Pe aceeași temă
A apărut primul număr al revistei Holocaust – studii şi cercetări publicată sub egida Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“. Noua publicaţie reprezintă o premieră în spaţiul ştiinţific românesc, axându-se pe popularizarea sistematică a concluziilor cercetărilor legate de tragedia evreilor din România anilor celui de-al doilea război mondial. În secolul extremelor, evreul a devenit arhetipul ţapului ispăşitor învinovăţit pentru eşecurile societale de pe tot cuprinsul Europei. Holocaustul, această industrializare şi instituţionalizare a eliminării comunităţilor de evrei europeni, a fost asumat ca politică oficială de stat în Germania între 1933–1945.
Nu de puţine ori, politicile premeditate de persecutare a evreilor au fost aplicate şi de către alte state europene. Spre exemplu, România se alătura acestor tendinţe europene în ianuarie 1938, prin adoptarea unei legislaţii antisemite (Decretul-lege nr. 16/113), care prevedea procesul de revizuire a cetăţeniei pentru evrei. De aici până la excluderea acestor cetăţeni consideraţi indezirabili din „corpul patriei“ nu a mai fost decât un pas. Ascensiunea antisemitismului care cuprinsese întreaga Europă a avut însă şi ample efecte naţionale, precum: pogromul din ianuarie 1941 de la Bucureşti, din timpul rebeliunii legionare. În România nu doar evreii au avut de suferit, ci şi populaţia romă. Edificator în acest sens a fost episodul deportării romilor din Oltenia în Transnistria, o iniţiativă a guvernului condus de mareşalul Ion Antonescu.
Antisemitismul românesc se leagă şi de numele unor importante personalităţi ale epocii interbelice, precum Nichifor Crainic. Despre toatea acestea, dar şi numeroase alte studii interesante despre impactul persecutării evreilor în România puteţi citi în primul număr al revistei Holocaust – studii şi cercetări. //
//Holocaust –
studii şi cercetări,
Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului
din România
„Elie Wiesel“
// 2009
