Stai! Citește!

Cartea de artist este un proiect artistic cu coperți. Pentru mine este un „mediu” la fel ca și pictura sau sculptura. Editată în serie mică și difuzată după posibilități mai ales printre cunoscători, cartea de artist și-a creat în ultimii ani un network de entuziaști care-i respectă istoria și îi construiesc cum pot viitorul.

În anii comunismului, când multiplicarea era controlată și cenzurată, s-a dezvoltat o formă numită carte-obiect. Adică o sculptură mai trăsnită… (îmi aduc aminte și acum de Cartea-varză a lui Costică Petrașchevici). Cumva, toată lumea, artiști mari și mici, sculptori, textiliști sau graficieni, se amuză creând obiecte de felul ăsta. Toate mediile reunite într-un mediu. Pe vremea când nu găseam cărțile-cărți sau le găseam doar sub tejghea sau la pachet cu cretinătățile societății multilateral dezvoltate.

Imediat după Revoluție, am curatoriat împreună cu Andrei Oișteanu o mare expoziție de lucrări de acest fel în Centrul cultural din Amersfoort Olanda și aducând împreună toate generațiile de la monștrii sacri Geta Brătescu, Ion Bitzan, Ion Grigorescu sau Ștefan Câlția la tinerii pe atunci Miklos Onucsan sau Alex Leo Șerban. O expoziție vernisată de „cel mai iubit ambasador”, regretatul Kun Stork… Catalogul acelei expoziții numite „cARTe” e în sine un obiect de artă, machetat pe ecranul cât palma al (primelor) Mac-uri, alea ca o cutie, de la Revista 22, tipărit pe hârtie de ziar și legat carte cu carte… Expoziția și catalogul erau dedicate cărților care au pierit la Revoluție, când ieșirea din scenă a Dictatorului a însemnat și incendierea Bibliotecii (Universitare) și a Muzeului (Național de Artă).

Galeria Posibilă este unul din puținii editori de carte-proiect din România. Absolvenții de la arte au aici șansa anuală (dacă sunt preocupați de tipărituri) să-și facă lucrarea de diplomă cu bugetul și logistica galeriei. O tabără de artă și sunet care se petrece la Șona are finalitatea într-o expoziție la Posibilă și o microcolecție de cărți-aproape-unicat.

Matei Câlția este un împătimit al tipăriturii. Și al proiectelor de artă care se adună într-o carte. În forme și tăieturi diferite. Cu atenție grozavă la ce înseamnă legătorie, corp de literă, colofon și o mie de alte detalii pe care publicarea contemporană le uită. Lucian Bran, Borrowed Teritories; Ștefan Câlția, Grădini pentru Dinu Pillat; Ion Dumitriu, Groapa de gunoi; Nicu Ilfoveanu, Steampunk Autochrome sunt doar câteva din cărțile publicate de-a lungul anilor.

În noua configurație a galeriei își va găsi loc și o bibliotecă specială dedicată cărților speciale colecționate de ani de zile pe piața internațională. Posibilă produce și Revista FOI, unica publicație dedicată designului și tipăritului de artă. După cum spuneam, pasiune autentică.

În 2008 am făcut la Posibilă o expoziție personală numită „Chestii tipărite”, unde am prezentat și un turn făcut din colecțiile anuale ale Revistei 22. Anul ăsta reluăm proiectul. Turnul a tot crescut.

Institutul prezentului este o platformă complexă pentru teorie, educație și cercetare artistică, producând expoziții, cataloage și cărți de artist. O forță a naturii. N-ai crede în ruptul capului că e vorba de doar două persoane, Alina Șerban și Ștefania Ferchedău. Pe lângă expoziții excelente precum cele recente de la MNAR – Muzeul Național de Artă al României despre Henry Moore sau Neo-avangarda românească din anii 1969-1971, Institutul editează niște publicații care sunt un soi de muzee cu coperți. E o muncă enormă acolo, un respect și o atenție admirabile pentru fiecare detaliu biografic sau tipografic.

De menționat și seria de publicații mici și impecabile care se concentrează pe aspecte mai puțin cunoscute din creația unor compozitori, coregrafi sau artiști precum Octavian Nemescu, Diet Sayler, Miriam Răducanu, Ion Grigorescu, Lia Perjovschi.

Librăria La Două Bufnițe este un loc special în Timișoara unde artele se intersectează firesc și despre care ați putut citi în detaliu în textul Melaniei Cincea „De la bufnițele imperiale la «Bufnițele» protectoare ale cărții”, publicat în revistă anul trecut.

Cătălina Nistor face de niște ani Ziarul. Că nu are nume. Invită 3-5 artiști să-i trimită desene, fotografii. Macheteaza 16 pagini, le tipărește undeva la Cluj și după aia le pune-n plic și le trimite fiecărui participant și în câteva locuri din țară unde ziarul se difuzează gratuit. Lunar. Ultima ediție din an conține și numele tuturor participanților. Proiectul a fost finanțat la început dintr-o bursă Krassner-Pollock. Da, acel Pollock. Acum îl finanțează cum și din ce poate. Și, precum știți și dvs., la noi toate se scumpesc.

George Roșu desenează cum respiră. Și face chestii. De exemplu Galeria Raft, care era exact un raft dintr-o bibliotecă IKEA amplasată în holul de intrare al Centrului Multicultural din Brașov. Și lumea făcea expoziții în ochiul de la bibliotecă. Dacă nu există buget și nici galerii destule… George face și cărți. De joc. Adică își pune jocurile de cuvine direct pe cărțile de joc. Ha-ha. Încă o ironie în ironie despre situația cărții în general și a artistului/poetului/creatorului… în special, acum, în pandemie.

AFCN este Fondul Național care finanțează proiecte de artă. De când AFCN are linie specială pentru tipărituri de artă,  rezultatul se vede direct pe raft.

PUNCH este un editor și o librărie ultraspecializată pentru cărți și teorie artistică (și domenii conexe). E o instituție inventată de un singur om care aduce la București și Timișoara (și online, pentru cine vrea, de oriunde ar fi) cele mai noi și mai în vogă cărți de specialitate. E un avantaj enorm cineva să fie pe fază pentru tine – cine, ce și unde a mai apărut – și să-ți aducă cărțile sub nas la tine în oraș.

Secret Garden este un proiect de promovare a tipăriturilor de artist sub forma unei librării secrete atașate unui spațiu de artă independent. Adică, un hol de intrare al unui apartament din ăla mișto, vechi cu tavanul sus-sus, dintr-o clădire frumoasă din buricul târgului în Timișoara. Spațiul se numește Indecis și expune tineri artiști și proiecte neconvenționale. Nu întrebați cum rezistă oamenii ăștia (din ce bani?, cu ce nervi?), mai ales acum, în pandemie. Din dragoste reală față de artă și publicația de artă, Secret Garden, adică Florin Fara, adică un om, este organizatorul singurului târg de cărți de artist din România.

Sit&Read, adică Stai și citește!, este un târg de tipărituri speciale care se întîmplă în Timișoara de ceva ani. Cărți de artist, chestii fără ISBN, stickere, reviste de unică folosință, albume speciale și cataloage de artă sofisticate, cărți ieșite din comun, cărți de poezie, hand made-uri. O nebunie. Producția de carte de artist nu e suficientă să umpli 12 standuri, de aia, inteligent, au fost invitați și librari, și editori de cărți illustrate, dar și artiști individuali cu fanzinele lor copiate la xerox și lipite cu scotch. Organizat impecabil în spațiile și cu ajutorul Centrului de proiecte Timișoara (guvernatorul viitoarei Capitale Culturale), cu măști pe față și control de certificat la ușă, târgul a adunat, chiar și în condiții de acces restricționat, o mulțime de vizitatori și împătimiți ai artelor.

Din motive diferite au lipsit artiști și editori importanți, IDEA Cluj, Ana Kun sau Alina Andrei și probabil mulți alții pe care-i uit acum sau pe care încă nu-I cunosc… dar în mare măsură prin standurile prezente, discuțiile publice, expozițiile speciale și lansările zilnice de carte, Sit&Read a scanat cam tot ce mișcă în România în materie de publicații de artă. Au participat și toate instituțiile și artiștii listați mai sus. Indecis, Secret, Posibilă, Punch! – numai dacă te uiți la numele astea, poți citi starea culturii de la noi.

Iubesc cartea în general, dar mai ales cartea de artă și publicațiile imaginate de artiști. Imaginați-vă cum m-am simțit în toamna lui 2021 la Stai și citește!

Pentru trei zile, am fost în Paradis. //