Pe aceeași temă
Ultimii câțiva ani marchează un interes din ce în ce mai mare pentru sound art, fie că vorbim de field recording, de reintroducerea tehnologiilor analog în practica artistică sau de sunet experimental. În această direcție se înscrie și rezidența Sounds Like a Book, care a avut loc la începutul verii, la Șona, Brașov.
Sounds Like a Book (SLB) e însă mai mult decât sound art. E un manifest pentru interdisciplinaritate, combinând atât field recording, grafic design, fotografie, video, tehnologii analog și digitale, cât și artă digitală.
Bandswidth, expoziția găzduită la Galeria Posibilă până pe 22 noiembrie, demonstrează astfel fluiditatea dintre medii și modul în care explorarea sunetului deschide noi experiențe perceptive. În holul galeriei intrăm prin FM în lumea Șona: calibrându-ne radioul de pe propriul telefon pe câte-o frecvență alocată fiecărui artist (10, în total), auzim sunete și liniști rurale: o apă curgând, un fundal de insecte și adieri de vânt întrerupte uneori de o mașină, fragmente de discuții sau sunetul unei hârtii mototolite.
Foto: Raluca Țurcanașu
Într-o lume în care sunetul digital - curat, condensat în MP3-uri, fără texturi, aplatizat – este omniprezent, opțiunea curatorului, Mihai Popescu, de a folosi tehnologia radio apare ca o gură de aer proaspăt. De fapt, o ureche de sunet autentic. Pe de o parte, pentru că astfel conservă micile imperfecțiuni ale înregistrărilor, asperități sonore care mențin viu sunetul și gâdilă mai subtil asperitățile din urechea noastră. Pe de alta, pentru că astfel ne așază, volens nolens, într-un spațiu al interferențelor, unde granițele dintre real și ficțiune devin desuete. Ce e real, ce e produs artistic, ce e aici și ce e acolo? Un pas mai la dreapta și peisajul sonor molcom al satului se intercalează cu un meci de fotbal – întâlnire care nu poate să nu trezească astfel de întrebări existențiale: era atunci sau e acum și cum se face că e totuși aici, în galerie, într-un spațiu disociat, cel puțin în aparență, de cultura microbistă?
Trecem mai departe, în cea de-a doua încăpere: aici descoperim cărțile de artist (pe care le puteți achiziționa în continuare de la Galeria Posibilă) și modul în care ele sunt extensii ale sunetelor ascultate anterior.
Foto: Raluca Țurcanașu
Spre exemplu, apa curgătoare pe care o ascultasem pe frecvența lui Csilla Bartus e tradusă acum vizual într-o carte-poem, în care imagini cu Oltul se întrepătrund cu meditații despre respirație, conștientizarea mediului înconjurător prin centrarea pe momentul prezent:
„AER
MOLECULE
FIINȚE VII
ENERGII
...
TOATE DIZOLVATE
TOATE UNA.
ACCEPTARE PESTE JUDECATĂ“.
Alături, ieșim din spațiul meditativ și revenim în antropocen. Acolo unde nu doar că există forme de relief din deșeuri, iar moleculele de plastic au pătruns în roci și în apa de ploaie, ci și formele de relief sonor sunt modificate. Lucrarea lui Matthias Schäffer, infields.xyz, mixează, într-un format special de print, imagini cu turnuri radio din apropierea Șonei peste care sunt suprapuse coduri QR.
Foto: Raluca Țurcanașu
La scanare le putem asculta: țiuie, au o încărcătură sonoră statică, ca un televizor vechi, cu „purici“. În oraș, unde zgomotul de fond e aglomerat și dens, nu identificăm acest murmur continuu al antenelor, însă liniștea îl potențează și ne permite să-l auzim. E un etern „du-te, vino” al câmpurilor electromagnetice, care se autogenerează până dispar. Și ce consecințe are acest joc electromagnetic pentru toate ființele vii? Probabil, va mai dura ceva până când astfel de cercetări să fie publice (dar putem trage cu ochiul la cercetări din țările care au refuzat trecerea undelor la 5G, pentru început).
Ne mutăm să (ne) jucăm la altă masă. Aici descoperim cartea-obiect a Lerei Kelemen: Sonic Mythologies and Myth Patterns. Într-un cadru-referință informat de Levi Strauss („dacă e să existe vreun sens în mitologie, acesta nu are cum să existe în elementele disparate care intră în compoziția unui mit, ci doar în modul în care aceste elemente se combină“), lucrarea Lerei devine o polifonie de sunete umane, animale sau materiale pe care o accesăm atât vizual, prin fotografii și inserturi textuale, cât și sonor, prin benzi pe care le activăm prin atingere. M-a intrigat lucrarea și am vrut să aflu mai multe de la Lera, care explică: „Cartea funcționează printr-un circuit board pe care este integrat, în termenii cei mai simpli, un MP3 player. Atunci când sunt atinse benzile negre cu cerneală conductivă, este trimis un semnal electric către circuit care declanșează sunetul printr-un output integrat. Am pornit din start cu ideea unei cărți interactive. Integrarea circuitului, soluțiile tehnice și legarea exemplarului interactiv au fost făcute de mine, independent de tirajul produs de Fabrik“.
Foto: Raluca Țurcănașu
Tot Lera ne-a povestit puțin și despre procesul artistic de la rezidență:
„Am avut practic 10 zile care s-au împărțit între artist, talk-uri și sesiunile de lucru care s-au conturat în jurul celor două workshop-uri - de sunet și de carte - susținute de Lukas Loecker, respectiv de Grapho_mat. În ceea ce privește proiectul meu, aveam o schiță atunci când a început rezidența, așa că am început cu munca de teren care a constat în trei zile de field recording și povestit cu comunitatea locală din Șona. În a doua parte a rezidenței am început conceptualizarea propriu-zisă a publicațiilor, layout-ul și primele machete“.
Pe masa alăturată descoperim o bucată de copilărie, reimaginată. E lucrarea Alyonei Ciobanu, Songs from Șona: o cutiuță muzicală, căreia îi lipsește cutia, iar sunetele sunt emise de pe o coală mai groasă de hârtie, perforată. Cartea Alyonei conține doar astfel de fășii-portativ, pe care le putem rupe și asculta. Această performativitate sonoră a materialelor este exploatată și de Simona Dimache, a cărei lucrare e o buclă infinită. Artista înregistrează sunetul ruperii și mototolirii unor hârtii și propune vizitatorilor același proces, prin cartea ei, care include și fotografii din timpul procesului. O poetică morfologie meta, pentru a-l parafraza pe Gherasim Luca.
Illustrated Scapes este lucrarea Mariei Năstase, care evidențiază tensiuni benigne între peisajul vizual și cel sonor, prin alăturarea unor vizualuri complet statice unor sunete vii, schimbătoare.
Curioasă pentru a afla cum percepe Maria această antiteză și care a fost procesul din spatele lucrării ei, am întrebat-o și iată ce mi-a explicat ea: „Din Șona și din împrejurimi vezi dealuri, munți și movile. Asta m-a făcut să mă gândesc la cum aș putea traduce forma lor în unde sonore, să generez un peisaj sonor din formele de relief de acolo. După câteva plimbări prin sat și niște ore petrecute online, Scapes Illustrated s-a transformat în vizualizarea inversă a acestei idei. În video, am creat o vizualizare dinamică a spectrului frecvențelor din înregistrări și le-am suprapus peste fotografii cu peisaje din Șona. Unele înregistări sunt chiar din locul fotografiat, altele sunt sunet ambiental din sat. M-am uitat la motivele din sat ca la elemente ale unui peisaj sonor sau ale unei forme de relief - burlane cu colțuri în formă de păsări, crăpături de tencuială sau textura zidurilor. Asemănător, am lucrat cu sunetul ca o colecție de date. Cred că suprapunerea sunetului peste aceste imagini statice conferă mai degrabă o calitate temporală acestei vizualizări decât scoate în evidență identitatea locului“.
Sunetul unui spațiu formează, alături de alte elemente, mitologia acelui loc. Iar mitologiile spațiilor rurale neaoșe sunt adesea incluse într-un imaginar bucolic, pastoral, care ignoră fâșia de spațiu-timp în care ne aflăm, cea în care activitatea umană a modificat tot ceea ce știam. Aceste elemente sonore captate de cei 10 rezidenți de la Șona reușesc să ne amintească faptul că industrializarea și capitalismul își lasă fonemele și în peisajul sonor al satului, iar era noastră geologică, antropocenul, nu e doar geologică, ci și sonoră și, da, ontologică. //
Recomandare:
Dacă n-ați apucat încă să vă lăsați timpanele să experimenteze altfel și altfel de sunete, vă recomand să îi urmăriți și pe Ioana Vreme Moser (https://ioanavrememoser.com/), Iancu Dumitrescu (are un atelier de muzică electronică și acustică pe 28 noiembrie, la SwitchLab), Simina Oprescu (https://cargocollective.com/siminaoprescu) sau Sillyconductor. Mulți alți artiști puteți descoperi urmărind paginile Simultan (Timișoara) și Săptămâna Sunetului (București).
