) si ca in 1798-1799 Samuel Taylor Coleridge, fiind student la Universitatea din Göttingen, consumase opiu si scrisese poezii: "Drumurile de acum 14 ani  [= 1921] - scria Barbu intr-un articol din 1935 - m-au dus pana in orasul Göttingen, unde Coleridge a stat cum se stie cufundat intr-o puternica visare [sic!]". In acelasi articol, poetul era indignat de faptul ca "morala filistina isi satisface adesea, in scormonirea acestor biografii putin cam speciale [Poe, Coleridge, de Quincey s.a.], o curiozitate joasa si pofta de scandal"17.

 Ion Barbu a fost mereu interesat (si adesea influentat) de operele altor scriitori narcomani: A.E. Poe, S.T. Coleridge, Thomas de Quincey, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud s.a. In adolescenta, invatase engleza ca sa-l poata citi pe A.E. Poe in original. Poemul Falduri, dedicat unui personaj al acestuia (William Wilson), a fost scris de Barbu in 1926. In 1929 el citea entuziasmat cartea lui Thomas de Quincey (autodeclaratul papa al "Bisericii opiului"), Confessions of an English Opium-Eater (1822), o carte pe care Ion Barbu o considera ca fiind "una din cele mai frumoase din cate cunosc"18.

 

(continuare in numarul urmator)

 

1) Ion Barbu, Versuri si proza, Minerva, 1970, p. 184.

2) Andrada Fatu-Tutoveanu, Literatura si extaz artificial, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2005, p. 102. Este o carte care, din pacate, ignora complet spatiul cultural romanesc.

3) Ion Barbu in corespondenta, Editura Minerva, 1982, pp. 141-142.

4) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, Cartea Romaneasca, 1979, pp. 138-146.

5) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 142.

6) Serban Foarta, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Facla, Timisoara, 1980, pp. 48, 131.

7) Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, ed. cit., p. 138.

8) Idem, p. 146.

9) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 78.

10) Tudor Vianu, Ion Barbu, Cultura Nationala, Bucuresti, 1935, p. 61.

11) Ov.S. Crohmalniceanu a intuit faptul ca Riga Crypto este o ciuperca otravitoare, "cu pete rosii pe umbrela" (Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, vol. II, Minerva, 1974, p. 463). Nu cred insa ca balada lui Ion Barbu este, cum spunea Crohmalniceanu, "o legenda explicativa a originii ciupercilor otravitoare", adica un "deceu" (Serban Foarta) sau o legenda etiologica.

12) Dosarul identificarii plantei mitice Soma-Haoma este urias si nu intentionez sa-l deschid aici (vezi Encyclopaedia Iranica, s.v. Haoma). Teoria conform careia bautura Soma-Haoma ar fi fost un extract din ciuperca Amanita muscaria a fost sustinuta de unii savanti (R. Gordon Wasson, Claude Lévi-Strauss s.a.). Vezi si contributia la acest subiect a lui Arion Rosu (Les conceptions psychologiques dans les textes médicaux indiens, publications de lfInstitut de Civilisation Indienne, 43, Paris, 1978). Ii multumesc Mihaelei Timus pentru ajutorul bibliografic acordat.

13) Mircea Eliade, Shamanism. Archaic Techniques of Ecstasy, Princeton University Press, 1974, pp. 15, 93, 96, 176, 278, 399-401.

14) Vezi A. Oisteanu, Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca, Polirom, 2004, sectiunea Narcotice si halucinogene la geto-daci si romani, p. 369-412.

15) Ov.S. Crohmalniceanu, ed. cit., p. 454.

16) Serban Foarta, ed. cit., p. 32.

17) Ion Barbu, Prometeu desrobit, Facla, nr. 1351, 1935, p. 2.

18) Ion Barbu in corespondenta, ed. cit., p. 148.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22